ÎCCJ, Decizia nr. 152/2024

Ședința publică din data de 9 septembrie 2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 2032/10 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios a respins excepția inadmisibilității cererii de repunere în termen invocată de reprezentantul Ministerului Public, ca nefondată, a respins cererea de repunere în termen formulată de contestator, ca nefondată, a admis excepția tardivității invocată din oficiu și a respins contestația formulată de contestatoarea A.. împotriva Procesului Verbal nr. 1/BEC 2024/16.03.2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2024, ca tardiv formulată. Definitivă.

Împotriva acestei decizii, la 10 aprilie 2024, petenta a declarat apel.

Motivele au fost depuse la 11 aprilie 2024.

Excepția de neconstituționalitate

În cuprinsul acestora, a fost invocată excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

În motivarea excepției, s-a arătat că Legea nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali a fost adoptată cu încălcarea art. 2 alin. (2), art. 16, art. 55 alin. (1) și art. 69 alin. (2) din Constituția României, republicată, odată cu introducerea în procesul electoral a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale.

Aceasta prin raportare la art. 26 alin. (4), art. 26 alin. (15), art. 30 alin. (4), art. 38 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, în sensul că această entitate nu are personalitate juridică distinctă și nici capacitate de exercițiu, respectiv capacitate de folosință.

Prin introducerea în procesul electoral a Camerei Deputaților, care are personalitate juridică distinctă, s-a încălcat principiul democrației reprezentative și s-a dat posibilitatea ingerinței directe a unei instituții publice în acest proces; a fost încălcat art. 16 din Constituția României, republicată, cu privire la egalitatea în drepturi, competitorii electorali trebuind să fie egali în oricare proces electoral, indiferent de obiectivele sale.

Totodată, Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale, în cadrul alegerilor privind administrația publică locală, nu a justificat un interes legitim pentru a desemna reprezentanți în organismele electorale sau în Biroul Electoral Central, astfel fiind încălcat principiul democrației reprezentative și viciat procesul electoral, cu încălcarea dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Constituția României, republicată.

Printr-o altă critică, a fost prezentată situația rezultată din excluderea din cadrul Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale a reprezentantului minorității naționale italiene care a dobândit calitatea de membru, în urma sufragiului universal, potrivit prevederilor art. 62 alin. (2) din Constituția României, republicată, calitate care nu poate fi retrasă prin acordul de voință a unui grup de deputați, ceea ce reprezintă o încălcare nu numai a principiului reprezentativității, dar și a drepturilor unui grup de cetățeni români aparținând minorității naționale italiene, precum și a întregului electorat al deputatului minorității naționale italiene.

A mai arătat că practica de a acorda liderului Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale a unei multitudini de calități (de exemplu, cea de participant la procesul electoral pentru alegerea autorităților administrației publice locale, fără a fi un competitor electoral distinct) încalcă prevederile art. 2 alin. (2) din Constituția României, republicată, întrucât liderul Grupului Parlamentar al Minoritățile Naționale nu este un partid politic și nu poate avea aceleași drepturi ca cele ale competitorilor electorali.

Autorul excepției de neconstituționalitate a criticat și prevederile Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, despre care a afirmat că a fost adoptată cu încălcarea art. 2 alin. (2), art. 55 alin. (1) și art. 69 alin. (2 și (3) din Constituția României, republicată, odată cu introducerea în procesul electoral a Grupului Parlamentar al Minorităților Naționale așa cum este statuat la art. 11 alin. (1), art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (5), art. 13 alin. (7), art. 13 alin. (9), art. 15 alin. (1), art. 15 alin. (5), art. 17 alin. (1) din Legea nr. 208/2015.

A prezentat modalitatea de organizare a procesului electoral al alegerilor privind administrația publică locală și problemele izvorâte din aceasta, despre care a afirmat că încalcă aceleași prevederi constituționale, și anume, art. 2 alin. (2), art. 16, art. 55 alin. (1) și art. 69 alin. (2).

Petenta a considerat că ambele legi încalcă principiul securității juridice, întrucât legiuitorul a manifestat inconsecvență și lipsă de predictibilitate de la o legislatură la alta pentru că aceste aspecte, precum introducerea în ambele legi a unui organism pentru care se efectuează scrutinul electoral, sunt de natură să vicieze funcționarea tuturor organismelor electorale, și care nu au fost eliminate nici prin modificările succesive, pentru a putea proteja dreptul atât al competitorilor electorali care potrivit principiului egalității de drepturi ar fi trebui menționați în aceste acte normative, cât și a cetățenilor în ceea ce privește respectarea principiilor statuate de art. 62 alin. (1) din Constituția României, republicată, cu referire la votul universal, egal, direct secret și liber exprimat, în asemenea manieră încât statul să nu afecteze încrederea persoanelor în corectitudinea și stabilitatea proceselor electorale.

Prin urmare, legile criticate au încălcat art. 1 alin. (4) din Constituția României referitoare la echilibrul democratic al puterilor statului, întrucât, în procesul electoral, unor membri ai puterii legislative li s-a creat un statut inferior față de cei ai puterii executive și un statut superior față de cei ai puterii judecătorești.

Încheierea recurată

Prin încheierea din 13 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători C1 2024 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A.. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

În motivare, instanța a analizat relevanța pe care soluționarea excepției de neconstituționalitate ar avea-o în prezenta cauză, respectiv condiția ce impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei ce se deduce din directa legătură a prevederilor legale în discuție cu rezolvarea litigiului aflat pe rolul instanței.

Instanța a reținut că se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

Or, Completul de 5 judecători a reținut că este învestit cu soluționarea unei căi de atac intitulată de parte "apel" declarată împotriva unei decizii de respingere ca tardive a unei contestații formulate împotriva procesului-verbal nr. x/BEC2024/16.03.2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2024, decizie care are caracter definitiv potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015.

Ca urmare, instanța a examinat, în primul rând, admisibilitatea căii de atac formulată împotriva acestei decizii.

În concluzie, dispozițiile Legii nr. 115/2015 și ale Legii nr. 208/2015 a căror neconstituționalitate a fost invocată, raportat la motivele pentru care s-a solicitat constatarea neconstituționalității acestora (astfel cum au fost acestea sintetizate în precedent) care nu au vizat soluția legislativă referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțată de Înalta Curte prin care se soluționează contestația asupra modului de organizare și asupra componenței Biroului Electoral Central, nu au legătură cu soluționarea cauzei.

Instanța s-a raportat și la jurisprudența constantă a Curții Constituționale, care a reținut că, dacă o excepție de neconstituționalitate este ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, aceasta este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția (a se vedea Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011 a CCR, Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 a CCR, Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014, Decizia nr. 320 din 9 mai 2017a CCR, Decizia nr. 385 din 4 iunie 2019 a CCR).

Recursul

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, petenta a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, a susținut că instanța ar fi nesocotit aspectele de ordin publică invocate prin excepțiile absolute, cu referire la vicierea procesului electoral inițiat în baza acestei legi și la nelegalitatea activității desfășurate de Camera Deputaților.

Recurenta a susținut că atât Legea nr. 115/2015, cât și Legea nr. 208/2015 sunt acte normative de o importanță majoră pentru viitorul României, iar inițiatorii acestora proveneau din formațiuni ce compuneau atât Camera Deputaților cât și Senatul printre care și liderul grupului parlamentar al minorităților naționale.

Când au fost adoptate aceste două acte normative, nu s-a înregistrat nicio cerere privind neconstituționalitatea lor și nici nu a existat vreo decizie anterioară a Curții Constituționale, care să aibă ca obiect acest aspect.

A susținut că cele două acte normative încalcă principiul securității juridice, fiind de natură să vizeze funcționarea tuturor organismelor electorale de asemenea criticile de neconstituționalitate se raportează și la crearea unui sistem nedemocratic de alegeri.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Asupra nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Prin încheierea din 13 mai 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători C1 2024 a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de petenta A.. privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

În motivarea acestei hotărâri, s-a constatat că cererea de sesizare a Curții Cosntituționale este inadmisibilă, din perspectiva relevanței pe care soluționarea excepției ar avea-o în cauză.

Detaliind, instanța a arătat că petenta a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii nr. 115/2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a Legii nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente, în ansamblul lor, în dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători,

Instanța a analizat condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, în legătură directă cu prevederile legale incidente litigiului aflat pe rolul instanței și a avut în vedere interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma obiectului cauzei, a stadiului procesual și a dispozițiilor legale în temeiul cărora judecata va fi realizată.

Astfel, s-a constatat că, în actualul stadiu procesual, Completul de 5 judecători a fost învestit cu soluționarea unei căi de atac intitulată de parte "apel" declarată împotriva unei decizii de respingere, ca tardive, a unei contestații formulate împotriva procesului-verbal nr. x/BEC2024/16.03.2024 emis de Biroul Electoral Central pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European și pentru alegerea autorităților administrației publice locale din anul 2024, decizie cu caracter definitiv potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 115/2015.

Din această perspectivă, s-a arătat că instanța învestită cu soluționarea căii de atac împotriva deciziei nr. 2032 din 10 aprilie 2024, a avut de examinat, cu prioritate, admisibilitatea căii de atac formulată împotriva acestei decizii.

A fost invocată jurisprudența constantă a Curții Constituționale, potrivit căreia dacă o excepție de neconstituționalitate este ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, aceasta este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

Ca urmare, Completul de 5 judecători a constatat că nu este îndeplinită cerința prevăzută de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aceea ca dispozițiile legale criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Criticând această soluție, recurenta a susținut că procesul electoral a fost viciat, iar Biroul Electoral Central s-a format într-un mod nedemocratic, fiind ignorată nelegalitatea desfășurării activității de legiferare și funcționare a Camerei Deputaților.

A reiterat că atât Legea nr. 115/2015, cât și Legea nr. 208/2015 sunt acte normative de o importanță majoră pentru viitorul României, iar inițiatorii acestora proveneau din formațiuni ce compuneau atât Camera Deputaților cât și Senatul printre care și liderul grupului parlamentar al minorităților naționale, iar când au fost adoptate, nu s-a înregistrat nicio cerere privind neconstituționalitatea lor și nici nu a existat vreo decizie anterioară a Curții Constituționale, care să aibă ca obiect acest aspect.

Înalta Curte a constatat că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale sau la argumentele reținute de instanță în fundamentarea acestei soluții.

În realitate, instanța a constatat că susținerile exprimate de recurentă vizează fondul cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, pentru modificarea Legii administrației publice locale nr. 215/2001, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali și a Legii nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente.

Înalta Curte a reținut că motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu a fost îndeplinită în speța de față, în ceea ce privește afirmațiile din recurs.

Prin urmare, cum aspectele invocate de recurentă nu s-au grefat pe conținutul deciziei atacate, și cum, în cauză, nu au putut fi reținute din oficiu motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenta A.. împotriva încheierii din 13 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2024.