ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 106/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea de chemare in judecată inregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat, in contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea deciziei de invalidare nr. 39511/03.03.2021 emisă de către pârâtă, prin care a fost invalidată Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Județeană Constanța, pentru validarea Anexei nr. 23 a Comisiei Locale Mereni, in care reclamanta figura la poziția nr. 61 cu suprafața de 50 ha, precum și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de compensare, prin care să se acorde despăgubiri in echivalent pentru intreaga suprafață de 500 ha deținută de autorul B.. Reclamanta a solicitat, in subsidiar, în măsura in care se va trece peste acest capăt de cerere, să se dispună emiterea unei noi decizii de compensare prin care să se valideze Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Județeană Constanța și să calculeze compensațiile cuvenite pentru suprafața de teren de 50 ha stabilită, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 3108 din data de 17.10.2022, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, s-a anulat decizia de invalidare emisă de pârâtă sub nr. x/03.03.2021, a fost obligată pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze în parte măsura de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Județeană Constanța, prin care a fost validată anexa nr. 23 a Comisiei Locale Mereni, cu privire la poziția nr. 61 referitoare la solicitanții C. și A., după autorul D., pentru suprafața de 25 ha și să emită în favoarea solicitanților C. și A. o decizie de compensare prin 498.612 puncte potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-au respins ca nefondate restul pretențiilor, s-a stabilit onorariul definitiv cuvenit expertului desemnat E. la suma de 1.215 RON, conform art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, din care 1.050 RON onorariu definitiv și 165 RON cheltuieli de deplasare, s-a constatat că reclamanta a achitat integral sumele cuvenite domnului expert E., s-a emis adresă către Biroul Local de Expertize Tehnice Judiciare din cadrul Tribunalului Constanța pentru a se aduce la cunoștință onorariul definitiv stabilit în cauză și cuantumul cheltuielilor de deplasare.

Hotărârea pronunțată în apel Împotriva acestei hotărâri au formulat apel atât reclamanta A., cât și pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Prin decizia civilă nr. 151/C din 19 iunie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Recursul declarat în cauză Împotriva acestei decizii, la 26 iulie 2023, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea deciziei recurate și, rejudecând apelul, admiterea acestuia și schimbarea în parte a sentinței apelate. În susținere, recurenta-reclamantă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că instanța de apel a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile legale.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la data de 9 octombrie 2023, intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu dispozițiile art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-pârâtă, Înalta Curte o va admite, cu consecința respingerii recursului ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de drept: Reclamanta a contestat in prezenta cauză decizia de invalidare emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin care a fost invalidată Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă Comisia Județeană Constanța pentru validarea Anexei nr. 23 a Comisiei Locale Mereni in care reclamanta figurează la poziția nr. 61 cu suprafața de 50 ha. Admițând în parte cererea de chemare în judecată, prima instanță a obligat pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze în parte măsura de acordare de despăgubiri stabilită prin Hotărârea nr. 638/25.10.2006 emisă de Comisia Județeană Constanța, prin care a fost validată anexa nr. 23 a Comisiei Locale Mereni, cu privire la poziția nr. 61 referitoare la solicitanții C. și A., după autorul D., pentru suprafața de 25 ha și să emită în favoarea solicitanților C. și A. o decizie de compensare prin 498.612 puncte potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, s-au respins ca nefondate restul pretențiilor. Se constată că pretenția dedusă judecății a fost întemeiată de reclamantă și a fost soluționată de către instanțele de fond în baza Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Potrivit prevederilor art. 35 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013: "(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului." Din interpretarea acestor dispoziții legale speciale, rezultă că împotriva hotărârilor pronunțate de către tribunal în materia Legii nr. 165/2013 se poate formula doar apel, legiuitorul suprimând calea extraordinară de atac a recursului. În ceea ce privește dreptul comun, art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. prevede că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de către instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că sentința civilă nr. 3108 din data de 17.10.2022 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, este supusă doar apelului, astfel că decizia civilă nr. 151/C din 19 iunie 2023, prin care Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a soluționat apelurile, respingându-le ca nefondate, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel cum în mod corect s-a menționat și în dispozitivul său. Se mai reține că, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta". Acest text instituie principiul legalității căilor de atac, care presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de către legiuitor. De altfel, acest principiu este o aplicare a prevederilor art. 129 din Constituția României republicată, conform cărora "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Față de aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. coroborat cu art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 151C din 19 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.