ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1284/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 ianuarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, formulată de petentul A..

Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declarat recurs petentul A..

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 05 februarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie .

Prin rezoluția din 09 februarie 2024, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 15 mai 2024.

La acest termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra cererii de repunere în termen formulată de recurentul A..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte constată că aceasta se impune a fi respinsă pentru considerentele ce urmează să fie expuse

Recurentul a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului, arătând că suferă de o viroză virulentă, care i-a redus capacitatea de muncă, astfel că nu a luat cunoștință de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale. Totodată, a arătat că Înalta Curte nu i-a comunicat încheierea pronunțată în data de 17 ianuarie 2024, iar de pe portalul instituției nu a reușit să monitorizeze fiecare proces în care este parte.

Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate."

Prin urmare, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În sensul dispoziției legale menționate, împrejurarea mai presus de voința părții care justifică repunerea în termen trebuie să fie una obiectivă, care poate fi asimilată forței majore, care nu putea fi prevăzută și nici depășită de parte.

Or, în cauză, motivul invocat de recurent în justificarea împiedicării de a declara prezentul recurs în termenul prevăzut de lege nu îndeplinește cerințele art. 186 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate poate fi atacată numai cu recurs, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Drept urmare, termenul de recurs pentru declararea acestuia curge de la pronunțarea încheierii și nu de la comunicarea acesteia, astfel că susținerile recurentului în sensul că nu a formulat, în termen, calea de atac, întrucât nu a fost înștiințat cu privire la soluția pronunțată, nu pot fi primite.

Dimpotrivă, conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege.

Astfel, având în vedere că termenul pentru declararea căii de atac începe să curgă de la momentul pronunțării hotărârii și nu de la comunicarea acesteia, se concluzionează că revine în responsabilitatea părții obligația de a întreprinde toate acțiunile necesare pentru a afla soluția dată de instanță și de a pregăti calea de atac în termenul prevăzut de lege. Aceasta implică o conduită activă din partea părții interesate, care trebuie să se asigure că este informată în timp util despre decizia pronunțată și să ia măsurile necesare pentru exercitarea dreptului său la apel sau recurs, evitând astfel riscul de a depăși termenul legal.

Or, lipsa de diligență a recurentului în declararea căii de atac în interiorul termenului prevăzut de lege nu poate fi asimilată unei împrejurări mai presus de voința acestuia.

Față de această împrejurare, pe de-o parte nu se poate reproșa instanței de apel vreun viciu în efectuarea actelor de procedură, iar pe de altă parte, starea precară de sănătate a părții, chiar de ar fi fost dovedită, nu ar fi justificat per se reținerea motivelor la care se referă art. 186 din C. proc. civ. în cauza de față, în absența celorlalte condiții din text (ca actul de procedură să fi fost îndeplinit în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, aspect ce nu poate fi verificat pe baza lucrărilor dosarului).

În aplicarea prevederilor legale mai sus redate, raportat la circumstanțele anterior prezentate, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 186 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de recurentul A..

Analizând excepția tardivității cererii de recurs, invocată de instanță, din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate poate fi atacată numai cu recurs, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Calculul termenelor este reglementat de art. 181 din C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 1 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare.

În cauză, hotărârea prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, respectiv încheierea din 17 ianuarie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, îndreptată din oficiu prin încheierea din 05 februarie 2024, a fost pronunțată la data de 17 ianuarie 2024, termenul de declarare a căii de atac a recursului, începând să curgă de la ora zero a zilei de 18 ianuarie 2024.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe ore, în cauză, termenul pentru declararea recursului s-a împlinit la data de 20 ianuarie 2024 (sâmbătă), termen care, potrivit art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., s-a prelungit până luni, 22 ianuarie 2024.

Înalta Curte constată că cererea privind declararea recursului a fost transmisă curții de apel, prin poștă electronică, la data de 02 februarie 2024, astfel cum rezultă din dovada aflată la dosarul de recurs.

Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii, prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză împotriva acestei soluții a fost formulat cu depășirea termenului legal.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Cum articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune.

În ceea ce privește cererea formulată de recurent de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu o întrebare preliminară, Înalta Curte constată că această cerere vizează modul de comunicare a hotărârii, fără înmânarea plicului în mod direct, cu luarea la cunoștință sub semnătură, precum și cu afișarea soluției la ușa instanței sau pe un portal secundar, cum este cel al Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o manieră în care nu permite identificarea datei exacte de afișare.

În litigiul pendinte, cum cererea de recurs dedusă judecății va fi anulată pentru formularea acestuia cu depășirea termenul legal de 48 de ore de la pronunțare, precum și împrejurarea că sarcina Curții de Justiție a Uniunii Europene este ca această instanță să interpreteze dreptul și nu să îl aplice, conform principiului autonomiei procesuale, aplicarea lui revenind instanțelor naționale, și cum sesizarea acestei instanțe nu este una obligatorie, deși prezenta instanță este de ultim grad, se reține că instanța de recurs are aptitudinea de a aprecia asupra utilității și concludenței analizării cererilor de sesizare a acestor instanțe.

Or, având în vedere că analizarea cererii incidentale formulate de recurent trebuie să producă un efect real, concret, asupra soluției ce se va pronunța în cauză, Înalta Curte constată că soluționarea cererii mai sus menționate este de prisos în raport de anularea pentru tardivitate a căii de atac declarate în cauză.

Aceasta întrucât, indiferent de soluția pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene referitor la chestiunile aduse în discuție de recurent într-o cauză anulată, decizia acestora nu va produce niciun efect cu privire la recursul pendinte.

Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu art. 496 din C. proc. civ., va anula recursul declarat de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, îndreptată din oficiu prin încheierea din 05 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023.1.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.