ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1418/2014

Asupra cererii de față, constată: Prin decizia civilă nr. 44/A/2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 10670/245/2009, a fost admis apelul promovat de reclamantul C.D. împotriva sentinței civile nr. 16200/2010 pronunțată de Judecătoria Iași, a fost schimbată în parte sentința apelată și în consecință: a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C.D. în contradictoriu cu pârâta SC R. SA; a fost admisă în parte acțiunea, s-a suplinit consimțământul pârâtei SC R. SA la încheierea contractului prevăzut de dispozițiile 26 din O.U.G.

nr. 79/2002 în ce privește stabilirea prețului, în condițiile art. 26 alin. (4) și în consecință, a fost obligată pârâta la plata următoarelor sume: - 18.144 euro pentru perioada 19 octombrie 2004-19 octombrie 2007, - 25.704 euro pentru perioada 19 octombrie 2007- 10 februarie 2012, - suma de 504 euro lunar, începând cu data pronunțării hotărârii și pentru viitor, reprezentând contravaloarea folosinței suprafeței de 168 mp teren situat în comuna G., județul Iași. S-a respins cererea în ce privește stabilirea de despăgubiri ca nefondată. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate. S-a respins apelul apelantului-pârât SC R. SA, ca nefondat. A fost obligat apelantul-pârât la plata sumei de 5.481 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea apelantului-reclamant, la plata către stat a sumei de 2.257 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru care apelantul-reclamant a beneficiat de ajutor public judiciar.

A fost obligat apelantul reclamant la plata către stat a sumei de 1.468 RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă apelului, în măsura în care pretențiile au fost respinse. Prin decizia nr. 716 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei civile nr. 44 din 10 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Bacău, a admis recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva aceleiași decizii, s-a modificat în parte hotărârea recurată în sensul că s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C.D.

și s-a admis apelul declarat pârâta SC R. SA; s-a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că s-a înlăturat din dispozitivul hotărârii obligarea pârâtei la plata diferenței de onorarii de expertiză și s-a dispus obligarea reclamantului să plătească pârâtei 750 RON cheltuieli de judecată la instanța de fond reprezentând onorarii expertiză; s-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond; a fost obligat reclamantul la 2.871 RON cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând taxă timbru. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția I civilă, la data de 15 mai 2013, revizuientul C.D. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 716 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosar nr. 10670/245/2009, susținând că aceasta este potrivnică sentinței civile nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iași, pronunțată în Dosar nr. 18081/245/2008.

Revizuientul susține că decizia Curții de Apel Bacău, prin care s-a soluționat acțiunea având ca obiect „daune” este potrivnică celor reținute prin sentința civilă nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iași, prin care s-a soluționat acțiunea în grănițuire a proprietăților celor două părți. Cererea de revizuire, astfel formulată, a fost întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 1576 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în raport de dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 13 decembrie 2013. La termenul din 15 mai 2014, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Așa fiind, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În speță, acțiunea finalizată prin hotărârea supusă revizuirii a avut ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract autentic și plata de despăgubiri, iar prin sentința civilă nr. 8937/2009 a Judecătoriei Iași s-a soluționat acțiunea în grănițuire formulată de intimata SC R. SA în contradictoriu cu C.D. Se constată astfel că acțiunile finalizate cu hotărârile invocate ca fiind potrivnice au avut obiect diferit. Or, pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, ceea ce nu este cazul în speță.

Fiind vorba de pricini diferite, aspectele invocate prin cererea de revizuire îmbracă, în realitate, caracterul unor critici de nelegalitate, prin care se urmărește reformarea unei hotărâri judecătorești intrată în puterea lucrului judecat, nu pe motiv că ar fi fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ci, dimpotrivă, prin înfrângerea acestui principiu, anume sub motiv că judecata ar fi fost greșită, ceea ce nu este permis pe calea revizuirii. În atare situație, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 716 din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, formulată de revizuientul C.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2014.