ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2434/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 6 decembrie 2021, sub nr. x/2021, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei prin sentința civilă nr. 1679/16.11.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Președinția României, au solicitat obligarea pârâtei să răspundă la petițiile adresate Președintelui României, sub nr. x/18.02.2021 și nr. y/24.03.2021.

Prin sentința civilă nr. 97/2022 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj a admis excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamanților și, în consecință, a anulat cererea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta Președinția României.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta B..

Sentința recurată este criticată pentru greșita reținere de către instanța de fond a faptului că reclamanta este pusă sub interdicție. Or, dacă se va verifica acest aspect, recurenta-reclamantă susține că se va constata că i s-a ridicat interdicția judecătorească.

Totodată, prin sentința recurată nu s-a reținut faptul că reclamanta a solicitat suspendarea judecării cauzei, deși a formulat o astfel de cerere la data de la data 31 martie 2022, pe care a transmis-o instanței cu scrisoarea recomandată nr. 2004 din data 01 aprilie 2022.

Intimata-pârâtă Administrația Prezidențială a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Administrația Prezidențială prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurenta-reclamantă se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 același Cod.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial, la data de 21 aprilie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și, ulterior, urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei, la data de 6 decembrie 2021, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta B. împreună cu reclamantul A. au solicitat obligarea pârâtei Președinția României să răspundă la petițiile adresate de aceștia.

Instanța de fond - Curtea de Apel Cluj - a constatat că, prin sentința civilă nr. 957/19.06.2018 pronunțată de Judecătoria Zalău, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1236/13.12.2018 a Tribunalului Sălaj, reclamantul A. a fost pus sub interdicție, fiind numit tutore pentru acesta domnul C.; de asemenea, prin sentința civilă nr. 1168/12.11.2021 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvanei, s-a instituit curatela pentru reclamanta B., fiind numit curator al acesteia domnul D..

Având în vedere că atât tutorele reclamantului - domnul C., cât și curatorul reclamantei - domnul D. au comunicat instanței că nu au știut despre existența litigiului inițiat de reclamanți și că nu își însușeșc cererea de chemare în judecată, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 57 C. proc. civ. și a respins cererea de chemare în judecată pentru lipsa capacității procesuale de exercițiu a reclamanților.

Fiind învestită cu recursul declarat doar de reclamanta B. împotriva sentinței primei instanțe, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestuia, soluția pronunțată asupra cererii de chemare în judecată, în ceea ce o privește pe reclamantă, fiind rezultatul greșitei interpretări și aplicări a dispozițiilor art. 57 C. proc. civ.

Astfel, verificând cererea de chemare în judecată prin prisma dispozițiilor anterior menționate, se constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă trebuia însușită de curatorul acesteia, domnul D..

Potrivit art. 57 alin. (4) C. proc. civ., "(4) Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. Reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate sau numai o parte din aceste acte."

Din actele dosarului de fond, se reține că, prin sentința civilă nr. 805 din 20 septembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. x/2017, a fost luată măsura punerii sub interdicție judecătorească a reclamantei B., iar în calitate de tutore al acesteia, a fost numită doamna E..

Ulterior, prin sentința civilă nr. 1168/2021 din 12 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria mixtă Șimleul Silvaniei în dosarul nr. x/2020, definitivă prin neapelare la 24 decembrie 2021, s-a dispus ridicarea măsurii interdicției reclamantei B., iar în calitate de curator al acesteia, a fost numit domnul D..

Potrivit dispozițiilor art. 178 lit. a) C. civ., curatela se instituie dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, deși capabilă, nu poate, personal, să își administreze bunurile sau să își apere interesele în condiții corespunzătoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant sau un administrator.

Totodată, potrivit art. 181 același Cod, în cazurile prevăzute la art. 178, instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacității celui pe care curatorul îl reprezintă.

Într-adevăr, la data inițierii litigiului de față, reclamanta era pusă sub interdicție judecătorească, fiindu-i numit un tutore, or, în condițiile în care, pe parcursul procesului, această măsură a fost ridicată, instituindu-se curatela și numirea unui curator pentru aceasta, este evident că, la momentul pronunțării sentinței recurate, reclamanta avea capacitate de exercițiu a drepturilor procedurale.

În aceste condiții, având în vedere că prin sentința recurată a fost admisă în mod greșit excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantei, nefiind cercetat fondul cauzei, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, pe care judecata în primă instanță le conferă părților, instanța de control judiciar apreciază că se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta B., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 97/2022 din data de 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024.