ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2023

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2021 la data de 19.01.2021, reclamantul A., în contradictoriu cu cu pârâții Administrația Prezidențială și B., a solicitat obligarea pârâților de a-l încuonștiința pe Președintele României, despre cererea înregistrată cu nr. x/27.11.2020 .

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 224 din data de 26 aprilie 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării acțiunii și excepția inadmisibilității acțiunii. A respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Prezidențială, și B..

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 224 din data de 26 aprilie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A.. În drept, recurentul-reclamant nu a indicat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susținerea cererii sale. Totodată în ceea ce privește motivarea în fapt, în cuprinsul cererii de recurs acesta a prezentat o serie de aspecte procedurale, precum faptul că pârâtul B. nu avea drept de reprezentare deoarece acesata este funcționar la pârâta Administrația Prezidențială și nu a depus întâmpinare motiv pentru care nu trebuia soluționată cauza la primul termen de judecată, deoarece această procedură i-a vătămat dreptul procesual.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24.05.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată de intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant exprimă o serie de opinii care nu au nicio legătură cu critica sentinței recurate, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-reclamant A. s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte procedurale, precum lipsa de reprezentare a pârâtului B., lipsa întâmpinării în cauză și faptul că instanța de fond a soluționat cauza la primul termen, aspecte pe care recurentul le apreciază ca fiind aducătoare de prejudicii dreptului său procesual. Aceaste motive nu sunt de natură a se circumcrie unor veritabile critici care să determine instanța de recurs la operarea unei rejudecări a cauzei. Practic prin argumentele propuse de recurentul-reclamant se observă o conduită procesuală a acestuia prin care urmărește o rejudecare a cauzei în recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la apărările propuse de părți. În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond îl nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.