ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1741/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 8 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A. și B. au solicitat obligarea pârâtului C. la plata sumei de 12.640 RON reprezentând daune materiale/prejudiciu patrimonial, anume cheltuieli suportate cu înmormântarea și obiceiurile locului generate de decesul lui D. și a sumei de 170.000 euro reprezentând despăgubiri morale/prejudiciu nepatrimonial pentru suferințele psihice cauzate reclamantelor de la momentul decesului și până în prezent, suferințe care vor continua o lungă perioadă de timp și care le afectează substanțial calitatea vieții, anume 100.000 euro pentru B. (soția defunctului) și 70.000 euro pentru A. (fiica defunctului). De asemenea, au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 274 din 2 martie 2022, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș - Severin.

Prin sentința civilă nr. 85 din 31 ianuarie 2023, Tribunalul Caraș-Severin a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul C.. A admis, în parte, cererea reclamantelor B. și A.. A obligat pârâtul C. la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale, către fiecare dintre reclamantele B. și A., precum și a sumei de 12.978,51 RON, reprezentând daune materiale, către reclamante. A respins, ca neîntemeiată, cererea accesorie formulată de reclamante.

Prin decizia civilă nr. 225 din 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantele B. și A. împotriva sentinței civile nr. 85 din 31 ianuarie 2023 pronunțate de Tribunalul Caraș - Severin, în contradictoriu cu pârâtul - intimat C..

Împotriva deciziei civile nr. 225 din 28 septembrie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă au declarat recurs reclamantele B. și A., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și, rejudecându-se cauza, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Și-au fundamentat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În primul rând, recurentele arată că decizia supusă controlului judiciar nu cuprinde motivele pe care instanța de apel le-a avut în vedere atunci când a dispus respingerea apelului și nici argumentele pentru care a înlăturat susținerile lor. Această împrejurare se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În al doilea rând, recurentele apreciază că decizia recurată încalcă o serie de norme de drept material, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ.

Daunele morale acordate de către instanța de fond și menținute de instanța de apel nu sunt rezonabile întrucât actul de violență săvârșit de intimat a condus la moartea unui om, membru important al familiei.

Instanța de apel a argumentat că se urmărește o îmbogățire fără justă cauză, față de faptul că nu s-a promovat acțiunea civilă imediat după finalizarea procesului penal. Însă, trecerea timpului a fost cauzată de un avocat care nu a făcut demersurile necesare și nici nu a asigurat o apărare bună în procesul penal.

După ce au contactat alt apărător și au învestit instanța de judecată cu prezenta cerere, au sesizat că și avocatul anterior formulase acțiune, astfel că cele două dosare au fost soluționate împreună, ca urmare a admiterii excepției de litispendență. Prin urmare, nu doresc să se îmbogățească prin promovarea acestui litigiu. Viața unui om nu poate fi înlocuită cu bani, dar despăgubirile trebuie să diminueze suferința celor care trec prin astfel de momente. Or, suma de 20.000 RON nu este corectă. Decesul lui D. a provocat suferință familiei, iar prejudiciul real suferit nu mai poate fi reparat niciodată.

Recurentele arată că intimatul, deși vinovat de moartea lui D., nu a arătat niciodată că regretă fapta, nu s-a oferit să ajute familia.

În aceste condiții, instanțele au subapreciat suferința morală a recurentelor și au acordat o sumă nesemnificativă raportat la situația acestora. Solicitarea daunelor morale nu poate constitui o îmbogățire fără justă cauză, ci o încercare de ameliorare a condițiilor de viață prezente.

Recurentele solicită admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată. Arată că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., art. 1349, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 2223, art. 2528 din C. civ.

Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea argumentelor în motivele de casare prevăzute de lege. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea deciziei recurate.

Prin rezoluția din data de 6 martie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a fixat termen de judecată la data de 20 iunie 2024, pentru analiza recursului formulat de reclamantele B. și A. împotriva deciziei nr. 225 din 28 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepției de nulitate a căii extraordinare de atac, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată de partea nemulțumită numai pentru motivele de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

În primul rând, în cauza pendinte, se constată că se invocă două motive de casare, care ar afecta, în opinia recurentelor, validitatea deciziei recurate. Astfel, acestea menționează, la temeiul de drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., însă nu dezvoltă niciun argument care să justifice incidența acestor motive de recurs.

În cuprinsul cererii, nu se fac referiri la soluția respingerii apelului și nu se arată care sunt, în concret, aspectele de nelegalitate ale deciziei recurate, deși, la final sunt enumerate dispoziții de drept material care reglementează răspunderea delictuală, condițiile acesteia, repararea prejudiciului, asigurarea de răspundere civilă a asiguratorului și prescripția dreptului la acțiune în cazul reparării pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, invocându-se doar formal încălcarea acestor texte legale.

Recurentele reiau criticile formulate prin motivele de apel referitoare la modul de soluționare a cererii privind daunele morale de către instanța de fond și la situația de fapt, menționând și greutățile financiare pe care le au și lipsa de empatie a intimatului. Or, prin decizia atacată s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate de către instanța de apel în conturarea soluției adoptate.

Pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanței de apel și argumentele legale reținute de aceasta în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a normelor de drept material în cauza dedusă judecății.

De asemenea, când se susține nemotivarea corespunzătoare a hotărârii, este necesar a se arăta, în concret, care sunt împrejurările de fapt sau de drept neanalizate de către instanța de apel, simpla susținere că nu sunt expuse argumente clare și că nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate susținerile din cererea de apel, nefiind suficientă să conducă la casarea deciziei recurate.

Prin urmare, deși au invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurentele nu arată care ar fi argumentele pentru care, în opinia lor, decizia instanței de apel nu este conformă legii, sub aceste aspecte.

Cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentele să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea recurată este nelegală.

Cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Înalta Curte reține, din analiza motivelor de recurs, că recurentele sunt nemulțumite de cuantumul daunelor morale și detaliază aspecte de fapt care justifică, în opinia lor, majorarea acestora și care au fost cuprinse și în cererea de apel. Însă, cuantumul despăgubirilor morale, stabilit de instanța de fond, conform circumstanțelor particulare, reprezintă o chestiune ce ține de temeinicia hotărârii, și nu de nelegalitate, nefiind cenzurabilă în recurs.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune controlului judiciar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac sau vizează elemente de temeinicie, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate fie sunt străine problemelor rezolvate prin hotărârea instanței de apel, fie nu reprezintă motive de nelegalitate.

Prin urmare, argumentele expuse nu se încadrează în cele două motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., invocate expres de recurente, și nici în celelalte motive de recurs reglementate de legiuitor, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac.

Constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva deciziei nr. 225 din 28 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 din C. proc. civ.