ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 566/2023

Ședința publică din data de 7 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2022, la data de 04 februarie 2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA a solicitat instanței de judecată suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de:Decizia de impunere nr. x/11.11.2021, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare la plata în cuantum de total de 7.432.982 RON, Decizia referitoare Ia obligații fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere în dosarul fiscal nr. x/16.12.2021, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare accesorii la plata în cuantum de total de 455.160 RON, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare emisă în dosarul fiscal nr. x/17.12.2021, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului penalități de nedeclarare pentru obligații fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere în cuantum total de 2,414.814 RON, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 138 din data de 16 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal respins cererea de suspendare formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara.

Împotriva sentinței civile nr. 138 din data de 16 martie 2022 pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 07 februarie 2023, recurentul-reclamant a depus precizări prin care a învederat instanței de recurs că toate actele administrate a căror anulare a solicitat-o prin cererea de chemare în judecată au fost anulate prin admiterea contestațiilor administrative și a depus înscrisuri cu privire la cele precizate.

Intimata-pârâtă AJFP Timișoara a depus întâmpinare la cererea ce recurs prin care a solicitat pe fondul recursului respingerea acestuia ca fiind nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14.07.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată cu recurs, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția lipsei de interes a recursului, este întemeiată, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul acțiunii reclamantului l-a constuit suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de: Decizia de impunere nr. x/11.11.2021, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare la plata în cuantum de total de 7.432.982 RON, Decizia referitoare Ia obligații fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere în dosarul fiscal nr. x/16.12.2021, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale suplimentare accesorii la plata în cuantum de total de 455.160 RON, Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare emisă în dosarul fiscal nr. x/17.12.2021, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului penalități de nedeclarare pentru obligații fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect și stabilite de organul fiscal prin decizii de impunere în cuantum total de 2,414.814 RON.

Din înscrisurile depuse la termenul de judecată de către recurentul-reclamant odată cu precizările se constată că toate actele administrate a căror suspendare s-a solicitat prin cererea de chemare de judecată au fost anulate pe cale adminstrativă de către intimata-pârâtă prin soluționarea contestațiilor formulate de recurentul-reclamant.

Atâta vreme cât finalitatea juridică a exercitării acestei căi de atac era aceea de a se admite cererea de suspendare a executării a actelor adminstrative care au fost anulate de către intimata-pârâtă în procedura recursului grațios, prin soluționarea contestațiilor fiscale administrative formulate de recurent, acțiunea judiciară declarată în contencios administrativ și fiscal de recurentul-reclamant este la acest moment lipsită de interes.

Față de această situație, Înalta Curte reține că la momentul judecării prezentului recurs, interesul recurentului-reclamant în susținerea cererii de recurs, nu mai este actual, iar o eventuală soluție de admitere a recursului, ar fi lipsită de eficacitate juridică.

Pentru considerentele arătate, constatându-se că este întemeiată excepția lipsei de interes de intimata-pârâtă, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 138 din data de 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 138 din data de 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2023