ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 978/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluției nr. 1260/A/2021, pronunțată de Direcția de Inspecție pentru Procurori în dosarul nr. 21-997 din 27 aprilie 2021 și a rezoluției Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare (lucrare nr: C 21-1043/23.06.2021).

Hotărârea primei instanțe. Prin încheierea de ședință din data de 1 februarie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus amânarea pronunțării asupra cererii deduse judecății. Prin sentința civilă nr. 280 din data de 15.02.2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se invocă incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei). Curtea de Apel București a respins contestația ca neîntemeiată, practic, toate înscrisurile depuse în susținerea contestației au fost catalogate, respectiv, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția de act procedural. Mai mult, Curtea își motivează încheierea invocând dispz. art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, mărginindu-se la a defini abaterea disciplinară, exercitarea funcției cu rea credință sau gravă neglijență, fără a analiza, practic, fondul problemei respectiv imobilul casă și terenul loc de casă expropriate, precum și hotărârea Judecătoriei Alexandria de a fi evacuat din apartamentul repartizat drept despăgubire pentru imobilele expropriate. Tot Curtea concluzionează că, Inspecția Judiciară nu poate proceda la o refacere a actelor de urmărire penală ori la reaprecierea soluției emise. În final, recurentul-reclamant solicită verificarea tuturor sesizărilor formulate, din care rezultă că nu a solicitat refacerea actelor de urmărire penală, ci faptul că cele două Ordonanțe ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria sunt nelegale și netemeinice și, pe cale de consecință să se reevalueze conduita procurorilor care s-au pronunțat în sensul împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepției nulității recursului cu precizarea că, la pagina 5 paragraful 5 a indicat temeiul de drept al recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiași text prevede că: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol. Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului. În concret, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept și arătarea probelor pe care se bazează. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată de instanța inferioară nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate. În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformității hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate. În speță, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva încheierii de amânare a pronunțării în cadrul căreia s-au consemnat susținerile părților, însă nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sub aspectul indicării motivelor contradictorii ori străine de natura cauzei, ci s-a limitat a-și exprima nemulțumirea cu privire la aspecte ce au fost tranșate prin sentința civilă nr. 1265 din 26 mai 1989, pronunțată de Judecătoria Alexandria, în dosarul nr. x/1989, precum și cu privire la soluția adoptată în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, aspect care echivalează cu nemotivarea recursului, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greșelilor anume imputate instanței de fond și încadrarea lor în cazul de casare reglementat de art. 488 din C. proc. civ. În consecință, având în vedere că recurentul-reclamant nu a dezvoltat critici concrete din care să rezulte incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A..