ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5544/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 18.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligarea pârâtului la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate în conformitate cu art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015. Totodată, au solicitat stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care pârâtul să emită decizia, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere, precum și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului Fondului de Garantare a Asiguraților.

Prin sentința nr. 434 din 28 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței sale teritoriale; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, obligând pârâtul să soluționeze, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, cererile înregistrate sub nr. x/15.12.2021 și nr. y/15.12.2021, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere și a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere - aplicabilă conducătorului instituției. Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței de fond menționate la pct. 2 a exercitat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, criticând-o pentru nelegalitate conform argumentelor expuse pe larg în cererea de recurs formulată.

În esență, a susținut că soluția primei instanțe este dată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 11 și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, a celor cuprinse la art. 20 din Norma nr. 24/2015, precum și a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) și art. 24 din Legea nr. 554/2004, apreciind că aceste motive de nelegalitate se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A precizat că cererea de plată nr. x/15.12.2021, înregistrată în dosarul unic nr. x, a fost soluționată în cadrul Comisiei Speciale a FGA din data de 07.10.2022, fiind admisă la plată suma de 25.000 RON, iar cererea de plată nr. x/15.12.2021, înregistrată în dosarul unic nr. x, a fost soluționată în cadrul Comisiei Speciale a FGA de la aceeași dată, 07.10.2022, fiind admisă la plată suma de 26.069,99 RON, conform ordinelor de plată nr. x și x din 12.10.2022, atașate la dosar.

În faza procesuală a recursului intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurentului-pârât în susținerea cererii de recurs formulate, respectiv subzistența interesului recursului acestuia în raport cu dovezile administrate, din care rezultă că a fost rezolvată situația litigioasă, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Acțiunea reclamanților A. și B. are ca obiect obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să le fie soluționate cererile de plată nr. x și nr. x, ambele din data de 15.12.2021, precum și stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în care pârâtul să emită decizia, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON/zi de întârziere și aplicării conducătorului instituției a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de chemare în judecată, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului pârâtului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Așa cum s-a consemnat în considerentele expuse la pct. I.2. al acestei decizii, prima instanță a admis în parte acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, cererile de plată ale reclamanților, sub sancțiunea aplicării unei penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere și a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere - aplicabilă conducătorului instituției.

Prin cererea de recurs formulată, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a susținut că cererea de plată nr. x/15.12.2021 a fost soluționată în cadrul Comisiei Speciale a FGA din data de 07.10.2022, fiind admisă la plată suma de 25.000 RON, iar cererea de plată nr. x/15.12.2021 a fost soluționată în cadrul Comisiei Speciale a FGA de la aceeași dată, fiind admisă la plată suma de 26.069,99 RON, conform ordinelor de plată nr. x și x din 12.10.2022, atașate la dosar.

În speță, Înalta Curte a apreciat că se pune problema subzistenței interesului cererii de recurs formulate de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților în raport cu dovezile administrate, din care reiese că a fost rezolvată situația litigioasă, sens în care a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes a recursului și a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată.

Referitor la excepția lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

În aceste condiții, ținând cont de faptul că pe parcursul procesului, ulterior pronunțării sentinței de fond și înainte de sesizarea instanței de control judiciar cu prezenta cerere de recurs, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a rezolvat situația litigioasă, în sensul că a achitat reclamanților debitele ce au făcut obiectul cererilor de plată nr. x și nr. x, ambele din data de 15.12.2021, astfel cum reiese din dovezile administrate, respectiv ordinele de plată nr. x și nr. x din 12.10.2022, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual în susținerea recursului, întrucât obligația de soluționare a cererilor de plată formulate de reclamanți, impusă prin sentința de fond, a fost îndeplinită de recurent ulterior pronunțării soluției de către prima instanță, acesta achitând reclamanților debitele în cuantum de 25.000 RON, respectiv 26.069,99 RON.

Cum interesul de a acționa al pârâtului nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., se constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs.

Referitor la solicitarea recurentului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține, față de dispozițiile art. 451-453 din C. proc. civ., aplicabile în materie, că sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată pornesc de la principiul independenței procesuale a fiecărei părți în procesul civil și, totodată, că au caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală și culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Cum soluția instanței de control judiciar este de respingere a recursului ca lipsit de interes, se constată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 C. proc. civ. pentru acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât recurentul-pârât este partea care a pierdut procesul.

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același cod, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului ca lipsit de interes și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 434 din 28 septembrie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.