ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată în data de 29.03.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Ministerul Justiției a solicitat, în principal, anularea în parte a Hotărârii nr. 124/27.07.2021 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare Plenul CSM), în sensul eliminării din hotărâre a mențiunii referitoare la aprobarea scoaterii la concurs a- posturilor de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției și al instituțiilor coordonate/subordonate acestuia.

A solicitat anularea în parte a hotărârii motivat de faptul că CSM nu avea competența de a stabili și de aproba prin hotărâre numărul de posturi de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, ci trebuia să prevadă pur și simplu aceste posturi în anunțul publicat, argumentele în susținerea acestui capăt de cerere urmând a fi dezvoltate la punctul 2 al motivelor prezentei cereri de chemare în judecată.

În subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul obligării pârâtului de a lua act de solicitarea Ministerului Justiției de scoatere la concurs a tuturor celor 14 posturi din cadrul Ministerului Justiției și a instituțiilor coordonate/subordonate acestuia.

Astfel, în situația în care se va aprecia că Plenul CSM are competența de a include în hotărâre numărul de posturi vacante de personal asimilat din cadrul Ministerului Justiției și al instituțiilor coordonate/subordonate acestuia, a solicitat constatarea că CSM nu poate cenzura propunerile venite din partea instituțiilor privind numărul de posturi de personal asimilat alocate ocupării, urmând a lua act și a include în hotărâre numărul de posturi solicitate. Motivele în susținerea acestui capăt de cerere vor fi dezvoltate la punctul 3 al acțiunii.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1685 din 04.10.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii, respingând cererea formulată de reclamantul MINISTERUL JUSTIȚIEI, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, ca inadmisibilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 1685 din 04.10.2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs ambele părți, reclamantul Ministerul Justiției declarând recurs principal iar Consiliul Superior al Magistraturii recurs incident.

În cadrul recursului principal, reclamantul Ministerul Justiției, invocând inițial doar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere nemotivarea hotărârii.

Solicită astfel a se observa că prima instanță nu a motivat în nici un fel soluția de admitere a excepției inadmisibilității și respingerii, în consecință, a acțiunii, în considerentele hotărârii fiind prezentate exclusiv cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, apărările formulate prin întâmpinare și răspunsul la întâmpinare. în finalul considerentelor menționându-se doar "Analizând cererea, Curtea a reținut următoarele:", fără a fi însă examinat nici un argument al părților și nici motivată soluția adoptată, fiind expus direct dispozitivul hotărârii.

La data de 06.12.2023, după comunicarea de către Înalta Curte a hotărârii de fond conținând și considerentele primei instanțe, recurentul - reclamant Ministerul Justiției a depus Completare la motivele de recurs, în cadrul căreia, invocând și motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, pentru greșita interpretare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

La rândul său, pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, împreună cu întâmpinarea la completarea motivelor de recurs, a formulat și recurs incident în cadrul căruia, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat excepția absolută a lipsei de interes, sens în care a solicitat admiterea acesteia, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant, ca lipsită de interes.

În susținerea acestei excepții, a arătat intimatul - pârât că recurentul -reclamant nu mai justifică un interes actual de a solicita anularea Hotărârii nr. 124 din data de 27.07.2021 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, având în vedere faptul că prin Hotărârea nr. 34 din data de 17.03.2022 au fost validate rezultatele finale ale concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii organizat în perioada 30.07.2021 - 05.04.2022, hotărârea nefiind atacată de recurentul- reclamant.

În aceste condiții, o eventuală anulare a actului atacat nu ar mai produce la acest moment niciun folos practic pentru recurentul - reclamant, motiv pentru care solicită admiterea recursului incident, casarea sentinței atacate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea excepției absolute a lipsei de interes în formularea acțiunii, cu consecința respingerii acțiunii, ca fiind lipsite de interes.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului principal promovat de reclamantul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând respingerea, ca nefondat, a acestuia, instanța de fond apreciind în mod corect că cererea de chemare în judecată formulată de Ministerul Justiției este inadmisibilă, întrucât Hotărârea nr. 124 din 27.08.2021 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu este act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Și recurentul - reclamant Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la recursul incident promovat de Consiliul Superior al Magistraturii, în cadrul căreia solicită a se respinge recursul incident, ca nefondat.

Susține că exceptia lipsei de interes este direct legată de stabilirea caracterului de act administrativ al hotărârii atacate și implicit de menținerea sau nu a soluției instanței de fond de respingerea a actiunii ca inadmisibilă.

Prin urmare, se poate aprecia ca o eventuală anulare în parte a Hotărârii nr. 124/27.07.2021 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu ar mai produce la acest moment niciun folos practic, doar în situatia în care s-ar fi stabilit în mod definitiv că actul atacat nu are caracterul unui act administrativ.

Chiar dacă Ministerul Justitiei nu a atacat hotărârea prin care au fost validate rezultatele finale, acesta justifică un interes actual în solutionarea cauzei întrucât demersul judiciar initiat de Ministerul Justitiei nu are obiectul de a bloca sau ataca concursul în ansamblu, ci privește doar o chestiune punctuală ce afectează politica de resurse umane a institutiei, în discutie fiind însăși competenta CSM de a stabili și de aproba prin hotărâre posturile de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, aspect cu relevanță în desfășurarea concursurilor viitoare.

De altfel, și dacă s-ar fi atacat Hotărârea nr. 34/17.03.2022 prin au fost validate rezultatele finale ale concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii, demersul judiciar ar fi avut același obiect, deoarece Hotărârea nr. 124/27.07.2021 a Plenului CSM, prin cenzurarea numărului de posturi scoase la concurs pentru Ministerul Justitiei institutiile subordonate a produs efecte iuridice care nu pot fi înlăturate prin anularea hotărârii de validare a concursului.

Față de aceste considerente, recurentul -pârât solicită respingerea recursului incident, ca nefondat.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv din perspectiva interesului procesual al reclamantului în susținerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul litigiului de față, respectiv folosul practic ce poate fi realizat la acest moment de către reclamant în eventualitatea admiterii acțiunii sale, în raport cu noua hotărâre emisă la data de 17.03.2022, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la excepția lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Se impune a se reține sub acest aspect și articolul 29 din C. proc. civ., potrivit căruia acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat cererea, este necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea acțiunii, cât și pe parcursul soluționării acesteia, inclusiv în căile de atac.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Justiției a solicitat, în principal, anularea în parte a Hotărârii nr. 124/27.07.2021 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare Plenul CSM), în sensul eliminării din hotărâre a mențiunii referitoare la aprobarea scoaterii la concurs a- posturilor de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției și al instituțiilor coordonate/subordonate acestuia.

În subsidiar, modificarea hotărârii, în sensul obligării pârâtului de a lua act de solicitarea Ministerului Justiției de scoatere la concurs a tuturor celor 14 posturi din cadrul Ministerului Justiției și a instituțiilor coordonate/subordonate acestuia.

Hotărârea nr. 124/27.07.2021 adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a stabilit măsuri de ordin organizatoric privind aprobarea organizării concursului de admiterela Institutul Național al Magistraturii, în perioada 30 iulie 2021- 5 aprilie 2022 și scoaterea la concurs a posturilor de personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor din cadrul Ministerului Justiției și al instituțiilor coordonate/subordonate acestuia.

La data de 17.03.2022 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a emis Hotărârea nr. 34, prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului de admitere la Institutul Național al Magistraturii organizat în perioada 30.07.2021- 05.04.2022, iar această hotărâre nu a fost atacată de recurentul - reclamant Ministerul Justiției.

În acest context, Înalta Curte constată că, în condițiile în care recurentul - reclamant Ministerul Justiției nu a atacat și hotărârea prin care au fost validate rezultatele finale ale concursului ce a fost organizat în baza hotărârii ce face obiectul prezentei judecăți, o eventuală anulare a acestei hotărâri nu mai produce niciun folos practic recurentului - reclamant, motiv pentru care acesta nu mai justifică un interes actual de a solicita anularea Hotărârii nr. 124 din data de 27.07.2021.

Așadar, față de obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, interesul procesual al reclamantului în susținerea acțiunii nu mai este actual, în condițiile în care o eventuală soluționare favorabilă a demersului acestuia ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un atare demers judiciar.

În consecință, cum interesul de a acționa al reclamantului trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, reținând ca fiind întemeiat motivul de casare invocat de recurentul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul recursului incident, urmează a admite recursul incident formulat de acesta, a casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Față de această soluție, ce a condus la casare hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge recursul principal formulat de reclamantul Ministerul Justiției, recurs ce vizează aceeași hotărâre, ca rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției date recursului

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor 496 C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes, respingând recursul principal formulat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva aceleiași hotărâri, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 1685 din data de 4 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca lipsită de interes.

Respinge recursul principal formulat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1685 din data de 4 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.