ÎCCJ, Decizia nr. 176/2024

Ședința publică din data de 9 septembrie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1665 din 18 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a respins ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445A din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022. Totodată, s-a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 445A din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva deciziei menționate mai sus, a declarat recurs revizuentul A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, sub nr. dosar x/2024

Prin cererea de recurs, recurentul invocă incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei din perspectiva dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Mai arată că a formulat cererea de revizuire la data de 8 iunie 2023, în interiorul termenului legal stabilit prin art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. de 30 de zile, calculat de la data comunicării hotărârii, respectiv de la data de 6 iunie2023.

Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu a depus întâmpinare.

Recurentul A. a depus note scrise prin care reia susținerile din memoriul de recurs și solicită admiterea acestuia motivat de faptul că a formulat cererea de revizuire în termenul legal calculat de la data la care i-a fost comunicată decizia nr. 445/A din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de apel București în dosarul nr. x/2022. Mai arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 23 decembrie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21.12.2018.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a concluzionat în sensul că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 13 mai 2024, completul de filtru a analizat raportul și a dispus comunicarea acestuia către părți. Raportul a fost comunicat părților, conform dovezilor atașate la filele x ale dosarului.

Recurentul A. a depus punct de vedere la raport din care reiese că este de acord cu concluziile raportului întocmit în cauză, astfel că solicită admiterea recursului și anularea hotărârii recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

S-au avut în vedere în acest sens atât susținerile recurentului-revizuent prezentate în fața instanței respective, cât și faptul că la dosarul nr. x/2023 se află cererea acestuia prin care arată că a formulat «prezenta cerere de revizuire» în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanța de față mai subliniază că aspectele învederate de recurent în calea de atac prezentă în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă era învestită în realitate cu un recurs, iar nu o cerere de revizuire, nu se confirmă, din moment ce denumirea căii respective de atac, temeiul legal invocat și motivele dezvoltate în susținerea sa indicau explicit intenția de a fi formulat revizuire. În egală măsură, nu revenea nici instanței respective să fi procedat la o calificare a căii de atac în sens contrar celor consemnate de revizuent și cu încălcarea principiului disponibilității consacrat de art. 9 din C. proc. civ., lipsind elementele obiective care să confirme faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă ar fi fost învestită cu un recurs, iar nu cu o cerere de revizuire. În aceste condiții, susținerile recurentului-revizuent, formulate cu ocazia exercitării recursului de față, nu pot face credință.

Totodată, ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul și-a întemeiat cererea pe pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ., iar, ulterior, prin punctul de vedere la raport a învederat faptul că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.. De asemenea, se reține că în fața instanței la termenul de judecată acordat în cauză, recurentul a arătat că temeiul de drept al cererii sale este art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Așadar, având în vedere faptul că prin memoriul de recurs s-au invocat critici care se referă la greșita apreciere a instanței privind momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte va analiza aceste susțineri din perspectiva pct. 5 al alin. (1) din art. 488 din C. proc. civ., care se referă la greșita aplicare a regulilor de procedură civilă. Astfel, acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, aceasta reprezentând principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Înalta Curte reține că recurentul-revizuent a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care revizuentul A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 445A din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022, pe care a apreciat-o ca fiind potrivnică deciziei nr. 533A din 11 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2011.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul-revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este decizia civilă nr. 445A din 23 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2022.

În consecință, data pronunțării deciziei nr. 445A din 23 martie 2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) din C. proc. civ., prin care se reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 23 martie 2023, și s-a împlinit la 23 aprilie 2023.

Înalta Curte constată că, potrivit actelor dosarului, cererea de revizuire a fost depusă prin poștă la 8 iunie 2023, conform ștampilei poștale de pe plicul aflat la dosarul nr. x/2023 al acestei instanțe.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de revizuire pendinte nu a fost formulată în termen, fiind astfel depășit termenul de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termen care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv 23 martie 2023 și s-a împlinit la 23 aprilie 2023.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 8 iunie 2023, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Înalta Curte observă că ceea ce se invocă, în realitate, este că termenul de formulare al căii de atac extraordinare ar fi curs de la comunicarea ultimei hotărâri, deoarece în opinia recurentului aceasta este data la care ultima hotărâre supusă revizuirii rămâne definitivă.

Instanța de control judiciar respinge aceste susțineri ca nefondate deoarece termenul de formulare a căii de atac extraordinare nu curge de la comunicarea ultimei hotărâri, ci de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, prin raportare la dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care nu fac nicio distincție referitoare la considerentele hotărârilor. Astfel, în acord cu jurisprudența sa în materie, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 545/2022, a reținut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate. În acest context, Curtea Constituțională a arătat că prin art. 511 din C. proc. civ. s-au instituit termene diferite pentru formularea revizuirii, în funcție de motivele pe care se întemeiază cererea, stabilind și momentul de la care acestea încep să curgă. Astfel, în ceea ce privește termenul de revizuire în cazul prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 cu trimitere la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv în cazul încălcării autorității de lucru judecat prin pronunțarea unei hotărâri contrare, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte mai reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012, nr. 655/2014, nr. 722/2021, nr. 823/2022) a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. cauza Ashingdane c. Regatului Unit, cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte subliniază că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive: ... 4. hotărârile date în recurs fără drept apel ...".

În discuție este și caracterul definitiv al deciziei civile nr. 445A din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă o cerere de revizuire formulată de domnul A. împotriva deciziei penale nr. 138/A din 5 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2015, privind soluționarea unui apel în materie penală.

Potrivit art. 513 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată.".

Deși în regulă generală, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată în apel, în procesul civil, este supusă recursului, totuși decizia vizată prin cererea de revizuire formulată în dosarul nr. x/2020 era o hotărâre pronunțată într-un proces penal, revizuirea amintită privind soluția asupra laturii civile a procesului respectiv.

Or, art. 453 alin. (2) C. proc. pen. prevede că "Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ..".

Totodată, art. 551 C. proc. pen. prevede că "Hotărârile primei instanțe rămân definitive: ... 4. la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.", iar potrivit art. 552 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.".

În cauză, decizia penală nr. 138/A din 5 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2015 în soluționarea unui apel penal, poartă mențiunea «definitivă», fără a fi fost contrazisă de partea revizuentă prin argumente legale.

În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 453 alin. (2) și art. 551 și urm. C. proc. pen., decizia nr. 445A din 23 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, este definitivă, deoarece și decizia pronunțată în procesul penal are caracter definitiv.

În mod corespunzător, momentul de la care trebuie calculat termenul pentru formularea revizuirii în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este 23 martie 2023, anume data pronunțării deciziei nr. 445A.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va fi respins ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1665 din 18 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ.