ÎCCJ, Decizia nr. 202/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 15 aprilie 2024, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul formulat de A. împotriva Deciziei nr. 58R din 29 ianuarie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin rezoluția din 29 aprilie 2024 s-a pus în vedere recurentei să plătească suma de 50 RON taxă judiciară de timbru și s-a dispus comunicarea recursului; la 19 iunie 2024 s-a dispus comunicarea întâmpinării, iar la 18 iunie 2024 s-a stabilit primul termen de judecată la 5 decembrie 2024.

Ulterior, la data de 23 septembrie 2024, petenta A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, prin care a susținut că termenul de judecată stabilit este prea îndepărtat, în raport de prevederile art. 201 alin. (3) din C. proc. civ.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție."

Prin urmare, una dintre condițiile necesare pentru exercitarea dreptului la acțiune este cea privind existența unei pretenții, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei.

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, vizând, în esență, pasivitatea instanței de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziție pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Textele de lege anterior amintite reglementează contestația privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil.

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestației, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

Examinând actele dosarului și raportându-se la textele legale redate anterior, Înalta Curte reține că obiectul contestației la tergiversare pendinte îl reprezintă nemulțumirea petentei referitoare la faptul că instanța a stabilit termen de judecată la data de 5 decembrie 2024 în dosarul nr. x/2023.

Înalta Curte notează că motivele prevăzute de dispozițiile privind contestația la tergiversarea procesului trebuie privite ca un remediu oferit de normele de procedură, care au aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen optim și previzibil.

Noțiunea de termen optim și previzibil trebuie apreciată însă nu prin raportare la elemente subiective, care țin de dorința părții de a-i fi soluționată cauza într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, de a putea trece la judecarea pricinii numai după parcurgerea tuturor etapelor procedurale premergătoare, impuse de dispozițiile art. XVII din Legea nr. 2/2013.

Din această perspectivă, la analiza respectării "termenului optim și previzibil" în soluționarea cauzei, trebuie luate în considerare și alte elemente obiective, care țin de încărcătura instanței de judecată pe rolul căreia a fost înregistrată cauza și, implicit, a completului de judecată desemnat pentru pregătirea dosarului și pentru soluționarea acestuia.

În cauza dedusă judecății, prin rezoluția emisă la 29 aprilie 2024, de regularizare a recursului, s-a stabilit faptul că recurenta datorează taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON pentru soluționarea recursului și s-a dispus comunicarea cererii către intimați.

La data de 10 mai 2024, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

La 19 iunie 2024 s-a dispus comunicarea întâmpinării către recurentă, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția emisă la 18 iunie 2024 s-a stabilit primul termen de judecată la 5 decembrie 2024.

În speță, se reține că termenul de judecată a fost fixat în raport cu posibilitățile obiective ale instanței de a soluționa cererile aflate pe rolul său, în funcție de planificarea ședințelor de judecată stabilite pentru Completul C3 din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal învestit cu soluționarea dosarului.

Astfel, la momentul judecății contestației pendinte, se constată că judecătorul cauzei a fixat primul termen de judecată la data de 5 decembrie 2024, cu luarea în considerare a particularităților litigiului dedus judecății, termenul condicii de ședință fiind situat la nivelul lunii decembrie 2024, în contextul supraaglomerării notorii existente la nivelul acestei secții a instanței supreme, astfel cum s-a arătat anterior.

Ca urmare, constatând că în cauză nu se poate reține pasivitatea instanței de judecată în privința adoptării măsurilor necesare pentru fixarea primului termen de judecată în dosarele alocate spre soluționare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, urmează a respinge contestația la tergiversare dedusă judecății, pe temeiul art. 522 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. în legătură cu dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2024.