ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.02.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2014

HOTĂRÂRE
21.02.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1468/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 395 din 07 mai 2013 Tribunalul

Vaslui a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Sindicatul Lucrătorilor

Poștali din România, cu sediul în Vaslui, str. R., cu sediul procedural ales

la Cabinet de avocat D.L.A., din municipiul Iași, B-dul D., în numele și pentru

următorii membri de sindicat: A.D., B.L.R., C.V., C.C., C.R., C.N., C.I., F.I.,

V.L.V., în contradictoriu cu pârâta C.N.P.R. SA, cu sediul în București, sector

2.

A fost respinsă cererea

privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând actele și lucrările

dosarului, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la dispozițiile

legale incidente în cauză, instanța a reținut că acțiunea principală este neîntemeiată

pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată

se solicită acordarea unor drepturi cuprinse în Contractul colectiv de muncă încheiat

pentru anii 2008-2018.

Astfel, din interpretarea

sistematică a clauzelor conținute de art. 96 A din Contractul colectiv de muncă

încheiat pentru anii 2008-2018 și la pct. 2 din actul adițional din 19 martie 2010

reiese că aceste prevederi îi incumbă angajatorului doar o obligație de diligență,

nu una de rezultat. Aceasta deoarece, pe de o parte, partenerii sociali au lăsat

pe seama unor negocieri ulterioare încheierii contractului colectiv de muncă stabilirea

în concret a sumelor necesare acordării cadourilor menționate, iar pe de altă parte,

C.N.P.R. SA s-a obligat la efectuarea demersurilor necesare în vederea materializării

prevederilor contractului, fără a-și asuma o obligație efectivă și necondiționată

de plată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, în numele

și pentru membrii de sindicat, considerând-o nelegală și netemeinică.

Examinând probele administrate

în faza primului ciclu procesual în raport de motivele de recurs invocate, apărările

intimatei și dispozițiile legale aplicabile Curtea a reținut următoarele:

Reclamanții, membrii de

sindicat, au fost salariații recurentei-pârâte în perioada pentru care au solicitat

acordarea drepturilor conform petitului acțiunii.

Pretențiile sindicatului

pentru membrii săi vizează sumele reprezentând cadoul în bani pentru ziua de 9 octombrie

2010, în cuantum de 400 RON pentru fiecare salariat, sumele aferente sărbătorilor

de Paște 2011 (150 RON pentru fiecare salariat), Crăciun 2011 (250 RON pentru

fiecare salariat) și zilei de 9 octombrie 2011 (200 RON pentru fiecare salariat),

pretenții ce își au fundamentul legal în dispozițiile art. 96 A din Contractul colectiv

de muncă încheiat pentru anii 2008-2018, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse-D.M.P.S. București, din 29 aprilie 2008, în capitolul intitulat

„Măsuri de protecție și facilități acordate salariaților”.

Curtea de Apel a reținut

incidența dispozițiilor art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform

cărora executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți,

neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate

de aceasta, urmând a se da eficiență întinderii efectelor și caracterului obligatoriu

al executării clauzei contractuale stipulate în art. 1.1 din contractul colectiv

de muncă.

Limitarea acordării drepturilor

prevăzute de contractul colectiv de muncă, în raport de bugetul aprobat, presupune

încălcarea dispozițiilor legale care garantează respectarea convențiilor colective

dintre părți și obligațiile salariale între angajați; totodată, în acest fel, s-ar

accepta în mod nelegal posibilitatea cenzurării pe cale administrativă, prin aprobarea

de bugete de venituri și cheltuieli, a drepturilor prevăzute expres în Contractul

colectiv de muncă, contrar principiilor dreptului muncii.

Curtea mai relevă și faptul

că dispozițiile art. 40 din Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pentru anul 2011

prevăd că „operatorii economici care au înregistrat pierderi în anul precedent sau

care primesc subvenții sau transferuri de la bugetul de stat și bugetul local pentru

activitatea de exploatare nu pot depăși nivelul cheltuielilor cu salariile aferente

anului precedent”, fără referire la fondul special constituit, care este distinct

de cel salarial.

Pentru aceste considerente,

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. a admis recursul și a modificat

în tot sentința recurată, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata

către reclamanți a cadoului în bani pentru ziua de 9 octombrie 2010, în cuantum

de 400 RON pentru fiecare salariat, precum și a sumelor aferente sărbătorilor de

Paște 2011 (150 RON pentru fiecare salariat), Crăciun 2011 (250 RON pentru

fiecare salariat) și zilei de 9 octombrie 2011 (200 RON pentru fiecare salariat).

În temeiul dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 2.500

RON cheltuieli de judecată pentru fond (onorariu avocat). În ceea ce privește

onorariul de avocat perceput pentru instanța de fond, Curtea a constatat că nu este

nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat,

aceea de a redacta acțiunea, răspunsul la întâmpinarea pârâtei și concluziile

scrise, de a se prezenta la cele două termene de judecată precum și de pune

concluzii orale la dezbaterea fondului, când a reprezentat reclamantul, astfel încât

nu se impune diminuarea acestuia.

La data de 18

decembrie 2013 a formulat cerere de revizuire C.N.P.R. SA împotriva deciziei civile

nr. 1846 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași indicând următoarele motive:

Se invocă contrarietatea

deciziei civile 1846 din 15 noiembrie 2013 pronunțate de Curtea de Apel Iași cu

decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel Cluj la 23 ianuarie 2013 sub nr. 209R/2013.

Se susține că în ambele

dosare părțile au fost C.N.P.R. SA și Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România,

și că s-ar justifica identitatea de obiect, respectiv acordarea sumei de 1.000 RON

pentru fiecare membru de sindicat dar și identitatea de cauză.

Verificând admisibilitatea

cererii de revizuire prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ., Înalta Curte va reține următoarele:

Revizuirea, fiind o cale

extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă

interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în

condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Revizuirea întemeiată

pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă sunt îndeplinite

în mod cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive

contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași cauză, să fie

date în dosare diferite și să nu se fi invocat în al doilea proces excepția autorității

de lucru judecat, sau, dacă a fost invocată, să nu se fi analizat.

Acest caz de revizuire

se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care,

prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele statuate printr-o hotărâre judecătorească

anterioară.

În cauză, deși este îndeplinită

condiția identității de obiect și de cauză (parțial), nu este îndeplinită condiția

identității de părți deoarece în Dosar nr. 614/89/2013 al Curții de Apel Iași reclamanții

sunt „Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România-Filiala Vaslui” și membrii de

sindicat în numele cărora este formulată acțiunea, în timp ce în Dosar nr. 9206/100/2011

al Tribunalului Maramureș calitatea de reclamant o are Sindicatul „Poșta Română”

Maramureș, cu sediul în Baia-Mare alături de membrii de sindicat cu domiciliul și

locul de muncă pe raza județului Maramureș.

În ședința publică din

16 mai 2014 revizuenta C.N.P.R. SA a depus un înscris nou și anume procesul-verbal

încheiat la 16 august 2011 cu ocazia întâlnirii organizate în vederea constituirii

Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România, în cuprinsul căruia se consemnează

că acest sindicat s-a constituit prin reorganizare prin fuziune a Sindicatelor Județene

din Federația Sindicală din Poștă și Comunicații.

Nu se poate reține susținerea

revizuentei în sensul că se verifică identitatea de părți în cele două dosare deoarece

Sindicatul Lucrătorilor Poștali din județul Maramureș ar fi devenit filială a Sindicatul

Lucrătorilor Poștali din România.

Sindicatul este o ficțiune

a legii ce constă în acea formă de organizare voluntară a angajaților, în scopul

apărării drepturilor și promovării intereselor lor profesionale, economice și sociale

în relația cu angajatorul, iar reprezentarea angajaților este realizată de cei aleși

și mandatați de către angajați să îi reprezinte pe aceștia, potrivit legii.

În conformitate cu dispozițiile

Legii dialogului social nr. 62/2011, organizațiile sindicale pot avea calitatea

procesuală activă putând introduce acțiune în numele membrilor lor, în scopul apărării

drepturilor acestora decurgând din legislația muncii.

Sindicatul Lucrătorilor

Poștali din România reclamant în Dosarul nr. 614/89/2013 al Curții de Apel Iași

a promovat acțiunea împotriva pârâtei C.N.P.R. SA alături de 500 persoane fizice

membrii de sindicat ai Filialei Județene Vaslui.

În Dosar nr. 9206/100/2011

al Tribunalului Maramureș, calitatea de reclamant o are Sindicatul „Poșta Română”

Maramureș, o organizație de sine stătătoare și cu personalitate juridică, alături

de membrii de sindicat cu domiciliul și locul de muncă pe raza județului Maramureș.

Calitatea procesuală activă

a Sindicatului Lucrătorilor Poștali este atribuită prin dispozițiile art. 28 din

Legea nr. 62/2011 în virtutea cărora organizația sindicală poate formula acțiune

în justiție în numele membrilor de sindicat.

Acest drept conferit de

lege nu înlătură dreptul procesual al membrilor de sindicat de a avea calitatea

procesuală activă în proces alături de organizația sindicală respectivă. De altfel,

art. 28 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social prevede

că acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă

cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.

Aceasta înseamnă că Sindicatul

Lucrătorilor Poștali din România are calitatea de reprezentant legal al membrilor

de sindicat, el poate formula acțiune în justiție în numele și pentru membrii de

sindicat care l-au împuternicit în acest sens.

Așadar, sindicatul are

calitatea de reprezentant al membrilor de sindicat.

De altfel, prin încheierea

pronunțată la 21 februarie 2014 de Curtea de Apel Iași s-a respins cererea de îndreptare

a cererii materiale formulată de reclamantul Sindicatul Lucrătorilor Poștali din

România în numele și pentru membrii de sindicat, cerere ce vizează decizia civilă

nr. 1846 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, a cărei revizuire se solicită

prin prezenta cerere.

S-a reținut în considerentele

încheierii prin care s-a respins cererea formulată în temeiul art. 281 C. proc.

civ. că, deși Sindicatul Lucrătorilor Poștali din România a fost împuternicit să

formuleze acțiunea în numele și pentru reclamanții indicați în tabelele anexă la

acțiune, faptul că unii dintre reclamanți nu au figurat în proces fiind omiși

din dispozitivul hotărârii, nu îndreptățește instanța să completeze dispozitivul

cu numele reclamanților omiși. Se apreciază că lipsa numelor acestor reclamanți

din dispozitivul deciziei a cărei rectificare se solicită nu reprezintă o eroare

materială în sensul art. 281 C. proc. civ., ci rezultatul neparticipării lor la

proces.

Astfel, deși Sindicatul

Lucrătorilor Poștali din România are calitatea procesuală activă în cauză, el nu

se poate identifica cu reclamanții, persoane fizice care sunt părți diferite

în cele două dosare.

Se constată ca neîndeplinite

condițiile obligatorii de identitate astfel reglementate de dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge

cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de revizuenta C.N.P.R. SA împotriva deciziei nr.

1846 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 16 mai 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-03-26
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 898/2015
., I.D., M.M., P.G., S.I., T.I., T.I., A.O., E.M., M.C., L.C., S.C., T.G., C.F., R.C., B.C., V.G., T.C., M.M., P.S.L., S.M., S.M., M.C., S.T., H.M., D.I., S.C., C.S., C.V., G.E.M., B.G., G.V., l.M., C.R., U.D., C.I., N.A., S.I., P.C., C.M.,
ÎCCJ 2014-02-13
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2677/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 338 din 13 februarie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul S. Argeș în numele și pentru membrii de si
ÎCCJ 2015-01-20
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2015
Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin Decizia nr. 394 din 23 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost respins ca nefondat apelul decla
ÎCCJ 2014-01-14
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10/2014
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozi
ÎCCJ 2015-04-02
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 994/2015
de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului. împotriva Deciziei nr. 646 din data de 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuientul S.Î.P. Galați, în calitate de reprezentant al me
Sursă