ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2014

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Săveni la data de 22 februarie 2010 petentul P.I.E., în contradictoriu cu intimații Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Consiliul Local S., județul Botoșani, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Botoșani, P.C.F., P.C.M., P.L., C.M.M., C.G., I.L., B.M., B.C. prin reprezentant legal B.M., a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate din 24 martie 2000 în sensul excluderii din titlu a titularului P.I.E., P.I.G., C.A.M., B.I.M., precum și includerea în titlu a suprafeței de 1700 mp teren intravilan (1000 mp curte construcții și 700 mp vie) și o suprafață de 0,36 ha teren locuri de casei, ce apar evidențiate în rolul agricol al tatălui său, defunctul P.I.

A reținut prima instanța că în registrul agricol din 1959-1961 sat S.S., numita P.M. figura cu suprafața de 2,78 ha din care 1 ha teren arabil în tarlaua „P.”, 0,25 ha teren arabil, în tarlaua „B.”, 0,36 ha teren locuri casă, 0,07 ha teren vie în vatra satului, 1 ha pășune în devălmașie și 0,10 ha teren curte construcții. După decesul numitului P.I., moștenitorii acestuia B.M., P.G., P.I.G., P.I.E. și P.M. au înstrăinat numitului P.I.C. cotele indivize de 25/28 din suprafața de 1 ha teren situat în vatra satului S.S., orașul S., județul Botoșani și din construcțiile și plantațiile existente pe acest teren,conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21 februarie 1957. A reținut prima instanță că, faptul că în rolul agricol al defunctei P.M.

sunt înscrise suprafețele de 0,10 ha teren curte construcții, 0.07 ha teren vie și 0,36 ha teren locuri de casă, despre care petentul afirmă că ar fi reprezentat fosta gospodărie a părințiilor săi, duce la concluzia că acestea se suprapun cu cele înscrise în registrul agricol din aceeași perioadă privind pe defunctul P.I.C. de vreme ce acestea se regăsesc înscrise și în rolul agricol al acestuia,întreaga suprafața din intravilan ce a aparținut defunctului P.I., cu excepția celor trei locuri de casă atribuite de C.A.P. unor cetățeni din localitatea S.S. Că petentul, prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate din 10 martie 1991 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren arabil, 2 ha teren pășune și 3 ha pădure, de unde rezultă faptul că acesta cunoaște că întreaga suprafața de teren intravilan ce a aparținut părinților săi a fost înstrăinată numitului P.I.C.

fiul celor doi defuncți. În ce privește cererea petentului de obligare a Comisiei locale de Fond Funciar S. de a-l pune în posesie cu suprafața de 3973 mp teren forestier situat în raza orașului S., județul Botoșani, prima instanța a reținut dispozițiile art. 36 alin. (6) din H.G. nr. 890/2005 și art. 73 din Capitolul VIII al H.G. nr. 890/2005 potrivit cu care comisiile locale încunoștiințează în scris, cu confirmare de primire, persoanele cărora li s-a validat propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie în termen de 15 zile de la comunicarea validării de către comisia județeană, totodată amplasamentul și data punerii în posesie se afișează la sediul primăriei.

Persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate să se prezinte la data stabilită pentru punerea în posesie pot împuternici, prin procură specială și autentică, cu mențiunea „Pentru punerea în posesie”, alte persoane care vor semna procesul-verbal de punere în posesie. Împotriva acestei sentințe în termen legal, a declarat recurs petentul P.I.E. arătând în motivare că s-a adresat Judecatoriei Săveni întrucât nu a fost pus în posesie cu suprafața reconstituită conform sentinței civile nr. 429/2007 nefiind emis nici un titlu de proprietate pentru 3973 de mp pădure. Că, în conformitate cu Legea nr. 18/1991 terenurile rămase de la părinții săi decedați se împart în părți egale descendenților, el fiind mezinul defuncților, iar ceilalți frați și surori au primit titlu de proprietate pentru 5,95 ha, P.I.C.

făcând și cerere în 1991 pentru a mai lua 0,50 ha din cele 2,78 ha pentru care are el, petentul, rol agricol. Recursul a fost apreciat ca nefondat reținând că prima instanță în mod legal a reținut calitatea de moștenitori ai intimațiilor: P.C.F., P.C.M. fiind moștenitorii lui P.I.C. (decedat, fiul autorului P.I. și M.), B.M. decedată, moștenită de fiul acesteia B.I. ulterior decedat, context în care vin prin reprezentare, respectiv prin retransmitere soția supraviețuitoare a lui B.I., B.M. și fiul acesteia B.C.; C.M.M. a fost trecut pe titlu fiind soțul fiicei autorilor respectiv C.G., iar I.L. este fiica titularului P.I.G. (fiul autorului). Conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21 februarie 1957 moștenitorii defunctului P.I.

respectiv B.M. (fiica), P.G. (fiica), P.I.G. (fiu), P.I.E. (fiu) și P.M. (soția supravețuitoare a lui P.I.) au înstrăinat lui P.I.C. (fiul lui P.I. și M.) cotele indivize de 25/28 din suprafața de 1 ha teren situat în vatra satului S.S. ,orașul S. și din construcțiile și plantațiile existente pe acest teren. Din compararea registrului agricol din anul 1959-1961 al satului S.S., atât numita P.M. (mama petentului) cât și P.I.C. (fratele petentului) au înscris și suprafața de 0,10 ha teren curte construcții, 0,07 ha teren vie și 0,36 ha teren locuri de casă, despre care petentul afirmă că ar fi reprezentat fosta gospodărie a părinților săi, nu poate duce decât la concluzia că acestea se suprapun, însă astfel cum s-a arătat în precedent, întreaga suprafață din intravilan ce a aparținut defunctului P.I.

a fost înscrisă în titlul de proprietate din 1999, cu excepția celor trei locuri de casă atribuite ca loturi de folosință unor cetățeni din localitate, de C.A.P, P.I.C. la data predării suprafețelor de teren la C.A.P. având în proprietate terenul intravilan în baza contractului de vânzare-cumpărare din 1957 încheiat cu moștenitorii defunctului P.I. (inclusiv cu petentul).

Referitor la critica adusă de petent privitoare la executarea sentinței civile nr. 429 din 5 septembrie 2007 a Judecătoriei Săveni prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 3973 mp pădure pe raza orașului S., nefiind pusă în posesie, Tribunalul a reținut că prima instanță în mod legal a respins acest capăt de cerere întrucât, deși a fost încunoștiințat de intimata comisia locală de data la care va avea loc punerea în posesie, acesta nu s-a prezentat și nici nu a împuternicit o altă persoană în acest scop, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 64 din Legea nr. 18/1991, respectiv refuzul nejustificat al comisiei locale de a realiza punerea în posesie.

Împotriva deciziei nr. 59R din 20 ianuarie 2011 Tribunalul Botoșani, secția civilă reclamantul P.I.E. a declarat recurs. Pentru aceste considerente, Tribunalul a respins recursul cu consecința menținerii hotărârii recurate ca temeinică și legală. Împotriva deciziei civile nr. 59R din 20 ianuarie 2011 a declarat recurs reclamantul P.I.E. care a susținut drept motive de nelegalitate a hotărârii recurate aspecte legate de analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și de nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în ceea ce privește terenul în suprafață de 2,78 ha. La termenul din 16 mai 2014 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 299 și art. 377 alin. (2) C. proc.

civ. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și a o va admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 299 C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului. Cum hotărârea recurată decizia nr. 59R din 20 ianuarie 2011 Tribunalul Botoșani, secția civilă, nu face parte din categoriile enunțate, ci este o decizie dată de o instanță de recurs și care, în temeiul legii, constituie o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluționat recursul reclamantului P.I.E., împotriva sentinței civile este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.

Una din regulile care cârmuiesc exercițiul căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exercițiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului declarat de recurentul P.I.E. Față de cele ce preced, recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul P.I.E. împotriva deciziei nr. 59R din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2014.