ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5082/2023

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 11.04.2022, sub numărul x/2022, reclamanții A., B., C. și D., prin reprezentanți legali, A. și B., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, au solicitat: - obligarea pârâtului FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate de către reclamanți, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015; - stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere; - aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 131/2022 din 20 iunie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată fiscal formulată de reclamanți A., B., C. și D., prin reprezentanți legali, A. și B., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR, având ca obiect obligare emitere act administrativ, ca nefondată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții-reclamanți D., B., A. și C., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile legale, lăsând la libera apreciere a pârâtului termenul în care acesta este dator să soluționeze cererea adresată de reclamanți. Au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii formulate, cu consecința obligării intimatului - pârât la emiterea unei decizii de admitere/respingere cu privire la cererea de despăgubire.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât a depus întâmpinare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Alte aspecte procesuale La data de 31.08.2023, recurenții-reclamanți au depus la dosar note prin care au solicitat să se constate că prezenta cauză a rămas fără obiect, având în vedere emiterea de către intimatul-pârât a deciziilor de soluționare a cererilor de plată, fiind atașate copiile acestor decizii. II. Soluția instanței de recurs Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte va admite recursul reclamanților, în următoarele limite și pentru următoarele considerente: Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților la emiterea unei decizii prin care să se admită sau să se respingă pretențiile solicitate, conform art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, stabilirea unui termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii în care pârâtul să emită decizia, sub sancțiunea obligării la plata unei penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere și aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere conducătorului FGA. Anterior termenului de judecată acordat pentru soluționarea recursului, recurenții - reclamanți au depus note prin care au solicitat să se constate că acțiunea a rămas fără obiect, fiind emise cererile de plată pentru fiecare reclamant. Analizând înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că, ulterior pronunțării sentinței recurate, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraților a emis următoarele decizii: Decizia nr. 51805/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petentul D., Decizia nr. 51806/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petenta B., Decizia nr. 51807/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petentul C. și Decizia nr. 51808/12.10.2022, prin care s-a admis cererea de plată formulată de petentul A.. În acest context, amintește instanța de recurs că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac. Înalta Curte constată că, deși condiția existenței obiectului acțiunii privind obligarea pârâtului la emiterea deciziilor cu privire la cererea de despăgubire era îndeplinită la data promovării acțiunii și la data pronunțării sentinței, ulterior, obiectul cererii de chemare în judecată sub acest aspect nu mai subzistă. În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că a fost realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar formulat de reclamanți este la momentul de față rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând, va respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.