ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5070/2024

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, Parohia Reformată Ceuașu de Câmpie, reprezentată de preot paroh A., în contradictoriu cu Guvernul României-Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 9686 din 29 iulie 2021 emisă de Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând:

- anularea deciziei atacate;

- constatarea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri;

- obligarea pârâtei în principal la emiterea unei decizii prin care să se propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru întregul imobil situat administrativ în prezent în Ceaușu de Câmpie nr. 132 (fost 150) jud. Mureș, înscris inițial în Cartea funciară nr. x Ceaușu de Câmpie nr. topo x transcris apoi în Cartea funciară nr. x - casă și curte, la data preluării suprafața fiind de 2315 mp. (643 Stj), iar în prezent de 332 și de a înainta această decizie împreună cu documentația aferentă la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înființată potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sau Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 132 din 16 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantă.

A anulat actul administrativ emis de pârât, respectiv Decizia nr. 9686/29.07.2021 și a obligat pârâtul la emiterea deciziei motivate privind propunerea pârâtului a acordării măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile și de entitatea stabilite prin legea specială, pentru imobilul situat în localitatea Ceuașu de Câmpie, județ Mureș, fost număr administrativ nr. 150 județ Mureș, înscris inițial în Cartea Funciară nr. x Ceuașu de Câmpie nr. topo x și transcris în Cartea Funciară nr. x Ceuașu de Câmpie - casă și curte intravilan - în suprafață de 2282 mp (643 stânjeni),

A obligat pârâtul de a înainta decizia motivată cu propunerea acordării măsurilor reparatorii în echivalent entității stabilite prin legea specială, în condițiile prevăzute de această lege.

De asemenea, a obligat pârâtul la plata sumei de 2.500 RON către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată constând în costul parțial al expertizei judiciare topografice dispuse și efectuate în cauză.

Împotriva sentinței nr. 132 din 16 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat recurs, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000, întrucât bunul imobil în discuție nu a aparținut intimatei-reclamante Parohia Reformată Ceuașu de Câmpie, ci Școlii Reformate Evanghelice din Ceuașu de Câmpie, persoană juridică distinctă de solicitanta cererii de retrocedare.

Recurenta-pârâtă susține că potrivit foii A a Cărții funciare nr. x a localității Ceuașu de Câmpie, este menționată Școala Reformată ca proprietar al imobilelor identificate cu nr. top x, însă nu este menționat nr. top x, imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

În Monitorul Oficial nr. 177/03.08.1948, la momentul preluării, figurează "Școala reformată din Ceuașul de Câmpie, cu 3 imobile și întreaga avere conform inventarului jurnal".

Din întreaga economie a O.U.G. nr. 94/2000 republicată, reiese că pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare a unor măsuri compensatorii, este necesar să se facă dovada atât a existenței dreptului de proprietate al solicitantului la data preluării abuzive, cât și a preluării abuzive de către statul român.

Din adresa nr. x/2020, emisă de Primăria comunei Ceuașu de Câmpie, județul Mureș, reiese că imobilul identificat cu nr. top x se află în proprietatea unor persoane fizice, cu destinația de casă de locuit.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, instanța de fond a aplicat greșit disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât instanța de judecată nu poate să dispună obligarea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, având în vedere disp. art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată.

Comisia specială de retrocedare emite o decizie prin care face doar o propunere de acordare de măsuri compensatorii ce se trimite Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor care validează/invalidează propunerea.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, recurenta-pârâtă solicită exonerarea sau reducerea sumei pentru a se proteja bugetul de stat.

Intimata-reclamantă Parohia Reformată Ceuașu de Câmpie a formulat întâmpinare la recursul formulat de reclamant, prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Reclamanta Parohia Reformată Ceuașu de Câmpie a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției tardivității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că recursul pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În acest sens, instanța de control reține că hotărârea recurată a fost comunicată pârâtei la 11.12.2023, ultima zi de declarare a căii de atac fiind 27.12.2023, iar recursul a fost formulat la 20.12.2023, în termenul legal, astfel cum rezultă din borderoul de expediere - dosar.

Pe fondul căii de atac, analizându-se motivele de casare, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, se restituie în natură acele imobile preluate în mod abuziv cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2.

Dispoziția legală sus-menționată prevede astfel că se retrocedează bunurile imobile care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate abuziv de statul român, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989 și se află în prezent în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice prevăzute expres în ordonanță, la art. 2.

Intimata-reclamantă a solicitat Comisiei speciale de retrocedare acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din Ceuașu de Câmpie nr. 132 (fost 150), județul Mureș, înscris inițial în CF nr. x, nr. top x, transmis ulterior în CF nr. x - casă și curte, 2315 m.p. la data preluării, în prezent 332 m.p.

Imobilul se găsește în proprietatea unei persoane fizice, cu destinația de casă de locuit, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1979.

Prin decizia administrativă atacată a fost respinsă cererea de retrocedare, motivându-se lipsa dovezii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului.

Înalta Curte reține faptul că anterior naționalizării imobilului prin Decretul nr. 176/1948, în cuprinsul CF nr. x figura casă și curte, proprietară Școala Reformată din Ceuașu.

Înscrierea în Cartea funciară are efect constitutiv de drepturi, potrivit D-L nr. 115/1938 și dovedește existența și întinderea dreptului, precum și cine este titularul dreptului respectiv.

În atare situație, intimata-reclamantă urma să produsă dovezi din care să rezulte că proprietarul tabular nu este o persoană distinctă de structura cultului religios care cere retrocedarea, ci dimpotrivă, este creată de aceasta, iar înscrierea Școlii ca proprietar tabular ar fi fost menită să indice apartenența imobilului la patrimoniul Parohiei Reformate Ceuașu de Câmpie.

Intimata-reclamantă nu a produs astfel de mijloace de probă directe, prin urmare, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, bunul imobil a cărui retrocedare s-a cerut nu face parte din categoria celor prevăzute de ordonanță.

Soluția instanței de recurs este în acord cu Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 21/13.11.2023, publicată în Monitorul Oficial, partea I nr. 1160/21.12.2023, prin care s-a stabilit, în interpretarea disp. art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 32-34 din D-L nr. 115/1978 că sintagma "imobile care au aparținut cultelor religioase" are în vedere exclusiv patrimoniul unităților componente ale cultului religios, iar nu și patrimoniul unor așezăminte distincte, înscrise în Cartea funciară ca proprietari tabulari.

Aceeași decizie, în interpretarea disp. art. 4 alin. (2)-(5) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 32-34 din D-L nr. 115/1938 a stabilit că o structură a unui cult religios poate dovedi calitatea de fostă proprietară a imobilului a cărui retrocedare o solicită, în sensul că proprietarul tabular a fost un așezământ al său, căruia i-a conferit o masă patrimonială de afectațiune prin divizarea patrimoniului său unic, numai prin mijloace de probă directe cu privire la situația juridică pretinsă.

În cauza de față este incidentă și Decizia ICCJ - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 12/2024, publicată în M. Of. partea I, nr. 678/15.07.2024, dată în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, în sensul că numai titularii cererilor de retrocedare ale căror imobile, ce fac obiectul ordonanței de urgență, au fost înstrăinate legal după data de 22.12.1989 pot opta pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, potrivit art. 5 alin. (5) din acest act normativ.

Din actele dosarului reiese că imobilul se află în proprietatea unei persoane fizice din anul 1979, astfel că cererea de retrocedare este neîntemeiată și din acest punct de vedere.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentința atacată și, în rejudecare, urmează să se respingă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Admite recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 132 din 16 octombrie 2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Parohia Reformată Ceuașu de Câmpie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.