ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2021

Ședința publică din data de 6 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1 .Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2019 la data de 04.01.2019, reclamanta A. a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emise de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, până la soluționarea definitivă a cauzei, ambele acte administrative fiscale mai sus menționate fiind atacate pe calea acțiunii în contencios administrativ ce face obiectul dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 42 din 26 februarie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului cu nr. x/2015, a obligat pârâții să-i plătească reclamantei suma de 7600 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 42 din 26 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal au formulat recursuri pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

Prin recursul pârâtei DGRFP Timișoara s-a pretins că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material întrucât:

In primul rând, sentința civilă nr. 42/26.02.2020 este nelegală întrucât instanța de fond, cu toate că a fost investită cu soluționarea unei cereri de suspendare, a antamat fondul dreptului dedus judecății, interpretând total greșit soluția de admitere în parte a acțiunii pronunțată în prima instanță în dosarul nr. x/2015.

Din analiza considerentelor sentinței civile nr. 42/26.02.2020 reiese că instanța de fond a apreciat că în speță este dovedită aparenta de nelegalitate a celor două decizii de impunere, prin anularea în parte a acestora fiind creat. în opinia instanței, un dubiu cu privire la legalitatea acestora. În mod vădit greșit curtea a reținut aceste aspecte în motivarea temeiniciei cererii de suspendare a executării, ignorând soluția menținerii în (mare) parte ca temeinice și legale a actelor administrativ fiscale emise de pârâte.

Astfel, prin sentința civilă nr. 183/07.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2015 s-a dispus anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.08.2012 încheiat de fosta D.G.F.P. Timiș, a Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emisă de fosta D.G.F.P. Timiș, a Deciziei nr. 180/14.06.2013 emisă de A.N.A.F. - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emisă de A.J.F.P. Timiș și a Deciziei nr. 2209/723/25.08.2014 emisă de D.G.R.F.P. Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații, doar pentru suma de 620.419 RON, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a actelor administrativ fiscale emise de pârâte privind obligațiile fiscale suplimentare reprezentând TVA în sumă totală de 3.215.943 RON.

In aceste condiții, rezultă că actele administrativ fiscale au fost anulate de prima instanță în dosarul nr. x/2015 doar în proporție de 16 %. deciziile fiind menținute în rest, respectiv în proporție de 84% din sumele stabilite suplimentar de organele fiscale în sarcina reclamantei. în concluzie, în mod nejustificat instanța de fond a reținut o aparență de nelegalitate a actelor administrativ fiscale, ignorând de fapt menținerea acestora de către Curtea de Apel Timișoara pentru suma totală de 3.215.943 RON, în opinia noastră prevalând aparenta de legalitate a actelor administrativ fiscale în privința TVA de 3.215.943 RON, ceea ce trebuia să conducă la respingerea cererii de suspendare.

În al doilea rând, astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței civile nr. 42/26.02.2020, instanța de fond a dispus și suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidenței fiscale nr. 1066/11.06.2013 emisă de A.J.F.P. Timiș, cu toate că D.G.R.F.P. Timișoara invocase excepția lipsei de interes a reclamantei fată de capătul de cerere vizând suspendarea acestei decizii.

În mod greșit s-a dispus suspendarea Deciziei nr. 1066/11.06.2013, luând în considerare următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public."

Astfel, prin Decizia de impunere privind TVA și alte obligații fiscale stabilite de inspecția fiscală la persoane fizice care realizează venituri impozabile din activități economice nedeclarate organelor fiscale nr. 8415/28.08.2012 emisă în baza constatărilor din Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/28.08.2012 s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 3.523.367 RON, compusă din: TVA în sumă de 1.531.788 RON și accesorii aferente TVA în sumă de 1.991.579 RON. De asemenea, a fost emisă Decizia privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA nr. 11629/30.08.2012.

Împotriva titlului de creanță și a deciziei de înregistrare în scopuri de TVA reclamanta a formulat contestație în procedură prealabilă, iar în urma soluționării acestei căi de atac de către A.N.A.F. București - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a fost emisă Decizia nr. 180/14.06.2013 prin care:

1) s-a constatat necompetența materială a A.N.A.F. de a soluționa contestația împotriva Deciziei privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA nr. 11629/30.08.2012 și s-a dispus transmiterea contestației în vederea soluționării acestui petit fostei D.G.F.P. Timiș în calitate de organ fiscal emitent;

2.) s-a dispus desființarea parțială a Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 pentru suma de 307.424 RON:

3.) s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestației împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 pentru suma totală de 3.215.943 RON, compusă din: TVA în sumă de 1.404.743 RON și accesorii aferente în sumă de 1.811.200 Iei.

In urma celor dispuse prin Decizia nr. 180/14.06.2013, prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidentei fiscale nr. 1066/11.09.2013 organul fiscal al A.J.F.P. Timiș a diminuat obligațiile fiscale stabilite în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere nr. x/31.08.2012 cu suma de 307.424 RON reprezentând TVA în sumă de 127.045 RON și accesorii aferente TVA în sumă de 180.379 RON.

De asemenea s-a apreciat eronata nereducere a onorariului avocațial față de complexitatea cauzei.

Prin recursul AJFP Timiș de asemenea, fundamentat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-au invocat aspecte legate de cazul justificat, paguba iminentă raportată la prezumția de legalitate a actului administrativ, care nu sunt incidente în speță.

Recursurile sunt întemeiate.

Instanța de fond își fundamentează soluția, atât cu privire la existența cazului bine justificat cât și cu referire la paguba iminentă, pe soluția dată pe fondul cauzei respectiv sentința civilă nr. 183/7.06.2019.

Însă tocmai din conținutul acesteia rezultă altă situație concretă.

Astfel, în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Timișoara s-a solicitat anularea Deciziei nr. 180/14.06.2013 comunicată la data de 15.09.2014 prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.08.2012; Decizia de impunere nr. x/31.08.2012, precum și raportul de inspecție fiscală care a stat la baza emiterii acestui din urmă act administrativ fiscal; exonerarea reclamantei de la plata obligațiilor fiscale stabilite prin actele de impunere în cuantum de 3.215.943 RON compus din 1.404.743 RON TVA și accesorii fiscale în valoare de 1.811.200 RON; cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentință s-a respins excepția lipsei de interes, invocată de pârâta AJFP Timiș, excepția prescripției și excepția lipsei de interes, invocate de pârâta DGRFP Timișoara.

A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara (DGRFP Timișoara) și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș (AJFP Timiș).

A anulat în parte Raportul de inspecție fiscală nr. x/28.08.2012 emis de DGFP Timiș, Decizia de impunere nr. x/31.08.2012, emisă de DGFP Timiș, Decizia nr. 180/14.06.2013, emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Decizia de impunere nr. x/11.09.2013, emisă de AJFP Timiș și Decizia nr. 2209/723/25.08.2014, emisă de DGRFP Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații, doar pentru suma de 620.419 RON reprezentând: 514.859 RON majorări de întârziere aferente contractului nr. x/06.02.2008; 25.485 RON TVA aferentă contractului nr. x/22.05.2008 și 80.075 RON majorări de întârziere, dobânzi și penalități aferente contractului nr. x/22.05.2008.

A obligat în solidar pârâtele la plata cheltuielilor parțiale către reclamantă, în cuantum de 5.683,12 RON, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.

Rezultă, cum a susținut și pârâta DGRFP prin recurs, o anulare a actelor administrative dar în proporție financiară de aproximativ 16%.

În aceste condiții nu se poate reține în niciun caz autoritatea provizorie de lucru judecat indicată prin sentință ci din contră apare ca nedovedită existența cazului bine justificat.

Nici raportat la paguba iminentă nu se poate vorbi în același context de soluția amintită, de plano plata unor sume de bani neputând prin simpla ei existență, a se raporta la o pagubă care să justifice măsura suspendării.

Astfel, orice obligație de plată ar trebui suspendată. Or, în acest caz, cea mai mare parte a sumelor pretinse au fost menținute la plata prin sentință.

Toate acestea îndreptățesc Înalta Curte să concluzioneze că în mod greșit s-a apreciat atât asupra existența cazului bine justificat cât și asupra pagubei iminente.

Raportat la acestea cercetarea, și a celorlalte motive de recurs nu mai apare necesară.

Cum în raport de motivele invocate acestea se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și în temeiul dispozițiilorart. 496 C. proc. civ. va casa sentința respingând cererea de suspendare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș împotriva sentinței nr. 42 din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. x/31.08.2012 emise de DGFP Timiș și a Deciziei de impunere nr. x/11.09.2013 emise de DGRFP Timișoara - AJFP Timiș, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2021