Decizia nr. 589/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 992/2020 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.01.2020, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Rezoluției Inspectorului Șef nr. C-19-4586/31.12.2019, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Rezoluției de clasare nr. 3818-A dispusă în data de 08.11.2019, în lucrarea nr. x a Inspecției Judiciare, precum și aceasta din urmă.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 992 din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel București a respins contestația formulată de contestatorul, A., împotriva Rezoluției de clasare nr. 3818/A/08.11.2019, dispusă de intimata Inspecția Judiciară în lucrarea nr. Cx/08.11.2019 și împotriva Rezoluției Inspectorului Șef dispusă în lucrarea nr. x/31.12.2019, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate și în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată prin anularea rezoluției inspectorului judiciar. În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici: Acesta afirmă că solicitarea sa din 2019 adresata CA-CAF de anulare a rezoluțiilor Inspecției Judiciare a fost argumentata juridic și logic în detaliu, in mod complet, pertinent si clar. Dar, ca si in cazurile precedentelor solicitări adresate instanțelor de apel si recurs (din Sălaj si Cluj) si Inspecției Judiciare -constat cu profunda decepție ca nici instanța CA-CAF nu a "îndrăznit" sa evalueze si sa anuleze decizia inițiala a instanței de fond din Zalău (judecător dna B.) - care reprezintă, practic, cauza acestui incredibil, contraproductiv, inutil parcurs judiciar al litigiului său, desfășurat timp de 7 ani, in 7 instanțe, cu mare consum de resurse (timp, bani, nervi) care doar i-au sporit paguba inițiala, (comisa de intimatul - parat C. din Zalău), doar pentru a-i exercita o democratica si legala, dar total ineficienta cale de atac care, de fapt, nu a soluționat solicitările sale adresate justiției. Recurentul-reclamant arată instanței de recurs că în conformitate cu o decizie din aprilie 2021 a Curții Constituționale a României (CCR) aceasta a statuat că este necesar ca orice hotărârea judecătorească să fie motivată în fapt și în drept la data pronunțării, precizând că "redactarea acesteia ulterior deciziei lipsește persoana condamnată de garanțiile înfăptuirii actului de justiție, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil" CCR a mai constatat că "sunt neconstituționale dispozițiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. privind motivarea hotărârilor judecătorești". "Obligația de motivare contribuie, de asemenea, la obținerea încrederii publicului și a inculpatului în decizia la care s-a ajuns și permite identificarea unei posibile părtiniri din partea judecătorului și remedierea acesteia" se spune in motivarea CCR. Conform unui amendament al Comisiei Juridice a Senatului eliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii se fac într-un termen de maximum 60 de zile de la închiderea dezbaterilor. In cazuri temeinic justificate, dacă deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc în termenul prevăzut, instanța poate amâna succesiv pronunțarea, fiecare amânare neputând depăși 30 de zile. În toate cazurile, deliberarea, redactarea și pronunțarea hotărârii nu pot avea loc mai târziu de 120 de zile de la închiderea dezbaterilor. Senatul a votat deja la 04.05.2021 (inainte de data comunicării sentințe mele) propunerea de modificare a C. proc. pen. în acord cu decizia Curții Constituționale potrivit căreia hotărârea judecătorească trebuie să fie motivată la data pronunțării. Având in vedere faptul că, în cazul sentinței sale din 21.10.2020, motivarea a fost emisa si i-a fost comunicata abia in 17 mai 2021 - deci după 7 luni si doar la solicitarea sa, deci depășind cu mult cele 4 luni permise conform deciziei CCR, considerente pentru care apreciază că este nula de drept. În continuarea recursului, recurentul-reclamant a detaliat pe larg situația de fapt care a condus la starea litigioasă în care acesta se află în urma unui litigiu soluționat la Judecătoria Zalău de către judecătorul B.. În drept, criticile invocate de către recurentul-reclamant în cuprinsul cererii sale de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul neindicând în mod expres un motiv de casare.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a nu a depus întâmpinare la cererea ce recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18.10.2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Înalta Curte analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept Prin acțiunea în contencios administrativ respinsă prin sentința recurată, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu intimata Inspecția Judiciară, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Rezoluției Inspectorului Șef nr. C-19-4586/31.12.2019, prin care a fost respinsă plângerea împotriva Rezoluției de clasare nr. 3818-A dispusă în data de 08.11.2019, în lucrarea nr. x a Inspecției Judiciare, precum și aceasta din urmă. În ceea ce privește situația de fapt, instanța de recurs reține că prin sesizarea adresată autorității publice intimate, în baza căreia a fost formată lucrarea nr. x, la Direcția de inspecție pentru Judecători, recurentul-reclamant solicitat verificarea oportunității, legalității, obiectivități, credibilității și conformității procedurale, privind modul în care au acționat în dosarul său instanțele învestite cu soluționarea dosarului nr. x/2017, respectiv judecătorii magistrați din cadrul Judecătoriei Zalău, Tribunalului Sălaj și Curții de Apel Cluj și care au pronunțat în această cauză sentința nr. 359/04.01.2018, decizia nr. 1242/13.12.2018 și decizia nr. 342/R/2019. Sesizarea formulată de recurentul-reclamant A. și înregistrată sub nr. x/11.10.2019 la Consiliul Superior al Magistraturii, remisă spre soluționare Inspecției Judiciare la dat de 21.10.2019 a fost înregistrată sub nr. x-4948 la Direcția de inspecție pentru Judecători. Prin referatul din 25.10.2019 s-a dispus conexarea lucrării nr. 19-4948 la lucrarea nr. x, reținându-se că noua sesizare vizează aspecte similare cu sesizările anterioare, înregistrate sub nr. x. Prin Rezoluția din data de 08.11.2019, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. x a dispus clasarea sesizărilor formulate de petentul A., sub aspectul abaterilor reglementate de art. 99 lit. c) și lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată. Împotriva acestei Rezoluții de clasare petentul a formulat plângere soluționată de inspectorul șef prin lucrarea cu nr. x din 31.12.2019 în sensul respingerii și menținerii rezoluției atacate. Împotiva acestor acte adminstrative prin care s-a soluționat pe cale administrativă plângerea sa, recurentul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată prin care a solicitat anularea acestor acte. Investită cu această cerere, instanța de fond a efectuat o analiză a cauzei din perspectiva legalității actelor administrative contestate pe cale judiciară, dar și a competențelor legale care revin instanței în soluționarea unei astfel de cerere. Sub acest aspect, instanța de recurs apreciază, în contextul în care recurentul-reclamant a înțeles ca prin cererea de recurs să reitereze în integralitate evenimentele care l-au determinat să investească instanța de contencios cu cererea de chemare în judecată, că această instanță poate analiza cauza doar din perspectiva legalității actelor adminstrative contestate și nu deține competență să reanalizeze faptele anterioare care au condus la sesizarea Inspecției Judiciare în vederea efectuării unui control pentru abateri săvârșite de un magistrat din perspectiva prevederilor art. 99 lit. t) și c) din Legea nr. 303/2004. În baza aceluiaș raționament, Înalta Curte subliniază că în soluționarea recursului nu deține competență în efectuarea analizei cererii de recurs din perspectiva tuturor elementelor prezentate de recurentul reclamant în cuprinsul cererii sale, ci aceasta urmează a analiza recursul doar din perspectiva criticilor emise împotriva sentineți recurate care se circumscriu motivelro de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În speță, instanța de recurs a constatat că recurentul-reclamant prin cererea de recurs a apreciat că instanța de fond nu a soluționat solicitările sale și nu a motivat hotărârea în termen util sentința, considerente pentru care apreciază că aceasta este nulă. Această critică se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Înalta Curte analizând cererea de recurs din perspectiva acestui motiv de casare apreciază că aceasta este neîntemeiată. Nulitatea actelor de procedură este prevăzută în capitolul III din Titlul IV al C. proc. civ., respectiv art. 174 - 179 C. proc. civ., în cuprinsul cărora nu se identifică ipoteza emisă de recurent prin cererea de recurs conform căreia, neredactarea hotărârii într-un termen maxim de 120 de zile, atrage implicit anularea acestei hotărâri. În ceea ce privește argumentele propuse de recurent în susținerea cererii de recurs, Înalta Curte subliniază că, recurentul-reclamant citează raționamentul emis de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziei nr. 233/2021, decizie care privește controlul de constiuționalitate al prevederilor art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (2) și (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.. Așadar aceste argumente privesc celeritatea de soluționare a procesului judiciar în materie penală, ori în prezenta cauză ne aflăm în materia contenciosului administrativ și fiscal, astfel că Decizia Curții Constituționale la care recurentul face referire nu are aplicabilitate în prezenta cauză. Așadar, în cauză în privința modalității și termenului de redactare al hotărârii aplicabilitate au prevederile C. proc. civ., cu care Legea contenciosului adminsitrativ nr. 554/2004 se completează, iar termenul lung de redactare al hotărârii nu reprezintă un act de procedură care să atragă nulitatea hotărârii. Având în vedere că recurentul-reclamant nu a emis critici care să se circumscrie altor motive de casare din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci doar motivului de la pct. 5 al aceluiaș articol, Înalta Curte apreciază că în soluționarea recursului este suficientă analiza efectuată mai sus din acesastă perspectivă. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată, este legală, nefiind pronunțată cu încălcarea unor norme de procedură care să atragă nulitatea hotărârii. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 992 din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.