ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 649 din 14 noiembrie 2011 Tribunalul Prahova a respins acțiunea având ca obiect atragere răspundere administratori, formulată de reclamanta SC H.P. SA în contradictoriu cu pârâtul R.F. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta SC H.P. SA prin acțiunea formulată la 16 februarie 2010, în baza Hotărârii nr. 81 din 11 septembrie 2010 a AGEA a SC H.P. SA a cerut obligarea pârâtului R.F.

la plata prejudiciului în cuantum de 160.202,42 RON reprezentând acordarea fără temei legal de indemnizații salariale membrilor AGA în sumă brută de 121.156 RON, la care se adaugă contribuții bugetare suportate de aceștia în sumă de 26.183 RON și suma de 12.863,42 RON, reprezentând diferențe de venituri din prestații efectuate pentru terți, ca urmare a deficiențelor constatate de Camera de Conturi Prahova privind închiderile de deviz, pentru nerespectarea obligațiilor stabilite în actul constitutiv al societății și al dispozițiilor Legii nr. 31/1990. Instanța a constatat, că pârâtul R.F. a avut calitatea de director general al SC H.P. SA în perioada 2005 - 2009 și între părți a fost încheiat contractul de performanță, anexă la Contractul individual de muncă nr. 2 din 1 martie 2005 având o durată de 4 ani, iar din probatoriile administrate de pârât a rezultat că SC H.P.

SA pe timpul mandatului pârâtului a avut o activitate performantă. Referitor la acordarea sumei de 121.156 RON reprezentând indemnizații salariale ale membrilor AGA în sumă brută, la care se adaugă contribuții bugetare suportat de aceștia în sumă de 26.183 RON, tribunalul a constatat că plățile efectuate de reclamantă către membrii AGA și secretariatul AGA pentru activitățile specifice desfășurate de aceștia au la bază state de plată, contracte de mandat și hotărâri AGA, că sumele respective au fost cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat de AGA pentru fiecare an și confirmat de Comisia de cenzori, astfel că acestea sunt legal efectuate.

În ceea ce privește suma de 12.863,42 RON reprezentând diferențe de venituri din prestații efectuate pentru terți, tribunalul a constatat că veniturile realizate și din execuția unor lucrări diverse (branșamente apă, canalizare, etc.) pentru care au fost întocmite situații de lucrări au avut la bază prețurile practicate pe piață și prevederile hotărârilor Consiliului de Administrație nr. 6 din 15 februarie 2006, 3 din 17 ianuarie 2007 și 64 din 11 noiembrie 2008. S-a reținut că dacă activitatea pârâtului R.F. ar fi fost neperformantă, Consiliul de Administrație ar fi avut posibilitatea să-l revoce, însă acest lucru nu s-a întâmplat, considerente pentru care tribunalul a constatat că acțiunea este neîntemeiată și a respins-o ca atare.

În cauză, nu există indicii din care să rezulte că intimatul-pârât este răspunzător de aceste plăți, nefiindu-i imputabile, întrucât, tot din lucrările de la dosar, respectiv fișa postului, existente în schema de personal, sarcinile de serviciu constând în contractarea și urmărirea executării de prestații către terți, cad exclusiv în sarcina Coordonatorilor de sucursale, în nici un caz a intimatului-pârât. Prin Decizia nr. 16 din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC H.P. SA, cu sediul în Ploiești, împotriva Sentinței nr. 649 din data de 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul R.F.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: Curtea a considerat că instanța de fond a dat o corectă interpretare probelor administrate în cauză, în sensul că acordarea indemnizației în discuție, s-a făcut legal către AGA în cuantum de 160.202,42 RON, corespunzătoare perioadei 2004 - 2008, conform Legii nr. 31/1990, dar cu respectarea atât a actului constitutiv al societății cât și a Contractului de performanță nr. 5354/2007, iar în ceea ce privește suma de 12.863,42 RON reprezentând diferențe de venituri din prestații efectuate pentru terți, nu există vreun indiciu că intimatul-pârât este răspunzător de aceste plăți, nefiindu-i imputabile, întrucât, tot din lucrările de la dosar, respectiv fișa postului, existente în schema de personal, sarcinile de serviciu constând în contractarea și urmărirea executării de prestații către terți, cad exclusiv în sarcina coordonatorilor de sucursale, în nici un caz a intimatului-pârât.

Împotriva Deciziei nr. 16 din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC H.P. SA Ploiești, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței și admiterii acțiunii sale astfel cum a fost formulată și motivată.

În criticile formulate, recurenta reclamantă, după o prezentare amănunțită a situației de fapt, a susținut în esență următoarele: Referitor la suma de 121.156 RON, reprezentând indemnizații salariale, acordate fără temei legal membrilor AGA, la care se adaugă contribuțiile bugetare în sumă de 26.183 RON și la capătul de cerere privind prejudiciul în cuantum de 12.863,42 RON, reprezentând diferențele de venituri din prestații către terți, instanța de apel nu a luat în considerație documentele depuse la dosarul cauzei, din care a rezultat acestea, cu referire expresă la procesul-verbal și la Decizia nr. 25/2009 ale Curții de Conturi Prahova, precum și la raportul de audit intern al societății din care reiese că suma solicitată prin acțiune este aferentă perioadei 2004 - 2008. Astfel, raportul Curții de Conturi a scos în evidență faptul că veniturile neîncasate sunt în cuantum de 10.606,43 RON, calculată pentru o perioadă concretă, iar în urma extinderii controlului din partea societății, conform raportului de audit, depus la dosarul cauzei, s-a constatat un prejudiciu în cuantum de 12.863,42 RON.

Întrucât la nivelul fiecărei sucursale există un coordonator de sucursală, cu obligația urmăririi executării prestațiilor către terți, învederează că în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, modificată, administratorii răspund față de societate pentru prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs dacă ei ar fi exercitat supravegherea impusă de îndatoririle funcției lor. Așadar, administratorii răspund nu numai pentru propria lor activitate, dar și pentru prejudiciile produse prin acțiunile sau omisiunile directorilor sau ale personalului încadrat în societate, dacă acest prejudiciu s-a putut produce și datorită ineficienței sau inexistenței supravegherii pe care ar fi trebuit să o exercite, potrivit îndatoririlor funcției lor.

Conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, motiv pentru care Înalta Curte va lua în examinare excepția nulității cererii de recurs prin raportare la dispozițiile art. 302 1 (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Conform, art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1 - 9, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Deși recurenta-reclamantă formulează critici, pe care le subsumează motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că dezvoltarea motivelor de recurs făcute nu indică în mod concret dispoziția legală încălcată sau greșit aplicabilă, astfel că acestea nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea sau modificarea hotărârii atacate, și nici nu pot face obiectul controlului de legalitate. Motivarea recursului, așa cum s-a arătat mai sus, vizează numai aspecte de netemeinicie legate de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare de către instanța de apel a probelor administrate în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Prin urmare, recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea situației de fapt și reinterpretarea probelor, nefiind posibilă nici reîncadrarea criticilor în alte motive de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu se poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia. Or, art. 304 alin. (1) și art. 302 1 C. proc. civ. nu numai că stabilesc condițiile promovării recursului, ci sancționează cu nulitate nerespectarea lor. Constatându-se, totodată, că nu sunt nici motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția și va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. raportat la art. 306 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC H.P. SA Ploiești împotriva Deciziei nr. 16 din 16 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 ianuarie 2013. Procesat de GGC - LM