ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 395 din 07 mai 2013 Tribunalul Vaslui a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, cu sediul în Vaslui, str. R., cu sediul procedural ales la Cabinet de avocat D.L.A., din municipiul Iași, B-dul D., în numele și pentru următorii membri de sindicat: A.D., B.L.R., C.V., C.C., C.R., C.N., C.I., F.I., G.M., G.V., H.V., H.N., J.L., N.N., P.C., P.T., R.C., R.I., V.I., C.I.A., B.E., B.S., A.C., A.M., B.L., C.A.C., C.L., C.D., D.M.L., T.C., S.M., B.P., G.C., G.A., M.C.E., T.V., C.N.A., I.G., M.M., C.C.A., A.M.A., B.V., B.D., B.C., C.T., C.I.B., D.I., D.M., C.M., C.G., G.A.G., I.N., N.M., P.P.N., R.M., T.F., T.I., U.V., V.M., V.L., B.M., B.V.A., B.E.A., D.G., H.I., T.B., E.E., M.E., T.G., B.V.B., B.I., B.V.C., B.C.A., B.M.A., D.C., C.R.A., C.E., F.G., I.M., I.A., K.P., L.G., M.M.A., M.I., M.V., M.D., P.C.A., R.A., V.L.D., N.N.A., B.I.A., B.G., E.V.O., C.L.A., M.V.D., N.B., N.V.A., N.F., N.E.A., O.I., P.C.B., P.L., R.E., R.I.A., S.G., S.E., T.V.A., V.M.A., V.V., G.S., S.L., T.V.B., T.P., U.E.D., V.M.B., V.A., V.G., V.F., B.I.B., C.L.B., M.M.B., O.N., P.D., P.M., P.N., P.D.A., R.A.A., R.C.A., S.G.A., S.D., A.N., B.I.C., C.T.A., C.M.A., C.D.A., C.D.B., F.L., G.N., G.C.A., M.N., A.G., B.A., D.S., M.C., M.V.A., P.M.A., P.M.B., P.R., L.G.A., V.L.A., P.V.A.,

P.D.B., N.L., I.C., C.O., G.D., B.L.A., P.C.C., P.N.A., V.M.C., M.T., A.M.B., S.D.A., B.G.A., O.E., C.M.B., R.A.V., H.I.A., C.E.A., D.M.A., B.N., O.A., A.V., S.I., B.M.B., I.A.A., T.M., C.M.C., P.M.C., C.M.D., C.E.B., N.V., R.C.B., C.V.A., C.M.E., O.V., I.V., B.I.D., I.E., T.C.A., T.V.C., H.D., B.M.C., B.D.A., V.P., P.R.A., C.C.B., C.C.C., B.G.B., C.I.C., C.M.F., P.P., B.N.A., C.C.D., V.C., M.V.B., S.P., I.M.A., P.F., C.F., D.M.F., M.R., C.V.B., H.C., M.I.A., C.E.C., M.C.M., M.N.A., P.I., R.P., V.M.D., V.G.G., C.V.C., Z.I., B.C.B., A.G.A., A.I., A.M.C., M.I.B., A.E., N.A., A.A.F., B.M.D., B.D.B., B.G.C., C.C.E., C.R.B., C.C.F., C.G.A., H.O., H.P., H.M., H.T., I.V.A., M.R.A., D.C.A., C.A.D., D.C.B., M.G., A.T., B.L.A.A., B.C.C., B.C.D., C.C.L., C.M.G., D.M.B., I.P., M.G.M., N.C., N.D., P.V., P.C.A.A., P.Z.L., R.D., S.I.M., D.G.A., B.C.E., A.V.A., A.A., A.M.D., A.V.B., A.I.V., A.C.A., A.D.C., A.T.A., A.C.B., B.V.D., B.D.C., B.C.F., B.D.D., B.M.E., C.C.G., C.I.D., C.R.C., C.A., C.M.D.L., C.M.C.A., C.O.A., C.E.D., C.L.C., C.V.D., C.V.E., C.I.E., C.P.M.S., C.C.H., C.D.C., C.M.S., C.E.E., C.N.M., C.E.F., C.G.B., C.G.D., C.D.D., C.G.T., C.G.E., C.I.F., C.V.C.A., C.I.H., C.E.G., C.M.H., D.G.B., D.M.C., D.C.C., B.L.B., D.R.D., D.I.A., D.C.D., D.I.B., D.C.I., D.V., E.F., F.C., F.F., F.A.C., G.C.A.A., G.M.A., G.C.T., G.I., G.C.D., G.C.B., G.M.B., H.M.A., H.C.A., B.T., H.I.B., H.D.A.,

I.M.B., I.M.C., I.N.A., I.C.G., I.I., I.M.D., I.P.A., I.C.A., L.V., L.I., L.I.A., L.N.V., L.V.A., L.E., L.S., M.M.C., M.I.C., M.C.A., M.C.G., M.I.G., B.V.E., M.R.B., M.V.C., M.A.M., M.E.A., M.E.B., M.V.E., M.M.D., M.I.D., M.M.E., B.V.F., C.A.M., M.C.B., M.D.A., M.P., M.A., M.D.B., M.G.I., N.T., N.D.G.I., N.M.A., O.C., O.E.A., O.V.V., O.R.B., O.L., P.C.D., P.C.E., P.F.A., B.C.C.A., V.M.E., P.L.A., P.I.A., P.A., P.R.M., P.V.B., P.A.A., P.I.B., P.D.C., P.L.B., P.R.A.A., R.C.C., R.L.C., R.S., R.N., R.C.D., R.C.C.A, R.C.E., S.N., S.G.B., V.L.B., S.D.B., S.P.A., S.L.A., S.E.A., S.L.T., T.V.D., T.S., T.T., T.I.A., B.D.E., T.G.A., T.M.A., U.E., U.M.N., V.M.F., V.C.A., V.M.G., V.G.I.C., V.L.V., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.R.

SA, cu sediul în București, sector 2. A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Examinând actele și lucrările dosarului, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la dispozițiile legale incidente în cauză, instanța a reținut că acțiunea principală este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin cererea formulată se solicită acordarea unor drepturi cuprinse în Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018. Astfel, din interpretarea sistematică a clauzelor conținute de art. 96 A din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018 și la pct. 2 din actul adițional din 19 martie 2010 reiese că aceste prevederi îi incumbă angajatorului doar o obligație de diligență, nu una de rezultat.

Aceasta deoarece, pe de o parte, partenerii sociali au lăsat pe seama unor negocieri ulterioare încheierii contractului colectiv de muncă stabilirea în concret a sumelor necesare acordării cadourilor menționate, iar pe de altă parte, C.N.P.R. SA s-a obligat la efectuarea demersurilor necesare în vederea materializării prevederilor contractului, fără a-și asuma o obligație efectivă și necondiționată de plată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, în numele și pentru membrii de sindicat, considerând-o nelegală și netemeinică. Examinând probele administrate în faza primului ciclu procesual în raport de motivele de recurs invocate, apărările intimatei și dispozițiile legale aplicabile Curtea a reținut următoarele: Reclamanții, membrii de sindicat, au fost salariații recurentei-pârâte în perioada pentru care au solicitat acordarea drepturilor conform petitului acțiunii.

Pretențiile sindicatului pentru membrii săi vizează sumele reprezentând cadoul în bani pentru ziua de 9 octombrie 2010, în cuantum de 400 RON pentru fiecare salariat, sumele aferente sărbătorilor de Paște 2011 (150 RON pentru fiecare salariat), Crăciun 2011 (250 RON pentru fiecare salariat) și zilei de 9 octombrie 2011 (200 RON pentru fiecare salariat), pretenții ce își au fundamentul legal în dispozițiile art. 96 A din Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anii 2008-2018, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse-D.M.P.S. București, din 29 aprilie 2008, în capitolul intitulat „Măsuri de protecție și facilități acordate salariaților”.

Curtea de Apel a reținut incidența dispozițiilor art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta, urmând a se da eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu al executării clauzei contractuale stipulate în art. 1.1 din contractul colectiv de muncă. Limitarea acordării drepturilor prevăzute de contractul colectiv de muncă, în raport de bugetul aprobat, presupune încălcarea dispozițiilor legale care garantează respectarea convențiilor colective dintre părți și obligațiile salariale între angajați; totodată, în acest fel, s-ar accepta în mod nelegal posibilitatea cenzurării pe cale administrativă, prin aprobarea de bugete de venituri și cheltuieli, a drepturilor prevăzute expres în Contractul colectiv de muncă, contrar principiilor dreptului muncii.

Curtea mai relevă și faptul că dispozițiile art. 40 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011 prevăd că „operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente anului precedent”, fără referire la fondul special constituit, care este distinct de cel salarial. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

a admis recursul și a modificat în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata către reclamanți a cadoului în bani pentru ziua de 9 octombrie 2010, în cuantum de 400 RON pentru fiecare salariat, precum și a sumelor aferente sărbătorilor de Paște 2011 (150 RON pentru fiecare salariat), Crăciun 2011 (250 RON pentru fiecare salariat) și zilei de 9 octombrie 2011 (200 RON pentru fiecare salariat). În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată pentru fond (onorariu avocat).

În ceea ce privește onorariul de avocat perceput pentru instanța de fond, Curtea a constatat că nu este nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, aceea de a redacta acțiunea, răspunsul la întâmpinarea pârâtei și concluziile scrise, de a se prezenta la cele două termene de judecată precum și de pune concluzii orale la dezbaterea fondului, când a reprezentat reclamantul, astfel încât nu se impune diminuarea acestuia. La data de 18 decembrie 2013 a formulat cerere de revizuire C.N.P.R. SA împotriva deciziei civile nr. 1846 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași indicând următoarele motive: Se invocă contrarietatea deciziei civile 1846 din 15 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Iași cu decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj la 23 ianuarie 2013 sub nr. 209R/2013.

Se susține că în ambele dosare părțile au fost C.N.P.R. SA și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, și că s-ar justifica identitatea de obiect, respectiv acordarea sumei de 1.000 RON pentru fiecare membru de sindicat dar și identitatea de cauză. Verificând admisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va reține următoarele: Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași cauză, să fie date în dosare diferite și să nu se fi invocat în al doilea proces excepția autorității de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat. Acest caz de revizuire se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele statuate printr-o hotărâre judecătorească anterioară.

În cauză, deși este îndeplinită condiția identității de obiect și de cauză (parțial), nu este îndeplinită condiția identității de părți deoarece în Dosar nr. 614/89/2013 al Curții de Apel Iași reclamanții sunt „Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România-Filiala Vaslui” și membrii de sindicat în numele cărora este formulată acțiunea, în timp ce în Dosar nr. 9206/100/2011 al Tribunalului Maramureș calitatea de reclamant o are Sindicatul „Poșta Română” Maramureș, cu sediul în Baia-Mare alături de membrii de sindicat cu domiciliul și locul de muncă pe raza județului Maramureș. În ședința publică din 16 mai 2014 revizuenta C.N.P.R.

SA a depus un înscris nou și anume procesul-verbal încheiat la 16 august 2011 cu ocazia întâlnirii organizate în vederea constituirii Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, în cuprinsul căruia se consemnează că acest sindicat s-a constituit prin reorganizare prin fuziune a Sindicatelor Județene din Federația Sindicală din Poștă și Comunicații. Nu se poate reține susținerea revizuentei în sensul că se verifică identitatea de părți în cele două dosare deoarece Sindicatul Lucrătorilor Poștali din județul Maramureș ar fi devenit filială a Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România. Sindicatul este o ficțiune a legii ce constă în acea formă de organizare voluntară a angajaților, în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale în relația cu angajatorul, iar reprezentarea angajaților este realizată de cei aleși și mandatați de către angajați să îi reprezinte pe aceștia, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile Legii dialogului social nr. 62/2011, organizațiile sindicale pot avea calitatea procesuală activă putând introduce acțiune în numele membrilor lor, în scopul apărării drepturilor acestora decurgând din legislația muncii. Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România reclamant în Dosarul nr. 614/89/2013 al Curții de Apel Iași a promovat acțiunea împotriva pârâtei C.N.P.R. SA alături de 500 persoane fizice membrii de sindicat ai Filialei Județene Vaslui. În Dosar nr. 9206/100/2011 al Tribunalului Maramureș, calitatea de reclamant o are Sindicatul „Poșta Română” Maramureș, o organizație de sine stătătoare și cu personalitate juridică, alături de membrii de sindicat cu domiciliul și locul de muncă pe raza județului Maramureș.

Calitatea procesuală activă a Sindicatului Lucrătorilor Poștali este atribuită prin dispozițiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 în virtutea cărora organizația sindicală poate formula acțiune în justiție în numele membrilor de sindicat. Acest drept conferit de lege nu înlătură dreptul procesual al membrilor de sindicat de a avea calitatea procesuală activă în proces alături de organizația sindicală respectivă. De altfel, art. 28 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. Aceasta înseamnă că Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România are calitatea de reprezentant legal al membrilor de sindicat, el poate formula acțiune în justiție în numele și pentru membrii de sindicat care l-au împuternicit în acest sens.

Așadar, sindicatul are calitatea de reprezentant al membrilor de sindicat. De altfel, prin încheierea pronunțată la 21 februarie 2014 de Curtea de Apel Iași s-a respins cererea de îndreptare a cererii materiale formulată de reclamantul Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România în numele și pentru membrii de sindicat, cerere ce vizează decizia civilă nr. 1846 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, a cărei revizuire se solicită prin prezenta cerere. S-a reținut în considerentele încheierii prin care s-a respins cererea formulată în temeiul art. 281 C. proc. civ. că, deși Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România a fost împuternicit să formuleze acțiunea în numele și pentru reclamanții indicați în tabelele anexă la acțiune, faptul că unii dintre reclamanți nu au figurat în proces fiind omiși din dispozitivul hotărârii, nu îndreptățește instanța să completeze dispozitivul cu numele reclamanților omiși.

Se apreciază că lipsa numelor acestor reclamanți din dispozitivul deciziei a cărei rectificare se solicită nu reprezintă o eroare materială în sensul art. 281 C. proc. civ., ci rezultatul neparticipării lor la proces. Astfel, deși Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România are calitatea procesuală activă în cauză, el nu se poate identifica cu reclamanții, persoane fizice care sunt părți diferite în cele două dosare. Se constată ca neîndeplinite condițiile obligatorii de identitate astfel reglementate de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta C.N.P.R. SA împotriva deciziei nr. 1846 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2014.