ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 613/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 18 februarie 2022 sub dosar nr. x/2022 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale prin Ministerul Apărării Naționale anularea Hotărârii 786/27.10.2021 prin care Colegiul director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat asupra Petiției 56/05.01.2021, nr. dosar x/2021, constatarea existenței discriminării și dispunerea de măsuri pentru înlăturarea situațiilor discriminatorii, așa cum au fost formulate prin petiție, respectiv constatarea discriminării în procedura de stabilire a pensiei prin Decizia de stabilire a pensiei militare nr. 170742/1 din 04.10.2019 dată în dosarul de pensionare FP2286 din 19.09.2019 înregistrat la Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale rămasă definitivă prin Hotărârea Nr. 44595 din 18.12.2019 privind soluționarea contestației depuse împotriva deciziei de pensionare, obligarea pârâtului la efectuarea actelor corespunzătoare pentru înlăturarea discriminării.

Prin sentința civilă nr. 1133/06.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel

București s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău - complet specializat în contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 04.07.2022.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 88/2022 din data de 28.09.2022, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de Contencios dministrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Casa de Pensii Sectorială prin Ministerul Apărării Naționale.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor sale, susține recurentul că instanța a pronunțat soluția de respingere a cererii sale, ca neîntemeiată, considerând că nu există o faptă de discriminare în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000. Apreciză recurentul că această soluție este greșită pentru că, deși fapta de discrimare invocată nu este prevăzută expres printre criteriile de discriminare enumerate de lege, aceasta există și se încadrează și în legea respectivă la mențiunea de la art. 2 (1) din O.G. nr. 137/2000, respectiv la sintagma "... precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepterilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute prin lege, în domeniul public, economic, social și cultural sau orice alte domenii ale vieții publice."

Într-o altă critică recurentul arată că instanța de fond a apreciat greșit că hotărârea 786/27.10.2021 a CNCD este legală în ce privește celelate motive de nelegalitate invocate de recurent. Astfel, deși domeniul drepturilor de asigurări sociale nu este enunțat expres ca un domeniul prezumat a exista discriminare, nefiind menționat un criteriu concret și în acest domeniu, consideră recurentul că se poate aprecia că este un criteriu ce se încadrează cu certitudine în sintagma anterior menționată.

Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și retrimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația reținerii spre rejudecare de către instanța de recurs, recurentul solicită admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată la instanța de fond.

În cadrul cererii de recurs recurentul a mai solicitat, în temeiul art. 519 C. proc. civ., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru a da o rezolvare de principiu asupra chestiunii" dacă o faptă de discriminare în domeniul asigurărilor sociale - drepturi la pensie- se încadrează ca și criteriu de discriminare la art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Totodată, recurentul, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, a mai invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A., doar intimata - pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a depus întâmpinare în cadrul căreia, a invocat excepția nulității recursului și a a solicitat, în principal, să se admită această excepție și să se anuleze recursul, ca nemotivat, iar, în subsidiar, să se respingă recursul, ca nefondat și să se mențină hotărțârea instanței de fond, ca temeinică și legală.

În susținerea excepției de nulitate a susținut în esență intimata că recursul este nemotivat deoarece, prin cererea de recurs recurentul nu a combătut în vreun fel argumentele instanței de fond și nu a formulat critici concrete, ci a enunțat considerente de ordin general, care nu se pot constitui în critici ale sentinței recurate.

Pe fondul recursului a susținut intimata -pârâtă că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale incidente în speță și a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatei - pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale i-a fost comunicată recurentului - reclamant A. în termenul legal, acesta nu a combătut apărările intimatei printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ..incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13.01.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte a soluționat mai întâi cererile incidentale formulate de recurentul - reclamant, respectiv cererea de amânare a judecății prezentei cauze și de suspendare a acesteia, după judecarea definitivă a excepției de neconstituționalitate ce face obiectul dosarului asociat nr. x/2022, dar și cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, întemeiată pe dispozițiile art. 519 C. proc. civ., dispunând respingerea acestora, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei hotărâri.

De asemenea, reținându-se faptul că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 face obiectul dosarului asociat nr. x/2022, soluția dată acesteia regăsindu-se în cadrul respectivului dosar, Înalta Curte, luând act de cererea recurentului - reclamant, de judecare a cauzei și în lipsa sa, dar și de concluziile orale formulate de reprezentantul intimatei - pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, atât pe excepția nulității, invocată de aceasta în întâmpinare, cât și pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul în pronunțare, în principal, asupra excepției nulității, și, în subsidiar, eventual, pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării, dar și de normele legale incidente în litigiul dedus judecății, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Analizând mai întâi excepția nulității, invocată de intimata - pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în cadrul întâmpinării depuse la dosar, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, în considerarea faptului că, din dezvoltarea motivelor de recurs formulate de reclamant, pot fi decelate critici ce se pot încadra în motivul de nelegalitate invocat expres de recurentul - reclamant, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acesta criticând în esență interpretarea și aplicarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000.

Cât privește susținerea intimatei, în sensul că recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la sentința recurată, ci a enunțat considerente de ordin general, care nu se pot constitui în critici ale sentinței recurate, acest aspect urmează a fi evaluat pe fondul recursului; atâta timp cât există și critici privind nelegalitatea sentinței, formularea și a unor argumente privind netemeinicia hotărârii nu poate conduce la anularea recursului.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității, invocată de intimata -pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, în cadrul întâmpinării, ca nefondată.

Astfel, trecând la analizarea pe fond a recursului, reține instanța de control judiciar că, potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de recurenta - reclamantă, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în speță în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, conform cărora "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, j precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, F folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Așa cum corect a reținut și instanța de fond, deși reclamantul a invocat existența unei discriminări, prin susținerile sale contestă în fapt modalitatea de stabilire a drepturilor de pensie, afirmând că nu a fost stabilită corect baza de calcul, nu s-a procedat în mod corespunzător în ceea ce privește actualizarea drepturilor sale de pensie și că nici data de la care i s-au acordat drepturile nu este corect stabilită.

Prin susținerile formulate pe calea petiției adresate Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (denumit în continuare C.N.C.D.), reclamantul a invocat existența unui tratament mai puțin favorabil decât al unei alte persoane aflate într-o situație comparabilă, susținând că este dezavantajat prin faptul că a activat într-o perioadă de serviciu mult anterioară în comparație cu o altă persoană care a îndeplinit aceeași funcție dar a cărei activitate se termină aproape concomitent cu data de stabilire a drepturilor de pensie.

De asemenea, a susținut faptul că s-a aplicat același tratament unor persoane aflate în situații diferite întrucât, deși a activat ca militar într-o perioadă mult anterioară, Casa de pensii sectorială a folosit aceeași procedură de stabilire a sporurilor de vechime ca în cazul unei persoane care a activat într-o perioadă care se termină aproape concomitent la data la care are loc stabilirea drepturilor de pensie, deși condițiile/situațiile erau diferite.

Or, în acord cu judecătorul fondului și Înalta Curte constată că aceste susțineri formulate pe calea petiției inițiale adresate C.N.C.D, și reiterate pe calea contestației cu care a fost învestită instanța de judecată, nu pot fi analizate de către instanța de contencios administrativ, intrând în aria de competență a jurisdicției speciale a asigurărilor sociale.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, pentru existența unei fapte de discriminare trebuie stabilit dacă există un tratament diferențiat al petentului în raport cu alte persoane, dacă acest tratament este influențat de unul dintre criteriile indicate de lege sau de un alt criteriu analog, dacă se identifică un drept al persoanei vătămate, iar în final dacă lipsește în cauză un scop legitim justificativ pentru această diferență de tratament.

La stabilirea drepturilor de pensie, petentului i-au fost aplicate prevederile art. 19 din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii de serviciu, dar au o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani, beneficiază de pensie dejerviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă prevăzută de prezenta lege, pentru numărul anilor de vechime în serviciuviciu, stabiliți în condițiile art. 3 lit. e), la care se adaugă sporurile acordate conform art. 24.".

Aceste prevederi se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de către această normă, fără a fi instituite de către Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale privilegii având în vedere vreun criteriu în scopul restrângerii unor drepturi de asigurări sociale,

Recurentul-reclamant a susținut că el, care a lucrat în perioada anterioară anului 1992 (25.09.1980 - 29.03.1991) nu se regăsește în aceeași situație cu cei care au activat într-o perioadă care se termină aproape concomitent cu data stabilirii drepturilor de pensie, același aspect fiind apreciat și ca tratament mai puțin favorabil decât al unei alte persoane aflat într-o situație comparabilă dar și ca același tratament aplicat unor persoane aflate în situații diferite, indicând că atât baza de calcul cât și sporurile au fost stabilite astfel în mod discriminatoriu.

Cu privire la aceste susțineri, judicios prima instanță a reținut că aplicarea unui text de lege în reglementarea existentă nu reprezintă o discriminare, norma legala aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor care la data trecerii în rezervă ori a încetării raporturilor de serviciu nu îndeplinesc condițiile de acordare a unei pensii de serviciu.

Astfel, în favoarea acestora, în cazul în care au o vechime în serviciu de cel puțin 10 ani, s-a stabilit beneficiului unei pensii de serviciu la împlinirea vârstei standard de pensionare pentru limită de vârstă.

În continuare, prevederile legale stipulează faptul că, pentru numărul anilor de vechime în serviciu, stabiliți în condițiile art. 3 lit. e), se adaugă sporurile acordate conform art. 24.

Raportat la aspectele învederate de către recurent, respectiv cele derivate în faptul că perioada lui de activitate (25.09.1980 - 29.03.1991) s-a desfășurat anterior în alte condiții decât cele din prezent (se lucra 6 zile pe săptămână și se participa la alte activitâți nerecompensate în timpul liber, numărul de sărbători legale era mai mic), în mod corect instanța de fond a reținut că acestea nu constituie o diferențiere bazată pe un criteriu interzis, neputând fi reținută nicio legătură de cauzalitate, neidentificând în concret condițiile unei discriminări, drepturile petentului nefiind restrânse în mod subiectiv prin aplicarea unui tratament discriminatoriu, ci doar s-a făcut aplicarea unor prevederi legale.

Cum modul de stabilire a drepturilor de pensie prin Decizia nr. 170742/1 din 04.10.2019 pronunțată de Casa Sectorială de Pensii a MAI a fost contestat de către recurentul - reclamant la instanța de judecată în cadrul dosarului nr. x/2020 (înregistrat la rolul CA Bacău), doar această instanță este cea care se va pronunța asupra legalității și temeiniciei deciziei de pensie; în acel cadru procesual putând fi verificate aspectele referitoare la modalitatea corectă de stabilire a bazei de calcul, de actualizare a drepturilor de pensie, de stabilire a datei de la care aceste drepturi se acordă, această instanță fiind și cea care are competența de a stabili care este legea incidentă și care sunt prevederile legale ce se impun a fi aplicate în cazul recurentului - contestator.

Legiuitorul nu a pus la dispoziția părților două căi pentru contestarea aceluiași aspect, ci a stabilit prin art. 100 din Legea 223/2016 faptul că jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, art. 98 și 99 indicând expres modalitățile și termenele de sesizare a instanței de judecată.

În condițiile în care norma juridică criticată de recurentul - reclamant s-a aplicat tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza acestei norme, fără a institui privilegii pe considerente arbitrare, în mod corect prima instanță, interpretând judicios dispozițiile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, a reținut că în speță nu se identifică în concret condițiile unei discriminări, drepturile recurentului nefiind restrânse în mod subiectiv prin aplicarea unui tratament discriminatoriu acestuia, ci doar s-a făcut aplicarea unor prevederi legale.

De altfel, este evident că pensionarii militari trecuți în rezervă anterior deschiderii drepturilor de pensie ale recurentului - reclamant (01.10.2019), nu sunt în aceeași situație juridică cu cei pensionați ulterior acestei date. Faptul că pensiile persoanelor trecute în rezervă anterior datei de 01.10.2019 au fost stabilite în conformitate cu prevederile legale de la acea dată, instituind un mod de calcul diferit față de actele normative în vigoare ulterioare datei de 01.10.2019 nu poate fi apreciat ca discriminatoriu, în condițiile în care norma criticată s-a aplicat tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Înalta Curte reține că natura discriminării, sub aspectul ei constitutiv decurge tocmai din faptul că diferența de tratament este determinată de existența unui criteriu și o situație de comparabilitate, ceea ce presupune o legătură de cauzalitate între tratamentul diferit imputat și un criteriu interzis, însă, în prezenta cauză, contrar susținerilor recurentului - reclamant, nu există raport de cauzalitate între criteriul invocat de parte și faptă, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond, în raport de starea de fapt corect stabilită, în urma coroborării întregului material probator administrat în cauză, a pronunțat o hotărâre legală, nesusceptibilă de reformare pe calea extraordinară a recursului.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge excepția nulității, invocată de intimata -pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, respingând deopotrivă și recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității invocată de intimata -pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 88/2022 din 28 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.