ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3140/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, la data de 09 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta Parohia Romano - Catolică Sighișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor: - să se constate calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 75-900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x; - să dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x; Pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună: - în principal, obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare, cuantum ce va fi stabilit în urma administrării expertizei judiciare; - în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare; - în terțiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătorești; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 30.03.2021, pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței sesizate, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. La data de 21 mai 2021, reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighișoara a înaintat la dosarul cauzei o cerere de modificare a acțiunii introductive, prin care a solicitat introducerea unui nou petit, respectiv anularea Adresei nr. x/02.04.2021 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care aparțin cultelor religioase din România. La data de 31 mai 2021 reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighișoara a înaintat la dosarul cauzei o cerere de modificare a acțiunii introductive, prin care extinde cadrul procesual în sensul introducerii în cauză a pârâților: Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Comisia Locală de aplicare a legilor fondului funciar Sighișoara. Prin întâmpinarea depusă la data de 29 iunie 2021 de către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, entitate ce își desfășoară activitatea la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva cererii de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, de către Parohia Romano-Catolică Sighișoara, prin care a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a instanței sesizate, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei CNCI, și rămânerea fără obiect a cererii, iar pe fondul cauzei a solicitat să se respingă acțiunea ca neîntemeiată. La data de 01.07.2021, pârâta Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, împotriva cererii de modificare a acțiunii introductive prin care aceasta a înțeles să extindă cadrul procesual al cauzei în sensul introducerii în cauză a pârâților Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) și Comisia Locală Sighișoara și a înțeles să modifice petitele cererii de chemare în judecată, solicitând respingerea cererii de introducere în cauză a pârâtei C.N.C.I, și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect. La data de 6 iulie 2021 Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România (C.S.R.), a depus întâmpinarea împotriva cererii de modificare a acțiunii introductive formulată de către Parohia Romano-Catolică Sighișoara, prin care aceasta a înțeles să extindă cadrul procesual al cauzei în sensul introducerii în cauză a pârâților Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (C.N.C.I.) și Comisia Locală Sighișoara și a înțeles să modifice petitele cererii de chemare în judecată. Prin urmare a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP, cu privire la cererea de chemare în judecată formulată de Parohia Romano-Catolică Sighișoara. La data de 02.09.2021, pârâta Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a Municipiului Sighișoara a formulat întâmpinare, prin care, pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția autorității de lucru judecat cu privire la petitul nr. III al acțiunii, cu luarea în considerare a puterii lucrului judecat potrivit hotărârilor judecătorești și, pe cale de consecință, solicitând admiterea excepțiilor invocate și respingerea petitelor în virtutea prezumției absolute a puterii de lucru judecat, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii formulate de Parohia Romano - Catolică Sighișoara ca neîntemeiată, fără obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința nr. 1279/28 septembrie 2021 Tribunalul Mureș, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 122 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Locală de Fond Funciar Sighișoara, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în ceea ce privește cererea având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021; s-a admis cererea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighișoara, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania, cerere având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021 și în consecință, a fost anulată adresa x/02.04.2021; s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii având ca obiect să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x, să dispună restituirea în natură a imobilului iar pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună în principal: obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare; în subsidiar acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare; în terțiar: acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătorești. În consecință, s-a respins ca inadmisibilă cererea anterior indicată, formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighișoara în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania, Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Locală de Fond Funciar Sighișoara, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 122 din 10 decembrie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței recurate în sensul menținerii ca temeinică și legală a adresei nr. x/02.04.2021. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a apreciat că sentința nr. 122/10.12.2021 este nelegală. A susținut că Parohia Romano-Catolică Sighișoara a depus cererea nr. x/OS. 12.2005, având ca obiect restituirea imobilelor în suprafață totală de 10 ha 7600 m.p., situate în municipiul Sighișoara. Str. x și Cătunul Viilor, județul Mureș, înscrise initțial în C.F. nr. x a localității Sighișoara, nr. top. x, ulterior dezmembrate și transcrise în alte cărți funciare. Potrivit punctului 4 corespunzător art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 "nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau la data preluării abuzive, în extravilanul localităților, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar." Dispozițiile art. IV al titlului II din Legea nr. 247/2005 prevăd că cererile de retrocedare având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatația forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de retrocedare, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Termenul de 60 de zile curge de Ia data la care Comisia specială de retrocedare primește situația juridică din care reiese că imobilul respectiv era sau este situat în extravilan. De observat sunt sentințele civile pe baza cărora reclamanta a înțeles să-și fundamenteze acțiunea, depuse de aceasta la probatoriul cauzei (Sentința civilă nr. 700/2013 a Judecătoriei Sighișoara din Dosarul nr. x/2010 și Decizia nr. 1029/05.12.2013 a Tribunalului Mureș) și precizăm că prin aceste sentințe instanța nu a avut în vedere prevederile legale anterior învederate la momentul reținerii faptului că imobilul "situat în intravilanul municipiului Sighișoara în suprafață de 75900 m.p. în Sighișoara, str. x și înscris în C.F. nr. x, top. x revine Comisiei speciale de retrocedare " și faptul că potrivit înscrisurilor depuse în dosarul administrativ terenul în suprafață de 75.900 m.p. la momentul preluării abuzive se afla în extravilanul municipiului Sighișoara. In contextul prezentării istoricului adreselor în discuție, recurenta a apreciat că, în măsura în care OCPI Mureș nu a reușit să indice în mod cert destinația/situarea terenului ce face obiectul prezentei cauze, Primăria municipiului Sighișoara este în măsura să stabilească destinația/situarea terenului la momentul preluării abuzive în funcție de înscrisurile doveditoare. Cererea de retrocedare nr. x/08.12.2005 depusă de către Parohiei Româno-Catolică Sighișoara, a fost soluționată prin faptul că dosarul aferent cererii sus-menționate privind restituirea imobilului identificat prin nr. top. x a fost redirecționat prin adresa nr. x/02.04.2021, entităților competente de soluționare, motivat de faptul că imobilul se afla în extravilanul localității la momentul preluării abuzive de către Statul Român, iar potrivit pct. 4 corespunzător art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modifiările și completările ulterioare precum și pentru stabilirea unor măsuri privind organizarea și funcționarea Comisiei speciale de retrocedare "nu fac obiectul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, imobilele situate, în prezent sau Ia data preluării abuzive, în extravilanul localităților, întrucât acestea fac obiectul legilor speciale de restituire din domeniul fondului funciar." Prin urmare, comisiei nu i se poate imputa nicio culpă procesuală întrucât aceasta a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate datele necesare stabilirii unei soluții de către C.S.R. În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, recurenta a invocat prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, susținând că de lege lata, instanța de judecată nu poate să dispună obligarea comisiei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilele în litigiu, având în vedere cadrul procedurii administrative reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000.

Apărările formulate în recurs 4.1 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pe motiv că prin memoriul de recurs sunt invocate critici de netemeinicie a sentinței, iar nu critici de nelegalitate. Pe fond, a susținut că este neîntemeiată critica privind nemotivarea hotărârii. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., intimata-reclamantă a arătat că singura chestiune pusă în discuție la acest moment este reprezentată de valabilitatea adresei nr. x/02.04.2021 prin care pârâta Comisia Specială și-a declinat competența în favoarea Comisiei locale Sighișoara. Or, recurenta este obligată să respecte hotărârile judecătorești. Prin admiterea argumentelor acesteia s-ar ajunge la o încălcarea a principiului securității juridice. 4.2 Intimata-pârâtă Comisia Locală de Fond Funciar Sighișoara a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților. Intimata-reclamantă a depus la dosar cerere de renunțare parțială la dreptul dedus judecății, conform declarației autentice nr. 22/14.01.2022, atașată, a Parohiei Romano-catolică Sighișoara, temei art. 408 C. proc. civ., privind strict terenurile provenite din CF nr. x cu nr. top x, respectiv: 16.208 mp; 7828 mp (descrise). La data de 24.03.2022, intimata AJFP Mureș a depus la dosar note de ședință, prin care a susținut că, în opinia sa, sentința primei instanțe este temeinică și legală, corespunzător motivată, dată cu corecta reținere a situației de fapt, în baza documentelor aflate la dosar, exemplificând raționamentul bazat pe actele normative care a condus la adoptarea soluției. La data de 19.04.2022, recurenta a formulat note de ședință în raport de notele de ședință și declaratia autentică privind renunțarea parțială la dreptul pretins, arătând că Comisia înțelege să își mențină recursul și criticile, argumentele și apărările formulate. La data de 28.04.2022, recurenta a depus la dosar note de ședință cu privire la notele de ședință formulate de intimata AJFP Mureș, susținând că își menține criticile si argumentele din cererea de recurs. De asemenea, la data de 15.05.2023, au fost depuse la dosar note de ședință formulate de recurentă. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Cererea de renunțare la dreptul dedus judecății formulată de reclamanta Parohia Romano Catolică Sighișoara Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei Parohia Romano Catolică Sighișoara la drept și va respinge în fond cererea de chemare în judecată în ceea ce privește terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declarației autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. și B.. Astfel, amintește instanța de control judiciar că potrivit art. 9 din C. proc. civ.: "(...) (2) Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților. (3) În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege." Totodată, art. 408 C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Reclamantul poate, în tot cursul procesului, să renunțe la însuși dreptul pretins, dacă poate dispune de acesta, fără a fi necesar acordul pârâtului. (2) În caz de renunțare la dreptul pretins, instanța pronunță o hotărâre prin care va respinge cererea în fond, dispunând și asupra cheltuielilor de judecată. (3) Renunțarea se poate face atât verbal în ședință, consemnându-se în încheiere, cât și prin înscris autentic.", art. 409 alin. (2) din același Cod statuând cu privire la renunțarea la drept făcută în căile extraordinare de atac. Așa fiind, dispozițiile art. 408 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la drept în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac, iar pentru manifestarea voinței în acest sens condiția este să poate dispune de dreptul respectiv, fără a fi necesar acordul pârâtului. În cauză, se constată că prin cererea depusă la dosarul de recurs, reclamanta a arătat că înțelege să renunțe, în temeiul art. 408 C. proc. civ., la dreptul dedus judecății în ceea ce privește terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declarației autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. și B., anexată cererii . În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea formulată de reclamantă reprezintă în fapt o renunțare la drept, exercitată în stadiul procesual al căii extraordinare de atac a recursului. Prin urmare, manifestarea de voință în sensul renunțării la drept, astfel cum a fost formulată reclamantă, este un act de dispoziție, motiv pentru care, având în vedere manifestarea de voință a reclamantei, neîndoielnică și neechivocă, în sensul de a renunța la drept, act de dispoziție al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de aceasta, astfel cum rezultă din declarația autentică depusă la dosar. 2. Excepția nulității recursului Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă Parohia Romano Catolică Sighișoara, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-pârâtă privesc greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 și art. IV titlu II din Legea nr. 247/2005, putându-se încadra în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 3. Recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta Parohia Romano - Catolică Sighișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri ce au aparținut cultelor religioase din România, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor: - să se constate calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 75-900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x; - să dispună restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x; Pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună: - în principal, obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare, cuantum ce va fi stabilit în urma administrării expertizei judiciare; - în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare; - în terțiar, acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătorești. Prin sentința recurată, s-a admis cererea formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighișoara, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania, cerere având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021 și, în consecință, a fost anulată adresa x/02.04.2021; s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii având ca obiect să se constate calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 75.900 m.p., înscris în CF nr. x, având nr. top. x, să dispună restituirea în natură a imobilului, iar pentru partea din imobil pentru care nu este posibilă restituirea în natură, să se dispună în principal: obligarea pârâtului Statul Român la plata de despăgubiri la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare; în subsidiar acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, la valoarea de circulație a imobilului, calculată potrivit standardelor internaționale de evaluare; în terțiar: acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte, conform art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, în baza grilelor notariale valabile în anul anterior emiterii hotărârii judecătorești. În consecință, s-a respins ca inadmisibilă cererea anterior indicată, formulată de reclamanta Parohia Romano-Catolică Sighișoara în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania, Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Locală de Fond Funciar Sighișoara, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice. Împotriva acestei sentințe, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000. În ceea ce privește sentințele civile pe baza cărora reclamanta a înțeles să-și fundamenteze acțiunea, depuse de aceasta la probatoriul cauzei, a susținut că în aceste sentințe instanța nu a avut în vedere prevederile legale și faptul că potrivit înscrisurilor depuse în dosarul administrativ terenul în suprafață de 75900 m.p. la momentul preluării abuzive se afla în extravilanul municipiului Sighișoara. Cererea de retrocedare nr. x/08.12.2005 se află în acest moment în proces de soluționare, fiind imperios a reconfirma dacă imobilul solicitat identificat prin nr. top. x se afla în extravilan la momentul preluării abuzive, spre a fi înaintat entităților competente de soluționare. Prin urmare, pârâtei nu i se poate imputa nicio culpă procesuală întrucât aceasta a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate datele necesare stabilirii unei soluții de către C.S.R.. În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, s-au invocat de către recurentă încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că instanța judecătorească neputând hotărî conținutul actului și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit. Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a invocat formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând critici care să se circumscrie acestui text legal, astfel că nu se poate efectua controlul judiciar din această perspectivă, susținerile recurentei încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate prin prisma acestuia. Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față acest motiv nu este incident, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară. Prin adresa atacată Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania a înaintat Comisiei locale de Fond Funciar Sighișoara spre soluționare dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/08.12.2005, cerere formulată de Parohia Romano-Catolică Sighișoara în temeiul O.U.G. nr. 94/2000. În ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania și având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021, din cuprinsul actului atacat rezultă că autoritatea pârâtă a constatat că imobilele solicitate se aflau în extravilanul localității la data preluării și în consecință nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000. Cu privire la acest aspect, în mod corect a constatat prima instanță că prin sentința civilă nr. 700/29.04.2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr. x/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1029/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2010 s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 231/30.01.2007 a Comisiei Locale Sighișoara pentru reconstituirea dreptului de proprietate, precum și anularea în parte a Hotărârii nr. 472/21.06.2007 a Comisiei Județene Mureș pentru reconstituirea dreptului de proprietate, în ce privește terenul intravilan în suprafață de 75.900 mp înscris în CF nr. x. În considerentele hotărârilor judecătorești s-a reținut că în ceea ce privește suprafață de teren de 75.900 mp competența de a analiza această cerere revine Comisiei Speciale, constituită în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, aspect constatat anterior de altă instanță de recurs, în decizia civilă nr. 127/18.02.2010 a Tribunalului Mureș. S-a mai reținut că "prin acea decizie, tribunalul a reținut în mod irevocabil, că solicitarea reclamantei de restituire în natură a imobilului teren intravilan în suprafață de 75900 mp, situat în Sighișoara, înscris în CF nr. x Sighișoara, nr. top x era așadar de competența Comisiei speciale de retrocedare (constituită în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000), iar nu în competența Comisiei locale de fond funciar". Într-adevăr pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania nu a avut calitatea de parte în dosarul x/2010 astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile art. 431 C. proc. civ. pentru a i se opune autoritatea de lucru judecat. Însă din perspectiva dispozițiilor art. 435 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile judecătorești prin care s-a tranșat regimul juridic al imobilului – teren intravilan care poate face obiectul unei cereri de reconstituire din perspectiva dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000, sunt opozabile pârâtei. Înalta Curte constată că prin memoriul de recurs, prin care reiterează argumente prezentate și în fața instanței de fond, recurenta-pârâtă apreciază incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 94/2000 în funcție de situația juridică a imobilului la data preluării acestuia, fără ca prin adresa menționată să înțeleagă să facă dovada contrară în ceea ce privește situația de fapt avută în vedere de instanțe în dosarul x/2010 Totodată, se constată că pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Sighișoara a fost parte în dosarul anterior indicat și în consecință este ținută de dispozițiile instanței, care a anulat hotărârea prin care se dispusese reconstituirea dreptului de proprietate, în ce privește terenul în suprafață de 75.900 mp tocmai în considerarea faptului că aceasta autoritate nu avea competența de a soluționa această cerere. Prin urmare, adresa prin care cererea de restituire a aceluiași teren este transmisă Comisiei Locale de Fond Funciar nu poate determina o soluționare a cererii de către Comisia Locală fără ca aceasta să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul x/2010 În aceste condiții, având în vedere că dispozițiile legale incidente cererii de retrocedare formulate de reclamantă au fost definitiv stabilite prin hotărâri judecătorești, nefiind chestiuni de fapt susceptibile de dovada contrară și având în vedere totodată că adresa atacată nu poate în mod legal investi autoritatea Comisia Locală de Fond Funciar Sighișoara cu soluționarea cererii de retrocedare, fără a încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul x/2010, în acord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte apreciază că în cauză se impunea soluționarea cererii de către Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania. Prin transmiterea cererii către o instituție care, în virtutea autorității de lucru judecat, nu are competența de a o soluționa, sunt evident vătămate drepturile legitime ale reclamantei Parohia Romano-Catolică Sighișoara, astfel că nu pot fi primite susținerile din memoriul de recurs în sensul că cererea de retrocedare nr. x/08.12.2005 depusă de către Parohiei Româno-Catolică Sighișoara, a fost soluționată prin faptul că dosarul aferent cererii sus-menționate privind restituirea imobilului identificat prin nr. top. x a fost redirecționat prin adresa nr. x/02.04.2021, entităților competente de soluționare, motivat de faptul că imobilul se afla în extravilanul localității la momentul preluării abuzive de către Statul Român, cu trimitere la pct. 4 corespunzător art. 1 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000. Pe cale de consecință, în mod judicios a concluzionat prima instanță în sensul admiterii cererii având ca obiect anularea Adresei x/02.04.2021 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor care au Aparținut Cultelor Religioase din Romania. În fine, Înalta Curte nu poate avea în vedere susținerea recurentei-pârâte cu privire la încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitor la solicitarea acesteia de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, sub formă de puncte, pentru imobilul în litigiu, în sensul că instanța judecătorească nu poate hotărî conținutul actului și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit, în condițiile în care prima instanță a admis excepția inadmisibilității invocată de recurenta-pârâtă și a respins ca inadmisibil și capătul de cerere subsidiar având acest obiect, recurenta-pârâtă urmărind prin prezentul recurs modificarea sentinței recurate în sensul menținerii ca temeinică și legală a adresei nr. x/02.04.2021. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. În raport de dispozițiile art. 453 C. proc. civ. care prevăd că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4122,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar. 4. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 453 C. proc. civ., va lua act de renunțarea reclamantei Parohia Romano Catolică Sighișoara la drept și respinge în fond cererea de chemare în judecată în ceea ce privește terenurile provenite din Cartea Funciară nr. x cu nr. top x, conform declarației autentificate la nr. x din 14.01.2022 de A. și B., va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă Parohia Romano Catolică Sighișoara, va respinge recursul formulat de pârâta Comisia Specială de retrocedare a bunurilor care au aparținut cultelor religioase din România, ca nefondat și va obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 4122,52 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.