ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 685/2024

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 04.06.2020, sub numărul x/2020, reclamanta Consorțiul format din A. și B., desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Primarul Sectorului 3 și Sectorul 3 al Municipiului București, anularea Deciziei nr. 21287 din 17.02.2020 emise de Primăria Sectorului 3 al Municipiului București, anularea dispoziției atacate și predarea autoturismului aparținând debitoarei către lichidatorului judiciar.

1.2. Prin sentința civilă nr. 6954 din 16 decembrie 2020, Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Sectorul 3 al Municipiului București și a respins acțiunea în contradictoriu cu acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepția tardivității și a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta C. S.R.L. prin lichidatori judiciari B. și A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Sectorului 3 al Municipiului București, ca fiind tardiv introdusă.

1.3. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând, anularea Deciziei nr. 21287 din 17.02.2020 emise de Primăria Sectorului 3 al Municipiului București, privind respingerea plângerii formulate împotriva Dispoziției nr. 1703/16.04.2019 emise de Primarul Sectorului 3 al Municipiului București privind trecerea în patrimonial privat al Municipiului București a autovehiculului cu număr de înmatriculare x și pe cale de consecință anularea dispoziției atacate și predarea autoturismului aparținând debitoarei către lichidatorul judiciar.

1.4. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.04.2021.

Prin încheierea de ședință din 10 ianuarie 2022, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., față de lipsa părților care nu au solicitat judecarea în lipsă.

La data de 19.01.2022, recurenta-reclamantă a formulat cerere de repunere pe rol.

Prin încheierea de ședință din 27 iunie 2022, Curtea a respins cererea de repunere pe rol, constatând lipsa părților și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, și a menținut măsura suspendării judecății.

La data de 19.09.2022, recurenta-reclamantă a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, solicitând judecarea cauzei în lipsă.

Prin Decizia nr. 143 din 23 ianuarie 2023, Curtea a admis excepția perimării ridicată din oficiu și a constatat perimată cererea de recurs.

A reținut instanța că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 10.01.2022, când cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, iar cererea formulată de recurentă la data de 19.01.2022 nu poate fi considerată ca un act întrerupător de perimare, în sensul art. 417 C. proc. civ., pentru că nu a fost îndeplinit cu respectarea prevederilor legale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurenta-reclamantă C. S.R.L., solicitând schimbarea hotărârii atacate și repunerea cauzei pe rol în vederea judecării.

A susținut recurenta că în mod eronat s-a dispus perimarea cauzei, perimarea fiind o sancțiune procedurală ce operează de drept dacă cererea a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

În cauză, lichidatorul judiciar a formulat două cereri de repunere pe rol, respectiv la 18.01.2022, termenul de judecată fiind fixat la 27.06.2022, și la 19.09.2022, termenul de judecată fiind fixat la 23.01.2023, ambele cereri întrerupând perimarea, reprezentând acte de procedură făcute în vederea judecării procesului, în sensul art. 417 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.,

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Deci, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

De asemenea, dispozițiile art. 418 C. proc. civ. prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care cursul perimării este suspendat, respectiv:

"(1) Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute la art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată;

(2) În cazurile prevăzute la art. 412, cursul perimării este suspendat timp de o lună de la data când s-au petrecut faptele care au determinat suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare;

(3) Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege."

Înalta Curte apreciază că, în cauză, în mod corect instanța de recurs a constatat că s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., ultimul act de procedură fiind efectuat la data de 10.01.2022, când pricina a fost suspendată pentru lipsa părților, măsura suspendării fiind menținută prin încheierea de ședință din 27 iunie 2022.

Împrejurarea că recurenta-reclamantă, prin lichidator judiciar, a solicitat repunerea cauzei pe rol la data de 18.01.2022, nu a fost de natură a întrerupe cursul perimării, având în vedere că pricina nu a fost repusă pe rol, ci, prin încheierea de ședință din 27 iunie 2022, instanța a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării cauzei, reținând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Contrar alegațiilor recurentei-reclamante, Înalta Curte apreciază că cererea de repunere pe rol neînsoțită de solicitarea de judecată în lipsă nu poate constitui act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă.

De asemenea, actul de procedură întreruptiv al cursului termenului de perimare trebuie efectuat în vederea judecării procesului, cerință neîndeplinită de prima cerere de repunere pe rol formulată de recurenta-reclamantă.

Prin urmare, în mod corect instanța a apreciat că nu a fost întrerupt cursul perimării în înțelesul dispozițiilor art. 417-418 C. proc. civ.

În ceea ce privește cea de-a doua cerere de repunere pe rol formulată de recurentă la data de 19.09.2022, prin care a solicitat și judecata în lipsă, Înalta Curte constată că acest act de procedură a fost întocmit după împlinirea termenului de perimare, 10.07.2022.

Prin urmare, decizia recurată este la adăpost de orice critică, conduita recurentei-reclamante fiind una culpabilă, ce echivalează cu lipsa de stăruință în judecarea pricinii, întrucât a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol fără să fi solicitat judecarea în lipsă și nici nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost legal citată, deși suspendarea cauzei fusese dispusă tocmai pentru lipsa nejustificată a părților.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta C. S.R.L. prin Consorțiul format din lichidatori judiciari A. și B. împotriva sentinței nr. 143 din 23 ianuarie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.