ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații a solicitat să i se comunice toate datele sale cu caracter personal pe care le deține deoarece în termenul legal de 30 de zile nu a primit răspunsul pârâtei. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1422/2020 din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și excepția tardivității formulării acțiunii ca neîntemeiate. A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1422/2020 din 18 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant în susținerea cererii de recurs a prezentat următoarele argumente: În ultimul paragraf al cererii de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat expres ca actele de procedură să fie trimise la Cabinet Avocat B. - Baroul de Avocați, str. x, bl. patria, localitatea Alexandria, Cod 140040, Teleorman. Cu toate acestea, atat întâmpinarea cât și hotărârea judecatoarească nu au fost comunicate la domiciliul procesual ales, ci la ultimul domiciliul al contestatorului, respectiv mun. Alexandria, str. x, bl. 714c, județul Teleorman potrivit paginii 146 din prezentul dosar. Mai mult, potrivit art. 155 alin. (1) punctul 11 din C. proc. civ., se arată că: "Vor fi citați: deținuții, la administrația locului de deținere". Astfel, daca din cererea de chemare in judecata nu rezulta că reclamantul A. și-a ales domiciliu, în condițiile în care acesta la data soluționării cauzei se află în stare de detenție, sentința civilă nr. 1422/2020 din acest dosar, trebuia sa fie comunicata la locul de deținere, respectiv Penitenciarul Giurgiu, instanța de judecata luând act de acest aspect la termenul din 11 decembrie 2020 potrivit încheierii redactate și aflate la pagina 139 din dosar. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția din 18 martie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 01 noiembrie 2022, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta reclamantul A. este fondat, în limitele și pentru considerentele arătate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Reclamantul A. a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, prin care a solicitat să i se comunice toate datele sale cu caracter personal pe care le deține această instituție, deoarece anterior i-a solicitat acesteia să-i răspundă pe cale administrativă însă în termenul legal de 30 de zile nu a primit răspunsul solicitat. Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a adus critici de nelegalitate sentinței invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în susținerea căruia a precizat că atât întâmpinărea formulată de către pârât, cât și sentința pronunțată în cauză, nu i-au fost comunicate la sediul procesula ales, sau în lipsa acestuia la locul de deținere. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de recurentul-reclamant, Înalta Curte apreciază că sunt fondate criticile care privesc nelegala citare a acestuia, instanța de fond încălcând regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității sentinței pronunțate. În concret, recurentul-reclamant a susținut că i-au fost încălcate drepturile procesuale, inclusiv cele derivând din principiul contradictorialității, legalității, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, deoarece, deși a indicat expres locul ales unde să fie citată, respectiv la "Cabinet de Avocat B. - Baroul de Avocați, str. x, bl. Patria, apt. 45. Loc. Alexandria, cod. 140040, Teleorman", prima instanță nu l-a ciatat și nu i-a comunicat actele de procedură în acest loc. Pe de altă parte, Înalta Curte constată, prin raportare la apărările exprimate prin cererea de recurs și la mențiunile consemnate în cuprinsul încheierii din 11 decembrie 2020 că se confirmă cele susținute de recurent, în sensul că instanța avea cunoștință de faptul că reclamantul se află încarcerat la Penitenciarul Giurgiu. Analizând aceste critici, prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte observă că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurentul-reclamant și-a indicat sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură, iar prin încheierea din 11 decembrie 2020, instanța cunoștea că reclamantul se afla în stare de detenție la Penitenciarul Giurgiu. În ceea ce privește locul de comunicare a actelor de procedură, Înalta Curte constată că instanța de fond, a efectuat comunicarea acestora la ultima adresă cunoscută a reclamantului, respectiv la adresa din: "mun. Alexandria, jud. Teleorman" (cf. filele x ds. fond). Potrivit art. 153 din C. proc. civ.: "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității." Potrivit art. 154 din C. proc. civ.: "(1) Comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură se va face, din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. (7) Instanța va verifica efectuarea procedurilor de citare și comunicare dispuse pentru fiecare termen și, când este cazul, va lua măsuri de refacere a acestor proceduri, precum și pentru folosirea altor mijloace ce pot asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen." Potrivit art. 155 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.: "Vor fi citați: pesoanele fizice, la domiciliul lor; în cazul în care nu locuiesc la domiciliu, citarea se va face la reședința cunoscută ori la locul ales de ele; în lipsa acestora, citarea poate fi făcută la locul cunoscut unde își desfășoară permanent activitatea curentă" Iar potrivit art. 155 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ.: "Vor fi citați: 11. deținuții, la administrația locului de deținere;" Înalta Curte constată că citarea reclamantului A., în fața instanței de fond, s-a efectuat exclusiv la ultima adresa cunoscută ca fiind domiciliul acestuia, omițăndu-se atât adresa domiciliului procesual ales indicată de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și adresa locului de deținere, deși instanța de fond cunoștea că reclamantul se afla încarcerat în Penitenciarul Giurgiu. Prin urmare, aplicând dispozițiile menționate anterior la speța de față, se constată că procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu recurentul-reclamant pe tot parcursul judecării cauzei în fața primei instanțe, în acest mod fiindu-i cauzată o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre rejudecare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față. În raport de această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs prevăzu de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocate de către recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de reclamant, să caseze în tot sentința atacată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe