ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1398/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2019, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se dispună anularea deciziei de compensare nr. x/06.06.2019, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și restituirea în natură a terenului (în principal) sau prin echivalentul în bani (în subsidiar), potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința civilă nr. 953 din 10 iunie 2020, Tribunalul Constanța a respins acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondată.

Prin decizia nr. 164/C din 16 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul declarat de apelantele reclamante A. și B., împotriva sentinței civile nr. 953 din 10 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, ca nefondat.

La 14 ianuarie 2021, reclamantele A. și B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 164/C din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

În cadrul memoriului de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., au arătat că instanțele de fond au încălcat normele de procedură privind rolul activ al judecătorului, prevăzut de art. 22 alin. (2) ultima teză C. proc. civ., prin faptul că nu au solicitat relații suplimentare privind situația juridică a terenului vizând vechiul amplasament și nici restituirea în echivalent pe alt amplasament, fapt ce a cauzat o vătămare reclamantelor în ce privește dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 C. proc. civ. și art. 6 pct. 1 din CEDO.

Învederează încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) ultima teză C. proc. civ., susținând că nu a fost motivată înlăturarea apărărilor reclamantelor în ceea ce privește neaplicarea coeficientului de corecție de 0,5% referitor la despăgubirile în bani, prin faptul că nu s-au pronunțat deloc sub acest aspect, fapt ce a cauzat reclamantelor o vătămare privind dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 C. proc. civ. și art. 6 pct. 1 din CEDO.

Arată că instanțele de fond au aplicat greșit legea privind coeficientul de corecție de 0,5% prevăzut de grila notarială, ce nu poate fi aplicat în cazul despăgubirilor efectuate în baza Legii nr. 165/2013 pentru că nu a fost prevăzut în mod expres de legiuitor. Susțin că acest coeficient de corecție are un caracter dispozitiv și nu imperativ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să se dispună anularea deciziei de compensare nr. x/06.06.2019, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și restituirea în natură a terenului, în principal, sau prin echivalentul în bani, în subsidiar.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în Romania.

Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță, prevede la art. 35 că:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru."

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs.

Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ, rezultă că decizia nr. 164/C din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului.

Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 164/C din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 164/C din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2021.