ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1666/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la data de 1 noiembrie 2022, sub numărul de dosar x/2022, contestatorul A. a formulat contestație împotriva Deciziei de compensare nr. 51562/06.09.2022 apreciind că nu a fost stabilită corect valoarea terenului în suprafață de 2500 mp, prin raportare la categoriile de folosință și poziționarea terenului, respectiv în centrul localității, precum și în funcție de grilele notariale 2020 - 2021 cu privire la evaluarea terenurilor din raza Judecătoriei Horezu, județul Vâlcea.

De asemenea, contestatorul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Comisiei Locale Cernișoara la plata lipsei de folosință pe ultimii 3 ani, până la data promovării acțiunii, și anume 2019 - 2022, pentru întreaga suprafață de 2500 mp în funcție de categoria de folosință, și anume curți-construcții și arabil, pe care a evaluat-o la suma de 1000 RON.

În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 35, 41 din Legea nr. 165/2013 și pe celelalte dispoziții legale aplicabile în materie.

2 . Hotărârea pronunțată de tribunal în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 798 din 03 aprilie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vâlcea a admis în parte contestația formulată de contestatorul A. în contradictoriu cu intimatele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar Cernișoara și a dispus anularea parțială a Deciziei de compensare nr. 51562/06.09.2022, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor în dosarul nr. x/18.07.2019, stabilind un număr de 20.000 puncte cu titlu de despăgubire în favoarea contestatorului. Totodată, a respins capătul de cerere privind lipsa de folosință și cererea prin care s-a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 798 din 03 aprilie 2023 a formulat apel, în termen legal, contestatorul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu privire la respingerea capetelor de cerere privind lipsa de folosință a terenului în litigiu și a cheltuielilor de judecată. Totodată, apelantul și-a exprimat nemulțumirea privind de acordarea a 20000 puncte.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 6244/2023 din data de 05 decembrie 2023, a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 798 din 03 aprilie 2023 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2022, intimate fiind Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cernișoara, ca nefondat.

Împotriva deciziei sus-menționate a formulat recurs recurentul-contestator A..

Prin cererea de recurs, recurentul a arătat că nu a putut folosi niciun teren în schimbul terenului de care a fost privat și nici nu a primit contravaloarea chiriei. A mai arătat că B. și C. au primit sume mai mari cu titlu de despăgubiri. A solicitat să se efectueze o verificare la fața locului pentru identificarea neregulilor din cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 02 februarie 2024 și a fost trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. 9.

Prin rezoluția din 06 februarie 2024 s-a dispus comunicarea cererii de recurs intimatelor.

Prin întâmpinarea formulată, intimata Comisia Locală Cernișoara a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 03 aprilie 2024 s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 18 iunie 2024, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului.

Analizând recursul în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată că intimata Comisia Locală Cernișoara a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității recursului, fără însă a arăta argumentele pentru care recurentul reclamant nu ar avea deschisă calea de atac a recursului. În consecință, excepția invocată nu poate fi primită.

Pe de altă parte, se constată că, față de dispozițiile art. 35 alin. (3) și (4) din Legea nr. 165/2013, în cadrul procesului având ca obiect anularea deciziei de compensare, hotărârea judecătorească prin care instanța se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi, este supusă numai apelului. În speță, calea de atac a apelului declarată împotriva soluției prin care prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de anulare a deciziei de compensare a fost respinsă prin decizia recurată, respectiva soluție nefiind suscceptibilă de recurs, câtă vreme legea exclude expres posibilitatea exercitării acestei căi de atac în cererile având ca obiect contestarea deciziei de compensare.

În cauză însă, nu poate fi reținută inadmisibilitatea căii de atac a recursului, dat fiind faptul că aceasta are un caracter unitar întrucât vizează decizia pronunțată în apel, decizie prin care instanța s-a pronunțat și cu privire la criticile referitoare la modul de soluționare a pretențiilor având ca obiect acordarea de despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului. În această privință, calea de atac a recursului nu este exclusă prin dispozițiile legii speciale indicate, fiind admisibilă în temeiul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege. Prin intermediul recursului se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. sancționează tot cu nulitatea și cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât partea este cea care poate învesti instanța numai prin criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, este necesară formularea unor critici care să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, dezvoltate prin prisma cazurilor de casare limitativ instituite de lege, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că recurentul-reclamant nu a indicat incidența niciunui motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar criticile formulate reprezintă nemulțumiri ale părții cu privire la temeinicia deciziei atacate cu recurs, nefiind relevate aspecte de nelegalitate.

Astfel, criticile aduse privind imposibilitatea de folosire a unui alt teren în schimbul terenului de care a fost privat, neplata unei chirii, nemulțumirile privind faptul că alte persoane cu terenuri în proximitate ar fi primit despăgubiri mai mari reprezintă critici de netemeinicie ale deciziei recurate, nefiind indicat vreun argument care să vizeze greșita aplicare a legii de către instanța de apel.

Întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, recurentul-reclamant trebuia să se raporteze la considerentele concrete ale acesteia și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar, cu indicarea dispozițiilor legale încălcate de instanța de apel. Simpla expunere a unor nemulțumiri privind modul în care instanța a soluționat cererea nu reprezintă o motivare viabilă a recursului, întrucât nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs, care se rezumă la expunerea unor critici de netemeinicie, fără raportarea la considerentele concrete ale deciziei respective, la raționamentul curții de apel, nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanței de recurs învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel și nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, neputându-se decela critici de nelegalitate concrete împotriva deciziei pronunțate, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 6244 din 5 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicarea a Legilor Fondului Funciar Cernișoara și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva deciziei nr. 6244 din 5 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală de Aplicarea a Legilor Fondului Funciar Cernișoara și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2024.