ÎCCJ, Decizia nr. 201/2024

Ședința publică din data de 14 octombrie 2024

Asupra contestației privind tergiversarea procesului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție

Prin Decizia nr. 3690 din 9 iulie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu majoritate, a admis recursurile formulate de recurenții-pârâți Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală București împotriva sentinței civile nr. 1621 din data de 19 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. A casat în parte sentința recurată și rejudecând: A respins acțiunea ca nefondată. A respins cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamantei S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. formulată de intervenientul C., ca nefondată. A menținut sentința recurată în ceea ce privește soluția dată cererii de chemare în garanție.

Cu opinia separată, în sensul respingerii recursurilor formulate de recurenții-pârâți, ca nefondate.

Contestația privind tergiversarea procesului

La 6 septembrie 2024, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat contestație la tergiversare în legătură cu dosarul nr. x/2015, prin care a adus mai multe critici, referitoare la nelegalitatea completului care a soluționat dosarul și la necomunicarea hotărârii finale, respectiv Decizia nr. 3690 din 9 iulie 2024.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. civ. "Oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente", iar în temeiul art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia (...) formulează o pretenție."

Prin urmare, una dintre condițiile necesare pentru exercitarea dreptului la acțiune este cea privind existența unei pretenții, care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei.

De asemenea, art. 522 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată." La alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, vizând, în esență, pasivitatea instanței de judecată, care nu utilizează mijloacele pe care le are la dispoziție pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Textele de lege anterior amintite reglementează contestația privind tergiversarea procesului ca pe un mijloc procedural specific destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil.

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori, astfel că, în ipoteza admiterii contestației, completul de judecată dispune măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății.

În prezenta cauză, pe calea contestației la tergiversare, petenta a solicitat redactarea și comunicarea hotărârii, ipoteză care se încadrează în dispozițiile art. 522 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere că art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. prevede că "Hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

În cauză, termenul de 30 de zile menționat a fost prelungit cu încă 60 de zile, potrivit referatului întocmit și aflat în sistemul ECRIS, rezultând un termen de 90 de zile, care a curs de la data pronunțării deciziei, 9 iulie 2024 și s-a împlinit la 9 octombrie 2024.

În urma verificărilor efectuate, se reține că, potrivit datelor menționate în sistemul ECRIS, opinia majoritară a deciziei civile nr. 3690 din 9 iulie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2045 fusese deja redactată la 10 octombrie 2024, ulterior acestei date fiind efectuate operațiunile de finalizare a redactării opiniei separate, urmate de semnare și comunicarea hotărârii.

Astfel fiind, este neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, finalitatea acesteia neputând fi atinsă prin dispunerea de către instanță a vreunei măsuri, în sensul art. 525 alin. (6) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 525 alin. (5) din C. proc. civ., va fi respinsă contestația privind tergiversarea procesului analizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar B., în legătură cu dosarul nr. x/2015, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2024.