ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2023

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea formulată la data de 04.08.2020 și înregistrată pe rolul Curții de Apel 347/36/2020 reclamanta Federația Pentru Protecția Animalelor și Mediului Tulcea a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și A. să se dispună: - anularea "acordului pentru recoltarea a două exemplare de urs de pe fondul cinegetic nr. 18 Timiș" emis sub nr. x/15.06.2020 de către pârâtul A., în calitate de secretar de stat; - obligarea pârâților, în solidar, la plata de despăgubiri materiale, către bugetul public, reprezentând contravaloarea exemplarelor de urs nelegal ucise, și daune morale în sumă de 1.000.000 RON; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 181/CA din data de 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul A. și respinge acțiunea formulată de reclamanta Federația pentru Protecția Animalelor și Mediului, în contradictoriu cu pârâtul A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Federația pentru Protecția Animalelor și Mediului în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și a dispus anularea acordului pentru recoltarea a două exemplare de urs de pe suprafața fondului cinegetic nr. 18 Timiș, în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 724/2019, acord emis sub nr. x/15.06.2020 de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor. A respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri.

Cererea de recurs Împotriva sentinței nr. 181/CA din data de 16 decembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată. În drept, recurentul-pârât a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciind că instanța de fond a încălcat normele de drept substanțial, respectiv a realizat o interpretare injustă a acestora, raportat la speța dedusă judecății, constatând în mod greșit că actul administrativ contestat este nelegal, fiind emis cu încălcarea art. 33 alin. (1) și art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007. În ceea ce privește motivarea în fapt a cererii de recurs, în cuprinsul cererii de recurs aceasta a reiterat apărările propuse prin întâmpinare instanței de fond, iar în drept s-a limitat la critica invocată anterior.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă Federația pentru Protecția Animalelor și Mediului nu a depus întâmpinare la cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului investit cu soluționarea cererii de recurs, s-a fixat termen de judecată la data de 15 noiembrie 2022. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, Înalta Curte constată că recurentul-pârât deși a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în susținerea cererii de recurs, pentru argumentarea acestui motiv de casare nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia. În critica sentinței recurate, recurentul-pârât se limitează în a afirma că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 33 alin. (1) și art. 38 din O.U.G. nr. 57/2007fără a face referiri și în ce anume constă interpretarea eronată, astfel că instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, precum și de modalitatea în care instanța de fond și-a prezentat raționamentul-juridic în susținerea hotărârii adoptate, fără a indica punctual ce aspecte din cuprinsul hotărârii au un caracter nelegal, menit să conducă la reformarea hotărârii în urma rejudecării de către instsanța de recurs. Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la temeiurile de drept aplicabile speței și probelor propuse de părți, aceasta efectuând o analiză judicioasă a cauzei. În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.