Decizia nr. 4722/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 39/2021 a Curții de Apel Târgu

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 4 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Parohia Romano Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, contestație împotriva Deciziei nr. 9417/24.11.2020, emisă de pârât, solicitând: - admiterea contestației, cu consecința anulării dispoziției de respingere a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, depusă de către Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, prin Arhiepiscopia Romano Catolică Alba Iulia, cu privire la retrocedarea imobilului, casă, curte și grădină situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), jud. Harghita, înscris în cartea funciară nr. x a localității Miercurea Ciuc, în suprafață de 888 m.p., cu consecința admiterii cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, astfel cum a fost formulată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 39 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 9417 din 24.11.2020 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de către reclamantă, în ceea ce privește imobilul înscris în C.F. a localității Miercurea Ciuc, nr. 451, nr. top x și nr. top. x, în suprafață de 888 mp, situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), județul Harghita și a dispus soluționarea cererii în sensul acordării de măsuri compensatorii pentru acest imobil. Totodată, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată parțiale, în cuantum de 6000 RON.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 39 din 9 iunie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut unor culte religioase din România, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Prin cererea introductivă de instanță, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a, civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Romano-Catolică Nr. 1 Miercurea Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba Iulia a chemat în judecată Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România pentru ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună: - admiterea prezentei contestații, cu consecința anulării dispoziției de respingere a cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, depusă de către reclamantă, cu privire la retrocedarea imobilului, casă, curte și grădină situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), județul Harghita, în suprafață de 888 m.p., cu consecința admiterii cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, astfel cum a fost formulată; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 39 din 9 iunie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureș: - a admis cererea formulată de Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea-Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba-Iulia; - a anulat decizia nr. 9417 din 24.11.2020 emisă de C.S.R. cu referire la cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată de reclamantă, în ceea ce privește imobilul înscris în C.F. a localității Miercurea Ciuc, nr. 451, nr. Top. x și nr. top. x, în suprafață de 888 m.p., situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), județul Harghita; - a dispus soluționarea cererii în sensul acordării de măsuri compensatorii pentru acest imobil; - a obligat subscrisa la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 6000 de RON; Raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ. potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", consideră sentința civilă nr. 39/09.06.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal ca fiind nelegală, pentru următoarele considerente: Prin sentința civilă nr. 39/09.06.2021, Curtea de Apel Târgu Mureș, a constat următoarele: a.Cu privire la dreptul de proprietate: - " din copia fidelă depusă de reclamantă la dosarul administrative, copie care apare ca fiind in integralitate depusă, fiind conformă celei aflate în arhiva Biroului de carte funciară și publicitate imobiliară potrivit mențiunii aplicate pe aceasta de emitent, rezultă că imobilul de sub nr. top. x, casă și curte cu (144 stânjeni, respective 518 m.p.) și nr. top. x, grădină (cu 103 stânjeni, respective 370 m.p.) de la poziția A+2 din cartea funciară x a localității Miercurea-Ciuc, era proprietatea Fondului de întreținere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc (poziția B+1, foaia de proprietate, mențiune din 1912)". b. Cu privire la preluarea abuzivă: - "următoarea înscriere în cartea funciară în foaia de proprietate (B+3) cu încheierea din 28.02.1981 nr. 859-95/1981 menționează expropierea acestui corp funciar cu cele două topuri în favoarea Statului Român, în baza decretului de expropiere anexat (nemenționat în C.F., însă menționat în adresa de efectuare a mențiunii la care vom face referire în cele de urmează și care era emis încă din anul 1978)"; - "ulterior acestei mențiuni referitoare la expropriere, la pozițiile următoare B+4,5 apar în cartea funciară, succesiv, dezmembrări ale corpului funciar, mai întâi ale nr. top. x, ulterior și ale topului x, nerelevante însă în analiză, dată fiind exproprierea integrală de către stat la momentul de referință reținut (1978). Desigur că ulterior anului 1978, statul fiind proprietar a dispus de acest bun conform nevoilor sale"; - "pentru a elimina neconcordanțele referitoare la momentul exproprierii, invocate de pârâtă drept neregularitate în soluționarea favorabilă a cererii se impunea urmărirea elementelor eliberate de arhiva Biroului de carte funciară și care au stat la baza înscrierii în C.F. a exproprierii"; - "astfel, în vederea pregătirii exproprierii, statul prin entitățile sale a emis o serie de acte, relevante din perspectiva identificării titularului dreptului de proprietate (înscrisuri eliberate din arhiva BCPI, cum am menționat)"; - "cu adresa nr. x/1975, Consiliul Popular al orașului Miercurea Ciuc, Biroul executive se adresează Oficiului Parohial Romano Catolic în calitate de proprietar, pentru exprimarea acordului în scopul exproprierii, fiind menționate și măsurile de adoptat ca efect al acesteia"; - "cu adresa nr. x/1981, în vedere emiterii încheierii de carte funciară nr. x/28.02.1981, Comitetul executive al Consiliului Popular al Municipiului Miercurea-Ciuc se adresează Notariatului de Stat județean Harghita, secția de carte funduară Miercurea Ciuc, solicitând intabularea imobilelor expropriate prin Decretul nr. 420/1978, pe care îl și atasează;" - "decretul de expropriere, evident emis anterior încheierii de înscriere în cartea funciară a operațiunii menționează în mod expres corpul funciar cu cele două nr. top. x și y nedezmembrate, în mod evident fiind avut în vedere în integralitatea sa anterior dezmembrărilor operate. Cu referire la aceste operațiuni care aparent ar fi anterioare operațiunilor, de mențiunile din actele de expropiere și adresele de punere în aplicare care conturau preluarea faptică etapizată. Faptul că statul a ales să facă publice aceste mențiuni aproape concomitant cu dezmembrările ulterioare nu prezintă relevanță"; - "din cuprinsul cărților funciare deschise ulterior pentru a transcribe noile corpuri funciare rezultate din dezmembrări că aceste operațiuni au fost efectuate de stat și nu de proprietarul initial, anterior exproprierii"; - "un ultim argument în favoarea exproprierii integrale a imobilului din C.F. nr. x îl reprezintă referirea clară la numerele top. x respectiv 510 în decretul de expropriere și menționat ca atare în cartea funciară, nu la eventualele parcele rezultate (509/1 sau 510/1, s.a.)"; - "relevante în cuprinsul adresei nr. x/1981 sunt următoarele informații: aceea că preluarea efectivă a bunurilor urma să aibă loc etapizat, pe baza avansării în planurile de sistematizare (realizarea centrului civic al municipiului Miercurea Ciuc), aspect care am subliniat că rezultă și din dezmembrările ulterioare ale corpului funciar, dar mai ales că propreitarii menționați în anexa Decretului de expropriere nr. 420 din 27.10.1978 sunt cei reali. - "conform Decretului de expropriere nr. 420 din 27.10.1978, rezultă că expropierea a avut loc de la Parohia Romano-Catolică Miercurea Ciuc, ambele topuri formând obiect al exproprierii, precum și că era situate administrativ în strada x nr. 57, la momentul exproprierii, statul prin entitățile sale de la acel moment, relevând inclusive destinația acestuia, concordantă cu activitatea solicitantei (locuința cantorului și a cloporatului, cu suprafața construită de 186 m.p., conform adresei nr. x/1975, bun aparținând cultului)". c.Cu privire la situația juridică: - "având în vedere că imobilul ce a aparținut reclamantei și care avea destinația de casă de locuit la momentul exproprierii, situate în intravilan împreună cu terenul aferent de 888 m.p., nu poate fi restituit în natură"; d.Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă: - " cu referire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de reclamantă, se constată că acestea au dovedite prin depunerea contractului de asistență juridică, a ordinelor de plată privind onorariul avocațial și cheltuieli însă în raport de dispozițiile art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de complexitatea reducă a cauzei raportat la obiect și durată precum și față de activitatea desfășurată de avocat în raport cu aceste elemente, instanța va reduce proportional cuantumul cheltuielilor de la 10100 RON la 6000 RON, fără ca această măsură să se răsfrângă asupra onorariului convenit cu partea"; În combaterea interpretării făcute de instanță, învederează următoarele apărări invocate și prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei: Consideră acțiunea introdusă de către reclamanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea-Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente: În temeiul actelor normative care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, Parohia Romano-Catolică Nr. 1 Miercurea-Ciuc prin Arhiepiscopia Romano-Catolică Alba-Iulia, a depus cererea nr. x/28.02.2003, având ca obiect retrocedarea imobilului, casă de locuit, curte și grădină, în suprafață de 888 m.p., situat în municipiul Miercurea Ciuc, str. x (nr. vechi), județul Harghita, înscris în C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc sub nr. top. x, având destinația inițială casa clopotarului. Prin adresa nr. x/02.12.2015, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a solicitat Parohiei Romano-Catolice nr. 1 Miercurea Ciuc, în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, să transmită: - copiile certificate de către O.C.P.I. ale C.F. nr. x, 782 și 783 ale localității Miercurea-Ciuc, județul Harghita, in extenso; - traducerea legalizată a C.F. nr. x a localității Miercurea-Ciuc, județul Harghita; - înscrisuri din care să rezulte legătura juridică dintre solicitanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, și proprietarul tabular al imobilului, Fondul de întreținere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc; - copia legalizată sau certificată a înscrisului care a stat la baza încheierii de carte funciară nr. x/04.02.1908 (B1) din C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc, însoțită de traducerea legalizată a acestuia; - declarația din partea solicitantului în care să se menționeze dacă acesta a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru imobilul solicitat, în baza legislației din domeniul fondului funciar, a Legii nr. 10/2001 sau a altor legi cu caracter reparatoriu; - copia certificatului de înregistrare fiscală al Parohiei Romano-Catolice nr. 1 Miercurea Ciuc. Prin adresa menționată anterior, Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a atras atenția solicitantei asupra faptului că în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, s-a instituit, în procedura administrativă, un termen de decădere de 120 de zile în care se pot depune înscrisurile solicitate, termenul instituindu-se de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii. De asemenea, Parohiei Romano-Catolice nr. 1 Miercurea Ciuc i s-a comunicat faptul că are posibilitatea de a solicita, o singură dată, printr-o cerere scrisă prelungirea termenului de 120 de zile pentru o perioadă de 60 de zile, dacă face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului. Prin adresa nr. x, Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc a transmis Secretariatului tehnic al Comisiei speciale de retrocedare mai multe înscrisuri în completarea dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, însă din analiza acestor înscrisuri, nu a reieșit legătura juridică dintre solicitanta Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, și proprietarul tabular al imobilului în cauză, Fondul de întreținere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc, astfel cum în mod judicios a reținut și instanța de fond. Reiterează onoratei instanțe, faptul că din analiza Extrasului de carte funciară nr. x/28.08.1991 la fila B1 reiese faptul că Fondul de Întreținere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc deținea în întregime dreptul de proprietatea asupra imobilului identificat prin nr. top x și nr. top. x înscrise în C.F. nr. x a localității Miercurea-Ciuc, drept înscris prin încheierea de carte funciară nr. x/04.02.1908 (B1) din C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc. În consecință, Parohia Romano-Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin cererea de retrocedare menționată-anterior. Analizând înscrisurile depuse de către solicitantă, s-a reținut de către Comisia specială de retrocedare faptul că cererea nr. x/28.02.2003 nu se încadrează în prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, prin decizia ce formează obiectul prezentului litigiu, s-a respins cererea cu privire la retrocedarea imobilului, întrucât solicitanta nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, în termenul de 120 de zile prevăzut de art. 32 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Referitor la actele reținute de instanța de fond ca făcând dovada preluării abuzive, depuse de reclamantă în probatoriu, pe fondul cauzei, subliniem onorată instanță faptul că acestea nu reflectă adevărul având o forță probantă contrară celorlalte înscrisuri depuse de către reclamantă în procedură administrativă. Astfel, la o simplă analiză a documentelor depuse suplimentar de reclamantă la probatoriul cauzei și reținute în fundamentarea sentinței civile în prezent recurată - adresa nr. x din dosarul IV/13 emisă de Consiliul Popular al Orașului Miercurea-Ciuc - Comitetul Executiv, județul Harghita, Republica Socialistă Romania căreia îi sunt anexate tabelul proprietarilor reali ai imobilelor naționalizate și decretul de expropriere; extras C.F. nr. x a localității Miercurea-Ciuc și adresa nr. x/1975 Dos. III/2 emisă de R.S.R, județul Harghita, Consiliul Popular al orașului Miercurea-Ciuc - se relevă următoarele: 1. Potrivit adresei nr. x/28.02.1981 - a fost expropriat imobilul înscris în C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc sub nr. top. x (poziția nr. 96) în baza Decretului nr. 420/1978, în vederea realizării centrului civil a localității Miercurea-Ciuc; 2. La poziția nr. 96 din anexa tabel a adresei mai sus-amintită, regăsim menționată Parohia Romano-Catolică Miercurea-Ciuc drept proprietar al imobilului situat în strada x nr. 57, localitatea Miercurea Ciuc compus din construcție în suprafață de 268,2 m.p. care a fost supus exproprierii în baza Decretului nr. 420/1978; 3. În tabelul anterior menționat, la poziția 96 nu este indicată nicio suprafață de teren ce ar fi fost suspusă exproprierii, singurul imobil expropriat din str. x fiind o construcție;

Însă, conform foii B din extrasul C.F. nr. x a localității Miercurea-Ciuc, imobilul identificat sub nr. top. x, respectiv 510 compus din casă și curte în suprafață de 518 m.p., respectiv grădină în suprafață de 370 m.p. (în total suprafața de teren de 888 m.p. - astfel cum a indicat și reclamanta prin cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003), deținut de Fondul de întreținere al bisericii Romano-Catolice Miercurea Ciuc cu titlu de donație, a fost expropriat în favoarea Statului Român prin încheierea nr. 859-95/1981;

Adresa nr. x/1975 Dos. III/2 emisă de R.S.R, județul Harghita, Consiliul Popular al orașului Miercurea-Ciuc nu este lizibilă, prin urmare nu face dovada faptului pretins. În lumina celor rezultate în urma analizării tuturor înscrisurilor depuse în probatoriu de reclamantă atât în procedură administrativă cât și în procedură judiciară, și reținute de instanța de fond la pronunțarea sentinței civile în prezent recurată, constatăm următoarele: 1. Imobilul situat în strada x nr. 57, localitatea Miercurea-Ciuc, compus doar din construcție în suprafață de 268,2 m.p. a fost proprietatea Parohiei Romano-Catolice Miercurea-Ciuc astfel cum este identificat prin Decretul nr. 420/1978; 2. Imobilul identificat cu nr. top. x compus din casa, curte și grădină în suprafață de 888 m.p. a fost expropriat în baza încheierii nr. 859-95/1981, astfel cum este menționat în C.F. nr. x a localității Miercurea-Ciuc; 3. Nu există identitate de imobile din punct de vedere al întinderii dreptului de proprietate, fiind vorba despre două imobile diferite cu două suprafețe de teren diferite; 4. În ipoteza în care ar fi vorba de același imobil, nu putea exista o dublă expropriere, Statul român neputând prelua abuziv același imobil, atât în anul 1978 cât și în anul 1981; 5. În cazul în care ar fi fost vorba de același imobil, acesta nu putea fi preluat efectiv de către Statul român în temeiul mai multor acte de expropriere.

Potrivit C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc la B4 este menționat faptul că în baza încheierii nr. 626-827/1981 imobilul a fost dezmembrat.

În situația în care adresa nr. x/1975 Dos. III/2 emisă de R.S.R, județul Harghita, Consiliul Popular al orașului Miercurea-Ciuc ar fi fost lizibilă și ar face dovada faptului pretins de reclamantă prin contestație, și anume a faptului că rezultă cu acuratețe exproprierea casei de locuit situată în Miercurea-Ciuc, str. x înscrisă în C.F. x nr. top. x având suprafață de 888 m.p. din care 186 m.p. construcții proprietatea Patriarhiei Romano-Catolice Miercurea-Ciuc, în baza HCM 1676/1958, apare indubitabil o neconcordanță între anii în care ar fi operat exproprierea, și anume: - în C.F. x a localității Miercurea-Ciuc, apare 1981 ca fiind anul exproprierii imobilului înscris sub nr. top. x, respectiv 510; - în adresa nr. x/1975, emisă cu 6 ani în prealabil înscrierii în cartea funciară anterior amintită, apare menționată exproprierea ca fiind făcută în baza H.C.M. nr. 1676/1958; - în anexa tabel a Decretului nr. 420/1978, exproprierea imobilului din str. x ar fi fost operată în baza Decretului din anul 1978. În consecință, din analiza celor trei înscrisuri distincte, în măsura în care adresa nr. x/1975 relevă ceea ce reclamanta susține prin contestație, reiese faptul că exproprierea a fost operată de către Statul român în trei momente diferite, aspect ce conduce fără putință de tăgadă la următoarea concluzie: Înscrisurile depuse suplimentar de către reclamantă - anexa tabel a Decretului nr. 420/1978 și adresa nr. x/1975 fac dovada exproprierii unui alt imobil deținut de reclamantă, diferit de imobil identificat prin C.F. nr. x a localității Miercurea-Ciuc. Mai mult decât atât, în combaterea argumentelor raționamentului logico-juridic al instanței de fond la pronunțarea sentinței civile recurate și pentru susținerea legalității deciziei contestate în prezentul litigiu, învederăm următoarele aspecte: Imobilul care face obiectul deciziei contestate în prezentul litigiu a trecut în proprietatea Statului român în baza încheierii nr. 859-95/1981, imobilul fiind preluat de la Fondul de întreținere al bisericii Romano Catolice din Miercurea-Ciuc, fiind proprietarul tabular al imobilului astfel cum reiese din extrasul C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc. Ca urmarea a faptului că cererea de retrocedare nr. x/28.02.2003 a fost formulată de o persoană juridică distinctă decât cea înscrisă în C.F. nr. x a localității Miercurea Ciuc, solicitantei i s-a pus în vedere să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat ori să depună înscrisuri din care să rezulte legătura juridică dintre aceasta și proprietarul tabular al imobilului solicitat. O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 1 posibilitatea restituirii bunurilor imobile care au aparținut (în sensul că s-au aflat în proprietate, n. red.) cultelor religioase (și părților lor componente, n. red.), iar nu restituirea bunurilor cu caracter ecleziastic. Astfel, în procedura administrativă de restituire trebuie dovedit dreptul de proprietate al solicitantului asupra bunurilor a căror restituire o dorește. Decizia nr. 9417/24.11.2020 emisă de către C.S.R., reflectă analiza și raționamentul logico-juridic avute la momentul soluționării cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003, respective la momentul analizării înscrisurilor aflate la dosarul aferent cererii de retrocedare anterior-menționată. Totodată, învederează onorată instanță faptul că în situația în care reclamanta a omis să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin cererea de retrocedare pe cale administrativă și a înțeles să aducă dovezi ale dreptului de proprietate pe cale judiciară, nu se poate reține culpa procesuală a recurentei. În măsura în care instanța de judecată apreciază anexa decretului de expropriere depusă de reclamantă la probatoriul cauzei ca fiind suficientă în dovedirea dreptului de proprietate, subliniază faptul că art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea cărților funciare, conform căruia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, coroborat cu dispozițiile art. 33 din acest act normativ consacră principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară. În sistemul cărților funciare, opera principiul forței probante a înscrierii potrivit căruia, pe de o parte, toate indicațiile cuprinse în cartea funciară sunt presupuse a fi exacte, iar, pe de altă parte, niciun drept real nu poate fi opus nimănui dacă nu a fost înscris în cartea funciară. Principiul forței probante absolute a înscrierii în cartea funciară este acea regulă conform căreia cuprinsul cărții funciare se consideră exact în folosul aceluia care și-a înscris un drept real în cartea funciară. În mod greșit instanța de fond a apreciat faptul că "menționarea fondului este în legătură directă cu Biserica Romano-Catolică din Miercurea Nirajului - fondul fiind al acestei biserici în mod punctual." În combaterea aprecierii anterior expuse, învederează faptul că prin enumerarea fondurilor subordonate Arhiepiscopiei Romano-Catolice prin întâmpinare, a pus în lumină faptul că fondurile erau persoane juridice distincte de Arhiepiscopie, acestea având în proprietate bunurile pe care Ordinariatul doar le deținea în administrare. În virtutea faptului că Decizia nr. 9417/24.11.2020 a fost adoptată de către Comisia specială de retrocedare cu respectarea prevederilor legale incidente și în raport de înscrisurile depuse atât în procedură administrativă cât și în procedură judiciară iar sentința civilă nr. 39 din 9 iunie 2021 a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor în vigoare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare respingerea acțiunii introductive ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată, Parohia Romano Catolică nr. 1 Miercurea Ciuc, a formulat întâmpinare la recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România(C.S.R.), împotriva sentinței civile nr. 39 din 09 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Consideră la adăpost de orice critică juridică sentința civilă nr. 39 din 09 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel Tg. Mureș, a analizat în mod temeinic întregul ansamblu probator administrat în cauza pendinte și în mod temeinic și (egal a pronunțat hotărârea, respectiv sentința civilă nr. 39 din 09 iunie 2021, reținând următoarele: Curtea de apel Tg. Mureș, reține în cuprinsul sentinței civile următoarele: "Verificând cererea reclamantei înregistrate sub nr. x din 28.02.2003, rezultă că Parohia Romano Catolică nr. 1 din Miercurea Ciuc, județul Harghita, prin Arhiepiscopia Romano Catolică a solicitat restituirea imobilului situat în municipiul Miercurea Cmc, str. x (nr. vechi), compus din casă de locuit, curte și gradina, .n suprafață de SKS mp, cu destinația inițială de casă a clopotarului actualmente demolată si ocupata de blocuri. A menționat opțiunea pentru acordarea de masuri compensatorii (cererea la dosarului Curții). În procedura administrativă, reclamantei i-au fost solicitate o serie de înscrisuri în justificarea de fost proprietar, pe care pârâta le-a cercetat în adoptarea soluției și care vor fi analizate si de instanță în procedura controlului judecătoresc declanșat singura chestiune divergentă fiind aceea a îndreptățirii de a obține măsurile reparatorii din această perspectivă. Așadar, în acord cu dispozițiile ari. alin. (1), art. 2 și art. 4 alin. (1)-(5) din O.U.G. nr. 94/2000 reclamanta avea obligația de a proba existența dreptului său de proprietate asupra imobilului în discuție la data preluării abuzive a acestuia de către A.. Din copia fidelă depusă de reclamantă la dosarul administrativ, copie care apare ca fiind în integralitate depusă, fiind conformă celei aflate în arhiva Biroului de carte funciară și publicitate imobiliară potrivit mențiunii aplicate pe aceasta de emitent rezultă că imobilul de sub nr. top. x, casă și curte (cu 144 stj, respectiv 518 mp) și nr. top. x, grădină (cu 103 stj, respectiv 370 mp) de la poziția A+2 din cartea funciară x a localității Miercurea Ciuc, era proprietatea Fondului de întreținere al Bisericii Romano-Catolice din Miercurea Ciuc (poziția B+l, foaia de proprietate, mențiune din 1912). Următoarea înscriere în cartea funciară în foaia de proprietate (B+3) cu încheierea din 28.02.1981 nr. 859-95/1981 menționează exproprierea acestui corp funciar cu cele două topuri în favoarea Statului Român, în baza decretului de expropriere anexat (nemenționat in C.F., însă menționat în adresa de efectuare a mențiunii la care vom face referire în cele ce urmează și care era emis încă din anul 1978). Ulterior acestei mențiunii referitoare la expropriere, la pozițiile următoare B+4, 5 apar în cartea funciară, succesiv, dezmembrări ale corpului funciar, mai întâi ale nr. top x, ulterior și ale topului x, nerelevante Însă în analiză, dată fiind exproprierea integrală de către stat la momentul de referință reținut (1978). Desigur că ulterior anului 1978, statul fiind proprietar a dispus de acest bun conform nevoilor sale. Pentru a elimina neconordanțele referitoare la momentul exproprierii, invocate de pârâtă drept neregularitate in soluționarea favorabilă a cererii se impunea urmărirea clementelor eliberate de arhiva Biroului de carte funciară și care au stat la baza înscrierii în CF. a exproprierii. Astfel, în vederea pregătirii exproprierii, statul prin entitățile sale a fost emise o sene de acte, relevante din perspectiva identificării titularului de proprietate (înscrisuri eliberate din arhiva BCP1). Astfel, cu adresa nr. x/1975 Consiliul Popular al orașului Miercurea Ciuc, Biroul executiv se adresează Oficiului Parohial Romano Catolic în calitate de proprietar, pentru exprimarea acordului în scopul exproprierii, fiind menționate și măsurile de adoptai CEI deci al acesteia. Cu adresa nr. x/1981, în vederea emiterii încheierii de carie funciară nr. 859-95/28.02.1981, Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Miercurea Ciuc se adresează Notariatului de Stat județean Harghita, secția de carte funduară Miercurea Ciuc, solicitând întabularea imobilelor expropriate prin Decretul nr. 420/1978 pe care îl și atașează. Decretul de expropriere, evident emis anterior încheierii de înscriere în cartea funciara a operațiunii menționează în mod expres corpul funciar cu cele două nr. top x "nedezmembrate, în mod evident fiind avui în vedere în integralitatea sa anterior dezmembrărilor operate. Cu referire la aceste operațiuni care aparent ar fi anterioare exproprierii, o astfel de concluzie este în mod evident contrazisă de succesiunea cronologică a operațiunilor, de mențiunile din actele de expropriere și adresele de punere în aplicare care eoni urau preluarea faptica etapizată. Faptul că statul a ales să facă publice aceste mențiuni aproape concomitent cu dezmembrările ulterioare nu prezintă relevanță, De altfel, se observă din cuprinsul cărților funciare deschise ulterior pentru a transcrie noile corpuri funciare rezultate din dezmembrări că aceste operațiuni au fost efectuate de stat și nu de proprietarul inițial, anterior exproprierii. Un ultim argument în favoarea exproprierii integrale a imobilului din CF x îl reprezintă referirea clară la numerele top x și respectiv 510 în decretul de expropriere și menționat ca atare în cartea funciară, nu la eventuale parcele rezultate (500/1 sau 510/1, s.a.) Relevante în cuprinsul adresei nr. x/1981 sunt următoarele informații; aceea că preluarea efectivă a bunurilor urma să aibă loc etapizat, pe baza avansării în planurile de sistematizare (realizarea centrului civic al Municipiului Miercurea Ciuc), aspecte care rezultă și din dezmembrările ulterioare ale corpului funciar, dar mai ales că proprietarii menționați în anexa Decretului de expropriere ar. 420 din 27.10.1978 sunt cei reali, . Conform Decretului de expropriere nr. 420 din 27J0. I978, rezulta că exproprierea a avui loc de la Parohia Romano Catolică Miercurea Ciuc că hunul expropriat, era identificat în cartea funciară nr. x a localității ambele topuri formând obiect al exproprierii, statul prin entitățile sale de la acel moment, relevând inclusiv destinația acestuia concordantă cu activitatea solicitantei (locuința cantorului și a clopotarului cu suprafața construită de 186 mp, conform adresei nr. x/1975, bun aparținând cultului)" Rezultă deci că motivul respingerii cererii subscrisei nu este apt să susțină soluția adoptată de Comisie, se observă totodată că prin întâmpinare și prin notele depuse Comisia a furnizai suplimentar un argument ce ține ca forța probantă a cărții funciare și de istoricul Arhiepiscopiei Romano Catolice. Însă acestea nu au in vedere particularitățile cauzei, pe de-o parte, faptul că menționarea fondului de întreținere este în legătură directă cu Biserica Romano Catolică din Miercurea Ciuc (fondul acestei biserici, în mod punctual), neregăsindu-se nici o legătură cu fondurile enumerate de pârâta-recurentă în întâmpinare și extrase dm Acordul privind interpretarea art. IX din Concordând de la 10 mai 1927 între Sf. Scaun și Guvernul României. Pe de altă parte, evaluând pe de-o parte posibilitatea reală și rezonabilă a unei persoane interesate de beneficiul legii de a furniza toate clementele de maniera solicitată de pârâta-recurentă și pe de altă parte istoricul acestui cult, multitudinea de intervenții statale asupra statutului cultului și patrimoniului sau (restabilirea statutului realizat abia în anul 2008), observând vechimea și incertitudinea documentelor vremii (în care nici chiar pârâta-recurentă nu a putut decela cu referire la operațiunile de dezmembrare și datele de expropriere) Curtea, valorificând destinația acestui bun, dar mai ales preocuparea statului de a prelua bunul de la proprietarul real, astfel pentru aceste argumente juridice a fost admisă cererea formulată de subscrisa intimată, conform dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000. Subliniază faptul că scopul adoptării legii reparatorii este acela de a restitui bunurile imobile care au aparținut cultului religios (sau părților componente ale acestuia), aceasta în condițiile în care asupra acestui bun nici un alt cult sau nici o altă persoană nu și-a manifestat un drept la restituire, iar datele din dosar converg fără putință de tăgadă către Biserica Romano Catolică din Miercurea Ciuc. Prin urmare Curtea de apel Tg, Mureș, desființând soluția pronunțată de pârâta-recurentă, a analizat pe fond mai departe cererea, mai ales în ceea ce privește măsura reparatoare adecvată, în condițiile în care singurul impediment în soluționarea favorabilă a fost clarificat. Curtea de Apel Tg. Mureș, analizând în continuare măsurile prevăzute de legea reparatorie, a reținut conform dispozițiilor art. 1 alin. (3), (4) și 6 din O.U.G nr. 94/2000 și normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1164 din 17.10.2002, că nu intră sub incidența legii, construcțiile demolate iar în privința terenurilor care nu pot fi restituite în natură sunt instituite măsurile reparatorii prin echivalent. Deși O.U.G nr. 94/2000 și normele adoptate în aplicarea acesteia prevedeau că în cazul acordării masurilor reparatorii în echivalent Comisia specială de retrocedare după ce reținea calitatea de persoană îndreptătită a solicitantului transmitea decizia conținând propunerea de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, înființată potrivit titlului VII din Legea nr. 247/2005 (art. 5 alin. (5) din Ordonanță, anexa 1, art. 1 pct. 11 din Norme), în prezent aceste norme sunt abrogate de Legea nr. 165/2013, act centralizator incident pentru acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent (la acest moment măsuri compensatorii), cu regimul juridic acolo stabilit. În consecință Curtea de Apel Tg. Mureș, în urma probelor administrate a concluzionat faptul că imobilul ce a aparținut intimatei-contestatoare și care avea destinația casă de locuit la momentul exproprierii, situată în intravilan împreună cu terenul aferent de 888 mp, nu poate fi restituit în natură, construcția fiind demolată iar terenul afectat în întregime domeniului public al municipiului Miercurea Ciuc (bloc de locuințe, căi de acces, trotuare, fila x), rezultă că recurenta-pârâta va fi obligată la soluționarea cererii în sensul acordării de măsuri compensatorii. Cu referire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată pretinse de intimată, acestea au fost dovedite atât la soluționarea fondului cauzei prin depunerea contractului de asistentă juridica, a ordinelor de plată privind onorariul avocațial și cheltuieli, acordate parțial, instanța de fond reducând cuantumul acestora în raport de dispozițiile art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de complexitatea redusă a cauzei raportat la obiect și durată, aspect cu care nu putem fi de acord, prezenta speță nu este de complexitate redusă, iar onorariul stabilit și încasat se încadrează prevederilor Hotărârii 82 din 17-18 iulie 2020, a UNBR, Consiliul Uniunii, având în vedere ghidul orientativ al onorariilor minimale, prevăzute în anexa acestei hotărâri. Solicită cheltuieli de judecată efectuate în recurs conform CAJ 0104999 din 10 august 2021 și a actelor financiar contabile pe care le anexează întâmpinării . Solicită respingerea recursului ca nefondat. 5. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Prima instanță, examinând nelegalitatea deciziei de respingere a cererii de retrocedare, a reținut lipsa necesității completării probatoriului cu înscrisuri, anexate cererii de retrocedare și temeinicia dreptului de a solicita restituirea imobilelor preluate abuziv de către stat, în temeiul probatoriului suplimentat în fața instanței, din care rezultă că proprietarul real al imobilelor este Parohia Romano-Catolică Miercurea Ciuc (adresa nr. x din dosarul IV/13 emisă de Republica Socialistă România, Județul Harghita, Consiliul Popular al Orașului Miercurea Ciuc - Comitetul Executiv, privitor la exproprierea imobilului înscris în CF x Miercurea Ciuc, nr. top x - poziția 96 din anexa decretului nr. 420/1978), față de care s-au produs efectele exproprierii. Conform extrasului de carte funciară, imobilele se aflau în proprietatea Fondului de întreținere al Bisericii Romano Catolice din Miercurea Ciuc . De menționat faptul că elementele întabulării în cartea funciară, realizate la nivelul anului 1912 intră sub incidența art. 32 și 33 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare ce reglementau, în esență ca singură modalitate de dobândire a dreptului de proprietate asupra imobilelor, înscrierea în cartea funciară . De menționat și faptul că sunt supuse normelor de retrocedare către foștii proprietari imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, altele decât lăcașele de cult. Culte sau confesiunile religioase au personalitate juridică, cele recunoscute prin Legea 489/2006 fiind persoane juridice de utilitate publică; pe lângă cultele religioase, legea recunoaște personalitatea juridică a asociațiilor religioase, formate din persoane fizice care adoptă, împărtășesc și practică aceeași credință religioasă. Față de aceste reglementări, relevante prin prisma existenței unui patrimoniu ale cărui ale cărui imobile componente pot fi întabulate în cartea funciară trebuie reținut că emitentul deciziei asupra cererii de retrocedare a solicitat clarificări nu numai asupra justificării calității de proprietar, astfel cum arată instanța de fond, dar și asupra legături juridice dintre petenta, intimată în prezentul recurs și proprietarul tabular al imobilului în cauză. Iar ceea ce se supune controlului judiciar, în prezentul recurs, este dacă instanța de fond a reținut în mod corect depășirea limitelor dreptului de apreciere al emitentului deciziei, prin prisma drepturilor conferite de lege intimatei reclamante (art. 2 alin. (1) lit. n) LCA). Din această perspectivă, circumstanțele de fapt ale cauzei fiind clare (existând o lipsă de identitate între proprietarul înscris în cartea funciară și persoana juridică expropriată, conform decretului și actelor administrative ulterioare), trebuie reținut că prevederile O.U.G. nr. 94/2000 reglementează dreptul la restituire în favoarea "foștilor proprietari" sau a "beneficiarilor la restituirea imobilelor", limitând categoria persoanelor îndreptățite la restituire (aceasta în condițiile în care acest act normativ vine să complinească celelalte acte normative cu caracter reparatoriu, anterioare). De asemenea, întrucât conform art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, dreptul de proprietate se redobândește pe baza deciziei sau a hotărârii judecătorești, după caz, este absolut necesară stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor, iar aceasta se realizează, în primul rând, prin actele doveditoare ale dreptului de proprietate, la data exproprierii (acestea fiind enumerate la art. 1 pct. 13 din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1094/2005), iar în lipsa acestora prin început de dovadă scrisă și alte dovezi ce pot naște prezumția existenței dreptului de proprietate, la data preluării abuzive, iar în absența unor dovezi contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, prezumându-se a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive (legiuitorul permițând o gradualizare, în condițiile date). Prima instanță a reținut calitatea de fost proprietar prin raportare la actele de expropriere și a apreciat asupra scopului adoptării actului normativ cu caracter reparatoriu, acela de restitui bunurile imobile care au aparținut cultului religios (sau părților componente ale acestuia), în condițiile în care asupra acestui bun nici un alt cult sau nici o altă persoană nu și-a manifestat un drept la restituire . Acest raționament este greșit, atât timp cât legea face o distincție între cultul religios și asociațiile de cult, iar actul normativ cu caracter reparatoriu pleacă de la finalitatea restituirii bunurilor către fostul proprietar (fără a se putea reține, în speță, identitatea între proprietarul tabular și unitatea de cult), iar în lipsa acestuia către o persoană care își justifică calitatea de beneficiar al retrocedării, prin act de înființare, statut sau alte înscrisuri asemenea . Astfel, dreptul de proprietate, la data exproprierii, se cuvine stabilit pe baza extrasului de carte funciară ce indică proprietarul tabular, fără a exista alte înscrieri constitutive de drept de proprietate, ulterioare, acesta având prioritate în justificarea calității de fost proprietar față de alte înscrisuri și fiind în măsură să strămute verificările realizate asupra calității de beneficiar la restituire, în numele fostului proprietar . Or din această perspectivă, prima instanță a aplicat greșit prevederile art. 1 și 4 din O.U.G. nr. 94/2000 și a apreciat greșit asupra calității de "fost proprietar", ca și condiție de retrocedare a bunurilor ce au făcut obiectul cererii formulate și implicit al deciziei contestate în cauză . Ca urmare, va fi reținută incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Recurenta critică, prin prisma aceluiași motiv de casare și soluția dată de prima instanță, cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, invocând atât prevederile art. 451 alin. (1) (în mod corect art. 451 alin. (2) C. proc. civ., cât și neîndeplinirea condiției de existență a unei culpe procesuale, atât timp cât reclamanta a omis să facă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin cererea de retrocedare pe cale administrativă și a înțeles să aducă dovezi ale dreptului de proprietate pe cale judiciară. Această critică nu poate fi examinată în recurs, având în vedere Decizia ICCJ nr. 3/2020, pronunțată în recurs în interesul legii, neputând fi încadrată la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 (și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5). Mai mult de atât, incidența art. 488 alin 1 pct. 8 în ceea ce privește condițiile reglementate de O.U.G. nr. 94/2000, asupra retrocedării bunurilor imobile, cu efectul reformării sentinței și rejudecării în fond, asupra tuturor capetelor de cerere, fie principale, fie accesorii, conduce la concluzia neîndeplinirii condiției de acordare a cheltuielilor de judecată, reglementate de art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la cererea părții care a pierdut procesul . Soluția: Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte urmează să admită recursul, să caseze în tot sentința și în rejudecare să respingă acțiunea formulată, ca neîntemeiată .S