ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 747/2024

Ședința publică din data de 09 februarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în data de 18.07.2022 sub numărul x/2022 reclamanții A., B., C. și D. au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 452 din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a fost obligat pârâtul la emiterea unei decizii prin care să soluționeze cererea reclamanților de despăgubire, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere. S-a respins în rest acțiunea.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamantul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a Curții de Apel București, întrucât Legea nr. 213/2015 reglementează competența exclusivă a instanței de la sediul FGA, iar sediul principal al autorității pârâte este în municipiul București.

În ceea ce privește criticile circumscrise motivului de casare întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 raportat la situația de fapt dedusă judecății.

În esență, a precizat că este de notorietate volumul mare al dosarelor de daună preluate de la asigurătorul intrat în faliment și că cererile de plată se analizează de către Fond într-un termen rezonabil, un termen optim și previzibil de natură a-i permite să efectueze toate operațiunile administrative impuse de cadrul normativ și evitarea întârzierilor nejustificate, ținând cont de ordinea primirii și înregistrării cererilor de plată.

Astfel, în raport de scopul Fondului, acela de protejare a creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței asigurătorilor cu respectarea principiului nediscriminării și al egalității de tratament în soluționarea cererilor formulate de creditorii de asigurări, în raport cu specificul, complexitatea și încărcătura activității Fondului, și având în vedere că legea specială nu prevede un termen imperativ prin care Fondul ar fi obligat la soluționarea cererilor potențialilor creditori de asigurări, nu se poate reține în sarcina FGA un refuz nejustificat de soluționare a cererilor reclamanților.

În subsidiar, a solicitat admiterea în parte a recursului și modificarea sumei acordată cu titlu de penalități la suma de 100 RON, precum și stabilirea unui termen rezonabil de soluționare a cererii de plată ținând cont de numărul cererilor înregistrate anterior.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare.

La data de 08.02.2024 au transmis prin email o adresă prin care au învederat instanței că pârâtul a emis și comunicat Deciziile de plată pentru toți intimații-reclamanți din prezenta cauză, solicitând astfel să se ia act de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată ca rămasă fără obiect, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Intimații-reclamanți au investit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

Instanța de fond a respins excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Timișoara, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți și a obligat pârâtul la emiterea unei decizii prin care să soluționeze cererea reclamanților de despăgubire, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere. A respins în rest acțiunea.

Înainte de a proceda la expunerea și analiza în concret a criticilor formulate de către recurentul-pârât, cât și a legalității hotărârii pronunțate de prima instanță, Înalta Curte constată că, față de cele susținute prin notele scrise depuse la data de 09.02.2024 și dovedite de recurentul - pârât prin înscrisurile atașate, cererile de plată formulate de intimații-reclamanți au fost soluționate de Fondul de Garantare a Asiguraților.

Astfel, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 06.10.2022, iar ulterior, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis următoarele decizii:

- Decizia nr. 60300 din 11.04.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/31.10.2022 formulată de B., soluționată în sensul admiterii cererii de plată pentru suma de 36.264 RON și respingerii cu privire la diferența dintre suma solicitată și suma aprobată, precum și Decizia nr. 60302 din 11.04.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de aceeași petentă, soluționată în sensul admiterii cererii de plată pentru suma de 80.000 RON și respingerii cu privire la diferența dintre suma solicitată și suma aprobată;

- Decizia nr. 60301 din 11.04.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de A., în sensul admiterii cererii de plată pentru suma de 80.000 RON și respingerii cu privire la diferența dintre suma solicitată și suma aprobată;

- Decizia nr. 59776 din 20.03.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de C., soluționată în sensul respingerii cererii de plată;

- Decizia nr. 59777 din 20.03.2023 prin care a fost analizată cererea de plată nr. x/30.05.2022 formulată de D., soluționată în sensul respingerii cererii de plată.

În acest context, amintește instanța de control judiciar că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În speță, instanța de control judiciar constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului FGA la soluționarea cererilor de plată înregistrate sub nr. x/31.10.2022, nr. y/30.05.2022, nr. z/30.05.2022, nr. w/30.05.2022 și nr. 130906/30.05.2022 a fost îndeplinită la data promovării acțiunii (18.07.2022) ulterior, ca urmare a emiterii de către FGA a Deciziilor nr. 60300/11.04.2023, nr. 60302/11.04.2023, nr. 60301/11.04.2023, nr. 59776/20.03.2023 și nr. 59777/20.03.2023 prin care s-au analizat în ședințele Comisiei speciale (ulterior pronunțării sentinței recurate) cererile de plată, fiind soluționate în sensul anterior menționat, obiectul cererii de chemare în judecată nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin soluționarea cererilor de plată au fost realizate pretențiile concrete deduse judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanți privind soluționarea acestora este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins, ca atare.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Fondul de Garantare a Asiguraților, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 452 din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.