ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5116/2021

Ședința publică din data de 28 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea introdusă pe rolul Curții de Apel București, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 13.07.2020 și împotriva Rezoluției de clasare nr. 1117/A/30.03.2020.

Prin încheierea din data de 2 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 194 din C. proc. civ. invocată de către Administrația Prezidențială, în calitate de reprezentant al pârâtului Președintele României.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților CSM, Președintele României și CSAT.

Împotriva încheierii din data de 2 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs A., în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

Intimații Administrația Prezidențială și Consiliul Superior al Magistraturii au depus întâmpinări la dosarul cauzei prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 248 alin. (5) din C. proc. civ., "(5) încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel".

În acord cu prevederile art. 235 din C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare, unele dintre acestea putând obține dispoziții pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanța sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotărâte. Încheierile premergătoare, indiferent de felul lor, în acord cu prevederile art. 248 alin. (5) din din C. proc. civ., nu pot fi atacate decât odată cu fondul și, prin urmare, vor fi supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În speța de față, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a formulat contestație împotriva Rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare din data de 13.07.2020 și împotriva Rezoluției de clasare nr. 1117/A/30.03.2020.

Prin încheierea atacată, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților CSM, Președintele României și CSAT și a acordat termen pentru continuarea judecății la 16 martie 2021.

Astfel, după soluționarea excepției, instanța de fond a rămas în continuare învestită cu soluționarea cauzei.

Prin urmare, această încheiere nu poate fi supusă căii de atac a recursului decât odată cu fondul, nu și pe calea unui recurs separat, așa cum de altfel se menționează și în cuprinsul acesteia.

Cum legiuitorul nu a înțeles să reglementeze dreptul de a se declara recurs și împotriva unei astfel de încheieri decât în situația în care este atacată odată cu fondul, condiție care nu este îndeplinită în cauză, instanța nu poate soluționa o astfel de cale de atac, deoarece calea de atac este pusă la dispoziția părților de lege, și nu de judecător, conform principiului legalității căilor de atac.

În raport de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că recursul de față este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 2 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din data de 2 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 28 octombrie 2021.