ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 620/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursuluide față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, în data de 09.06.2022 sub numărul x/2022 reclamanții A., B. și C., în temeiul art. 8 alin. (1) și art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, au formulat acțiune în contencios administrativ în contradictoriu cu FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să se dispună următoarele: obligarea pârâtului fondul de garantare a asiguraților la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate de către reclamanți, conform art. 13 alin. (4) din Legea 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 440 pronunțată în data de 29.09.2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, având ca obiect - obligație de a face, obligând pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să soluționeze cererea reclamanților de despăgubire, conform art. 13 alin. (4) din Legea 213/2015, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ.

Invocând în drept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect.

Prin recursul său recurentul a susținut, în esență că, urmare a dispozițiilor date de instanța de fond prin sentința atacată, cele trei cereri de despăgubire formulate reclamanți au fost soluționate de recurenta-pârâtă, astfel:

- Cererea reclamantului A., înregistrată sub nr. de dosar unic FGA x, a fost soluționată la data de 13.10.2022, prin emiterea Deciziei nr. 51939, prin care a fost admisă cererea de plată pentru suma de 80.000 RON și a fost respinsă cererea de plată pentru diferența dintre suma solicitată (500.000 RON) și suma aprobată Ia plată. Suma aprobată a fost achitată prin OP nr. x din 25.08.2022.

- Cererea reclamantei B., înregistrată sub nr. de dosar unic FGA x, a fost soluționată prin plată, Ia data de 25.08.2022, a sumei de 80.000 Iei, cu OP nr. x, urmând ca reclamantei să-i fie comunicată Decizia emisă de recurentă.

- Cererea reclamantei C., înregistrată sub nr. de dosar unic FGA x, a fost soluționată la data de 13.10.2022, prin emiterea Deciziei nr. 51980, prin care a fost admisă cererea de plată pentru suma de 34.000 RON și a fost respinsă cererea de plată pentru diferența dintre suma solicitată (200.000 RON) și suma aprobată la plată.

În consecință, având în vedere petitul acțiunii - obligarea recurentului-pârât la soluționarea cererilor de plată formulate de intimații-reclamanți, față de precizările de mai sus și de actele doveditoare anexate prezentei cereri de recurs, susține recurentul că cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, soluționând solicitările intimaților-reclamanți.

Având în vedere reconfigurarea situației de fapt reținută de prima instanța, în sensul executării de către recurent a obligației de soluționare a cererii reclamanților, recurentul Fondul de Garantare a Asiguraților solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca rămasă fără obiect, în raport de îndeplinirea de către recurent a obligației solicitate de către intimații-reclamanți prin cererea de chemare în judecată.

Apărările formulate în cauză

Intimații - reclamanți A., B. și C. nu au formulat întâmpinare în cauză, ci o Cerere în cadrul căreia au solicitat a se constata că dosarul de față a rămas fără obiect, dat fiind faptul că recurentul - pârât a emis deciziile de despăgubire.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu susținerile ambelor părți și cu actele depuse la dosar, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului, casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanții A., B. și C. au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate de către reclamanți, conform art. 13 alin. (4) din Legea 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

Instanța de fond - Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să soluționeze cererea reclamanților de despăgubire, conform art. 13 alin. (4) din Legea 213/2015, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere.

Înainte de a proceda la analiza legalității hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, față de cele susținute și dovedite de ambele părți, toate cele 3 cereri de plată formulate de reclamanți au fost soluționate de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin emiterea deciziilor de plată, sumele aprobate fiindu-le și achitate acestora cu ordine de plată.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 29.09.2022.

La data de 13.10.2022 Fondul de Garantare a Asiguraților a emis Decizia nr. 51939 în soluționarea Cererii de plată nr. x/15.12.2021 formulate de A., soluția fiind de admitere a cererii de plată pentru suma de 80.000 RON, respingându-se cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și suma aprobată, suma aprobată fiind achitată cu OP nr. x din 25.08.2022.

Tot la data de 13.10.2022 Fondul de Garantare a Asiguraților a emis și Decizia nr. 51980 în soluționarea Cererii de plată nr. x/15.12.2021 formulate de C., soluția fiind de admitere a cererii de plată pentru suma de 34.000 RON, respingându-se cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și suma aprobată, suma aprobată fiind achitată cu OP nr. x din 25.08.2022.

De asemenea, la data de 27.10.2022, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis și Decizia nr. 52669 în soluționarea Cererii de plată nr. x/15.12.2021 formulate de B., soluția fiind de admitere a cererii de plată pentru suma de 80.000 RON, respingându-se cererea de plată cu privire la diferența dintre suma solicitată și suma aprobată, suma aprobată fiind achitată cu OP nr. x din 25.08.2022.

Această situație de fapt a fost recunoscută chiar de intimații - reclamanți, ce solicită a se constata că Fondul de Garantare a Asiguraților le-a emis deciziile de despăgubire, motiv pentru care cauza a rămas fără obiect.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Astfel, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererilor de plată înregistrate sub nr. x/15.12.2021, y/15.12.2021 și nr. 62860/15.12.2021, a fost îndeplinită la data promovării acțiunii (09 iunie 2022) ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziilor nr. 51939/13.10.2022, nr. 51980/13.10.2022 și nr. 52669/27.10.2022, prin care, urmare a analizării în ședința Comisiei speciale din data de 24.08.2022, au fost admise în parte cererile de plată antereferite, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prin soluționarea cererilor de plată a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanți privind soluționarea acestora este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

În pronunțarea acestei soluții Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, precum și cele ale art. 32 din același cod, care reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind cea privind formularea unei pretenții.

Așadar, se reține că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamanților, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în exercitarea căilor de atac.

Cum obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea recurentului-pârât la emiterea unor decizii de soluționare a cererilor de despăgubire formulate de reclamanți, iar aceste decizii au fost emise, Înalta Curte reține că pretenția reclamanților a fost satisfăcută și, în consecință, acțiunea formulată de aceștia a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanți, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 440 din data de 29 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.