ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1465/2014

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Săveni la data de 22 februarie 2010 petentul P.I.E., în

contradictoriu cu intimații Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, Consiliul

Local S., județul Botoșani, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate Privată Asupra Terenurilor Botoșani, P.C.F., P.C.M., P.L., C.M.M., C.G.,

I.L., B.M., B.C. prin reprezentant legal B.M., a solicitat anularea parțială a

titlului de proprietate din 24 martie 2000 în sensul excluderii din titlu a

titularului P.I.E., P.I.G., C.A.M., B.I.M., precum și includerea în titlu a

suprafeței de 1700 mp teren intravilan (1000 mp curte construcții și 700 mp

vie) și o suprafață de 0,36 ha teren locuri de casei, ce apar evidențiate în

rolul agricol al tatălui său, defunctul P.I.

A reținut prima instanța

că în registrul agricol din 1959-1961 sat S.S., numita P.M. figura cu suprafața

de 2,78 ha din care 1 ha teren arabil în tarlaua „P.”, 0,25 ha teren arabil, în

tarlaua „B.”, 0,36 ha teren locuri casă, 0,07 ha teren vie în vatra satului, 1 ha

pășune în devălmașie și 0,10 ha teren curte construcții.

După decesul numitului

P.I., moștenitorii acestuia B.M., P.G., P.I.G., P.I.E. și P.M. au înstrăinat numitului

P.I.C. cotele indivize de 25/28 din suprafața de 1 ha teren situat în vatra satului

S.S., orașul S., județul Botoșani și din construcțiile și plantațiile existente

pe acest teren,conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21

februarie 1957.

A reținut prima instanță

că, faptul că în rolul agricol al defunctei P.M. sunt înscrise suprafețele de 0,10

ha teren curte construcții, 0.07 ha teren vie și 0,36 ha teren locuri de casă, despre

care petentul afirmă că ar fi reprezentat fosta gospodărie a părințiilor săi, duce

la concluzia că acestea se suprapun cu cele înscrise în registrul agricol din aceeași

perioadă privind pe defunctul P.I.C. de vreme ce acestea se regăsesc înscrise și

în rolul agricol al acestuia,întreaga suprafața din intravilan ce a aparținut defunctului

P.I., cu excepția celor trei locuri de casă atribuite de C.A.P. unor cetățeni din

localitatea S.S.

Că petentul, prin cererea

de reconstituire a dreptului de proprietate din 10 martie 1991 a solicitat reconstituirea

dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren arabil, 2 ha teren pășune

și 3 ha pădure, de unde rezultă faptul că acesta cunoaște că întreaga suprafața

de teren intravilan ce a aparținut părinților săi a fost înstrăinată numitului P.I.C.

fiul celor doi defuncți.

În ce privește cererea

petentului de obligare a Comisiei locale de Fond Funciar S. de a-l pune în posesie

cu suprafața de 3973 mp teren forestier situat în raza orașului S., județul Botoșani,

prima instanța a reținut dispozițiile art. 36 alin. (6) din H.G. nr. 890/2005 și

art. 73 din Capitolul VIII al H.G. nr. 890/2005 potrivit cu care comisiile locale

încunoștiințează în scris, cu confirmare de primire, persoanele cărora li s-a validat

propunerea de reconstituire a dreptului de proprietate, asupra datei la care va

avea loc punerea în posesie în termen de 15 zile de la comunicarea validării de

către comisia județeană, totodată amplasamentul și data punerii în posesie se afișează

la sediul primăriei. Persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate

să se prezinte la data stabilită pentru punerea în posesie pot împuternici, prin

procură specială și autentică, cu mențiunea „Pentru punerea în posesie”, alte persoane

care vor semna procesul-verbal de punere în posesie.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal, a declarat recurs petentul P.I.E. arătând în motivare că s-a adresat

Judecatoriei Săveni întrucât nu a fost pus în posesie cu suprafața reconstituită

conform sentinței civile nr. 429/2007 nefiind emis nici un titlu de proprietate

pentru 3973 de mp pădure. Că, în conformitate cu Legea nr. 18/1991 terenurile rămase

de la părinții săi decedați se împart în părți egale descendenților, el fiind mezinul

defuncților, iar ceilalți frați și surori au primit titlu de proprietate pentru

5,95 ha, P.I.C. făcând și cerere în 1991 pentru a mai lua 0,50 ha din cele 2,78

ha pentru care are el, petentul, rol agricol.

Recursul a fost apreciat

ca nefondat reținând că prima instanță în mod legal a reținut calitatea de moștenitori

ai intimațiilor: P.C.F., P.C.M. fiind moștenitorii lui P.I.C. (decedat, fiul autorului

P.I. și M.), B.M. decedată, moștenită de fiul acesteia B.I. ulterior decedat, context

în care vin prin reprezentare, respectiv prin retransmitere soția supraviețuitoare

a lui B.I., B.M. și fiul acesteia B.C.; C.M.M. a fost trecut pe titlu fiind soțul

fiicei autorilor respectiv C.G., iar I.L. este fiica titularului P.I.G. (fiul autorului).

Conform contractului de

vânzare-cumpărare încheiat la data de 21 februarie 1957 moștenitorii defunctului

P.I. respectiv B.M. (fiica), P.G. (fiica), P.I.G. (fiu), P.I.E. (fiu) și P.M. (soția

supravețuitoare a lui P.I.) au înstrăinat lui P.I.C. (fiul lui P.I. și M.) cotele

indivize de 25/28 din suprafața de 1 ha teren situat în vatra satului S.S. ,orașul

S. și din construcțiile și plantațiile existente pe acest teren.

Din compararea registrului

agricol din anul 1959-1961 al satului S.S., atât numita P.M. (mama petentului) cât

și P.I.C. (fratele petentului) au înscris și suprafața de 0,10 ha teren curte construcții,

0,07 ha teren vie și 0,36 ha teren locuri de casă, despre care petentul afirmă că

ar fi reprezentat fosta gospodărie a părinților săi, nu poate duce decât la concluzia

că acestea se suprapun, însă astfel cum s-a arătat în precedent, întreaga suprafață

din intravilan ce a aparținut defunctului P.I. a fost înscrisă în titlul de proprietate

din 1999, cu excepția celor trei locuri de casă atribuite ca loturi de folosință

unor cetățeni din localitate, de C.A.P, P.I.C. la data predării suprafețelor de

teren la C.A.P. având în proprietate terenul intravilan în baza contractului de

vânzare-cumpărare din 1957 încheiat cu moștenitorii defunctului P.I. (inclusiv cu

petentul).

Referitor la critica adusă

de petent privitoare la executarea sentinței civile nr. 429 din 5 septembrie 2007

a Judecătoriei Săveni prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra

suprafeței de 3973 mp pădure pe raza orașului S., nefiind pusă în posesie, Tribunalul

a reținut că prima instanță în mod legal a respins acest capăt de cerere întrucât,

deși a fost încunoștiințat de intimata comisia locală de data la care va avea loc

punerea în posesie, acesta nu s-a prezentat și nici nu a împuternicit o altă persoană

în acest scop, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 64 din Legea nr. 18/1991, respectiv refuzul nejustificat al comisiei locale

de a realiza punerea în posesie. Împotriva deciziei nr. 59R din 20 ianuarie 2011

Tribunalul Botoșani, secția civilă reclamantul P.I.E. a declarat recurs.

Pentru aceste considerente,

Tribunalul a respins recursul cu consecința menținerii hotărârii recurate ca temeinică

și legală.

Împotriva deciziei civile

nr. 59R din 20 ianuarie 2011 a declarat recurs reclamantul P.I.E. care a susținut

drept motive de nelegalitate a hotărârii recurate aspecte legate de analiza înscrisurilor

depuse la dosarul cauzei și de nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, în

ceea ce privește terenul în suprafață de 2,78 ha.

La termenul din 16

mai 2014 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport

de dispozițiile art. 299 și art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

Față de excepția invocată

din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și a o va admite pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 299 C. proc.

civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și în condițiile

prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse

recursului. Cum hotărârea recurată decizia nr. 59R din 20 ianuarie 2011 Tribunalul

Botoșani, secția civilă, nu face parte din categoriile enunțate, ci este o decizie

dată de o instanță de recurs și care, în temeiul legii, constituie o hotărâre irevocabilă,

prin care s-a soluționat recursul reclamantului P.I.E., împotriva sentinței civile

este evident că o atare decizie nu poate forma obiect al unui nou recurs.

Una din regulile care

cârmuiesc exercițiul căilor de atac este și aceea a unicității dreptului de a folosi

o cale de atac. Cum dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin

chiar exercițiul lui, reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac

a recursului declarat de recurentul P.I.E.

Față de cele ce preced,

recursul va fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul P.I.E.

împotriva

deciziei nr. 59R din 20 ianuarie 2011 a Tribunalului Botoșani, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 16 mai 2014.