ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2024

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Oradea, la data de 07.10.2022, reclamanții EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA, GRECO CATOLICĂ ORADEA și PROTOPOPIATUL GRECO-CATOLIC ZALĂU, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, au solicitat instanței anularea Deciziei nr. 10368/26.07.2022 cu privire la terenul intravilan identificat cu nr. topo x., înscris în CF nr. x Crișeni, în suprafață de 2.518 mp. și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul de mai sus.

Prin sentința civilă nr. 280/CA din data de 17 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Oradea, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată de către instanță din oficiu și în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO CATOLICĂ ORADEA și PROTOPOPIATUL GRECO-CATOLIC ZALĂU în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE a unor BUNURI CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE din ROMÂNIA, în favoarea Curții de apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal și s-a dispus înaintarea dosarului către această instanță.

În urma admiterii excepției necompetenței materiale și a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios-administrativ și fiscal sub nr. x/2022.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 61/2023 din data de 30 ianuarie 2023, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a Contencios dministrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtă în ceea ce privește petitul vizând obligarea la emiterea unei noi decizii care să conțină propunerea de acordare de măsuri compensatorii, ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele EPISCOPIA ROMÂNĂ UNITĂ CU ROMA GRECO CATOLICĂ ORADEA și PROTOPOPIATUL GRECO CATOLIC ZALĂU, în contradictoriu cu pârâta COMISIA SPECIALĂ DE RETROCEDARE A UNOR BUNURI IMOBILE CARE AU APARȚINUT CULTELOR RELIGIOASE DIN ROMÂNIA, și în consecință a anulat Decizia nr. 10368/26.07.2022 cu privire la terenul intravilan identificat cu nr. topo x, în suprafață de 2.518 mp, înscris inițial în CF nr. x Crișeni, obligând pârâta la emiterea unei noi decizii privind soluționarea cererii de retrocedare formulată de reclamante ținând seama de considerentele prezentei sentințe, respingând, ca nefondate, restul pretențiilor.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă.

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă două aspecte de nelegalitate .

Primul privește interpretarea eronată a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 republicată coroborate cu dispozițiile art. 28 din Decretul nr. 177/1948.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul roman, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau in patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 1, se retrocedează foștilor proprietari.

Potrivit art. 28 din Decretul nr. 177/1948, "Cultele religioase recunoscute sunt persoane juridice".Astfel, susține recurenta că, din coroborarea prevederilor anterioare reiese necesitatea îndeplinirii cumulative a cerințelor legale.

Cu privire la modalitatea de trecere a imobilelor în proprietatea Statului Român, recurenta invocă dispozițiile pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a articolului 1 alin. (9) teza finală din O.U.G. nr. 94/2000, lit. a) și c).

Din analiza cărții funciare anterior-menționată reiese însă, fără echivoc, faptul că imobilul înscris în C.F. nr. x localității Crișeni, identificat cu nr. top. x, întrucât nu a fost preluat de Statul Român de la solicitantă.

Potrivit încheierii nr. 368/13.03.1956 din foaia de proprietate B, poziția 2 din C.F.]j nr. 478 a localității Crișeni, pentru imobilul identificat cu nr. top. x se intabulează dreptul de proprietate în favoarea Parohiei Ortodoxe Române Crișeni.

Astfel, susține recurenta că din aceste prevederi legale, ca de altfel din întreaga economie a O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare reiese faptul că legiuitorul a considerat necesar ca, pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în temeiul acestui act menționat, să se facă dovada existenței dreptului de proprietate al solicitantei la data preluării abuzive și în nicio situație legiuitorul nu a instituit vreo excepție de la necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului la momentul preluării.

În acest context, arată că nu este îndeplinită una din condițiile esențiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru soluționarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantei la momentul preluării abuzive.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul aferent cererii de retrocedare s-a reținut de către Comisia specială de retrocedare faptul că acestea nu se încadrează în prevederile Ordonanței de urgența nr. 94/2000, republicată, cu modificările și coniplctfirile ulterioare, întrucât imobilul nu a fost preluat de către, Statul Român de la solicitantă.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1), al art. 3 alin. (1

1

) și (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, soluția Comisiei speciale de retrocedare a fost de respingere a cererii de retrocedare formulate de către reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Oradea și Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Crișeni, cu privire la imobilul - grădină, situat în sat Crișeni, comuna Crișeni, înscris în C.F. nr. x a localității Crișeni, nr. top. x, județul Sălaj.

Apreciază astfel ca fiind nelegală și netemeinică sentința civilă recurată, întrucât imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Parohiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Crișeni și nu în patrimoniul Statului Român, pentru a fi îndeplinite condițiile privitoare Ia preluarea abuzivă, prevăzută de dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, din analiza cărții funciare nr. x, reiese fără echivoc faptul că imobilul în litigiu nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci în proprietatea Parohiei Române Unită cu Roma Greco - Catolică, Crișeni, persoană juridică de drept privat.

Al doilea aspect de nelegalitate invocat privește interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Deceretul nr. 358/1948, dar și a art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Se apreciază de către recurenta-pârâtă că prin soluția dispusă prima instanță s-a substituit în atribuții administrative și a încălcat principiul reparației puterilor în stat.

Apărările formulate în cauză

Intimații- reclamanți Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea și Protopopiatul Greco Catolic Zalău au formulat o întâmpinare comună la cererea de recurs formulată de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței recurate.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a formulat Răspuns la întâmpinarea intimaților-reclamanți, în cuprinsul căruia solicită respingerea apărărilor formulate de intimații - reclamanți și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentei - pârâte, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul în pronunțare pe fondul recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România este nefondat, motiv pentru care urmează a-l respinge, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte reține că reclamanții nu au promovat cale de atac împotriva soluției de respingere a acțiunii în ceea ce privește obligarea pârâtei la emiterea unei decizii care să conțină propunerea acordării de măsuri compensatorii, cauza urmând a fi analizată în aceste repere.

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea de retrocedare nr. x/24.01.2006 adresată pârâtei de către de către Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea, în numele și pentru Parohia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Crișeni și Protopopiatul Român Unit cu Roma, Greco-Catolic Zalău, reclamanții au solicitat retrocedarea imobilului grădină înscris în cartea funciară nr. x Crișeni sub nr. topo x.

Cererea a fost soluționată prin Decizia nr. 10368 din 26.07.2022 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea de retrocedare, în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cu motivarea în fapt că imobilul nu a fost preluat de Statul Român de la solicitantă.

Curtea de apel a reținut că, din probele administrate, respectiv din conținutul cărții funciare nr. x Crișeni, mai exact al mențiunilor cuprinse sub B 1, B 2 și B3 rezultă, fără echivoc, că imobilul având destinația de grădină, a intrat în proprietatea Bisericii Greco - Catolice Crișeni în anul 1935 cu titlu de drept împroprietărire prin reforma agrară și fost preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, de către o persoană juridică, respectiv Biserica Ortodoxă Română, în temeiul unor acte normative emise în intervalul de referință, iar apoi de către Statul Rămân, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sub aspectul preluării imobilului.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România arată că:

"Imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

Art. 1 teza I din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 statuează că:

"Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparținând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referință, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste și echitabile în raport cu perioada preluării."

Pentru aprecierea incidenței prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, Înalta Curte constată ca fiind relevante, așadar, înscrierile în cartea funciară nr. x Crișeni, prin încheierea c.F. nr. x/1956 fiind rectificat numele proprietarului din acela de Parohia Greco Catolică Crișeni în acela de Parohia Ortodoxă Română. Din înscrieri rezultă că proprietarul imobilului a fost cultul greco - catolic.

Prin urmare, în temeiul art. 37 din Decretul lege nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor imobilul s-a intabulat în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Crișeni, care potrivit art. 28 din Decret, era definită ca fiind o persoană juridică.

În consecință, s-a făcut dovada unei deposedări a reclamantei în perioada de referință arătată în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, în temeiul Decretului Lege nr. 177/1948 și respectiv al Decretului Lege nr. 358/1948, acte normative prin care, sub egida regimului comunist care a desființat cultul greco-catolic, s-a reglementat repartizarea averii acestuia.

Deposedarea Bisericii Greco-Catolice Crișeni a fost una abuzivă, fiind demonstrată de însuși instrumentul normativ utilizat, respectiv Decretul Lege nr. 358/1948, de altfel fiind evident că acest Decret a încălcat art. 10 din Constituția de la 1948, deposedarea cultului greco-catolic de proprietățile sale (inclusiv a reclamantei) nefiind făcută nici pentru o cauză de utilitate publică și nici nu a fost însoțită de acordarea de despăgubiri stabilite de justiție.

În 1948, în temeiul prevederilor decretului menționat, Statul Român a desființat cultul greco-catolic și a confiscat patrimoniul acestuia. În ceea ce privește beneficiarii confiscării, statul a statuat că parte a patrimoniului va fi preluat de însuși statul, iar parte a acestui patrimoniu va fi transferat bisericii ortodoxe.

De aceea, este fără echivoc că, în mod corect intimații-reclamanți din prezenta cauză și-au întemeiat cererile de retrocedare pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România avea obligația să le soluționeze luând în considerare preluarea abuzivă a imobilului în discuție.

În ceea ce privește apărările întemeiate pe forța probantă a înscrierii în CF potrivit art. 34 alin. (1), coroborate cu dispozițiile art. 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în mod corect prima instanță a apreciat că legea specială de retrocedare a prevăzut derogări de la aceste dispoziții generale.

În plus, dispozițiile art. 33 din Decretul nr. 115/1938 instituie o prezumție în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, în timp ce în speță, din înscrierile CF și actele ce au stat la baza lor, rezultă că dreptul de proprietate a fost atribuit către Biserica Ortodoxă Română în mod gratuit și nu prin act juridic cu titlu oneros.

În consecință, Înalta Curte constată că în mod legal s-a concluzionat de către instanța de fond că este îndeplinită condiția premisă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000, respectiv aceea a preluării abuzive, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice, în perioada 1945-1989, a imobilului, dispunând, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâtei la reevaluarea cererilor conform aspectelor astfel tranșate.

În legătură cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că soluția primei instanțe prin care pârâta a fost obligată la emiterea unei noi decizii privind soluționarea cererii de retrocedare în raport de cele statuate de instanță, se încadrează în dispozițiile art. 18 alin. (1), fiind de competența instanței de contencios administrativ să dispună obligarea autorității publice să emită un act administrativ.

Sentința instanței de fond este în concordanță cu atribuțiile Comisiei prevăzute de disp. art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, potrivit cărora Comisia specială de retrocedare analizează documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și dispune, prin decizia motivată: retrocedarea imobilelor, respingerea cererii de retrocedare sau propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială.

Prin urmare, sunt nefondate și criticile referitoare la încălcarea principiului separației puterilor în stat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței civile nr. 61/2023 din data de 30 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 februarie 2024.