ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 30.10.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4915/2024

HOTĂRÂRE
30.10.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4915/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10.04.2023 pe rolul Judecătoriei Avrig, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podu Turcului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 4.165 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului local constând în tarifarea suplimentară a serviciului de salvare a datelor de către pârâtă, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la scadență și până la data plății efective.

2.1. Prin sentința civilă nr. 110/2024 din data de 3 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Avrig a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Podu Turcului prin Primar, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., în favoarea Tribunalului Bacău - Complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a susținut în esență că prejudiciul creat reclamantei s-a născut ca urmare a executării defectuoase a contractului nr. x-192 din 07.11.2019 încheiat cu pârâta și că potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 101/2016:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice".

De asemenea, prin Decizia nr. 11 pronunțată la data de 19.06.2023, Înalta Curte de Casație și justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."

A mai reținut că din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că între părți a fost încheiat un contract de achiziție publică, iar solicitările deduse judecății vizează executarea acestuia, motiv pentru care competența materială aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Cum sediul autorității contractante se află în circumscripția teritorială a Tribunalului Bacău, a constatat că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Bacău - Complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 366/2024 din data de 18 septembrie 2024, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Avrig; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a reținut că între părți a intervenit contractul de servicii nr. x din 18.02.2019, având ca obiect executarea de către prestatorul societatea A. S.R.L. pentru beneficiarul-achizitor UAT comuna Podu Turcului, a serviciilor de asistență și suport pentru următoarele aplicații: Pachet Informatic B. cu următoarele aplicații- Impozite și Taxe B.; Salarii B.; servicii lunare suport tehnic salvare de date(backup) pentru aplicațiile B..

Contractul a fost încheiat în baza Legii nr. 98/19.05.2016, prin achiziție directă, prețul vânzării fiind de 20.400 RON, fără TVA.

În sensul Legii nr. 101/2016, art. 3 alin. (1) lit. a) prevede ca fiind "act al autorității contractante - orice act, orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligații prevăzute de legislația în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operațiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziția directă care intră sub incidența Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare".

Așadar, Legea nr. 101/2016 a exclus expres din câmpul său de aplicare achizițiile directe și contractele încheiate în aplicarea acestei proceduri.

Prin urmare, aplicabile devin dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în privința competenței materiale, dat fiind obiectul litigiului - modul de executare al contractului de servicii - cele ale art. 8 alin. (2) din această lege, care prevăd că:

"(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun", deci nu a instanței de contencios administrativ, care soluționează doar litigiile enunțate de art. 8 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ.:

"Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

În speță, este vorba de un litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ, și nu a unui contract de achiziții publice, reclamanta solicitând atragerea răspunderii contractuale a pârâtei și obligarea acesteia la plata de daune.

Întrucât valoarea contractului încheiat între părți se situează sub limita instituită de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Tribunalul a apreciat că Judecătoria (ca instanță civilă de drept comun) este competentă material să soluționeze prezenta cauză și să analizeze modul în care părțile și-au îndeplinit obligațiile contractuale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Avrig, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podu Turcului, în contradictoriu cu pârâta societatea A. S.R.L., de obligare a pârâtei la plata sumei de 4.165 RON reprezentând prejudiciu creat bugetului local constând în tarifarea suplimentară a serviciului de salvare a datelor de către pârâtă, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală de la scadență și până la data plății efective.

Cu alte cuvinte, pretențiile deduse judecății vizează executarea unui contract încheiat în baza Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice. Ceea ce se urmărește, în esență, prin demersul judiciar pendinte este recuperarea de către reclamantă a prejudiciului creat bugetului local rezultat din tarifarea suplimentară a serviciului de salvare a datelor de către pârâtă, în sumă de 4.165 RON, sumă actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă.

Pe cale de consecință, cauza pendinte privește executarea unui contract de achiziție publică cu încredințare directă și vizează recuperarea unui prejudiciu rezultat din executarea contractului, respectiv din tarifarea suplimentară a unui serviciu prestat în baza contractului de achiziție.

Înalta Curte constată că Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, în temeiul căreia a fost încheiat contractul din speță, nu conține norme atributive de competență pentru litigiile referitoare la contractele încheiate în baza acestui act normativ.

Este adevărat că asemenea norme se regăsesc doar în Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, respectiv la art. 53 alin. (1), care în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (10.04.2023) prevăd că:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile."

Însă, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016:

"În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos semnifică, după cum urmează:

a) act al autorității contractante - orice act, orice operațiune care produce sau poate produce efecte juridice, neîndeplinirea în termenul legal a unei obligații prevăzute de legislația în materie, omisiunea ori refuzul de a emite un act sau de a efectua o anumită operațiune, în legătură cu sau în cadrul unei proceduri de atribuire, fără a include achiziția directă care intră sub incidența Legii nr. 554/2004, prevăzute de art. 68 din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, cu modificările și completările ulterioare, sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, textul de lege de mai sus stabilește în mod expres care sunt actele ce intră în obiectul de reglementare al Legii nr. 101/2016 și, mai mult, prevede că nu sunt incluse actele ce privesc achiziția directă, care intră sub incidența Legii nr. 554/2004.

Având în vedere că Legea nr. 101/2016 nu reglementează achizițiile directe, cum este cea din speță, competența de soluționare a acestor litigii se stabilește conform dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care la art. 8 alin. (2) teza a II-a prevede că:

"(...) Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Cu alte cuvinte, competența de soluționare a acestor litigii aparține instanțelor civile de drept comun, și nu instanței de contencios administrativ.

Prin urmare, în vederea stabilirii instanței de drept comun competente se impun a fi reținute dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști: orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști".

Cum în speță, obiectul litigiului este unul evaluabil în bani, respectiv în sumă de 4.165 RON, iar valoarea contractului încheiat prin achiziție directă era de 20.400 RON, fără TVA, care din punct de vedere valoric se situează sub pragul instituit prin art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Avrig.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Avrig.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Podu Turcului și pârâta A. S.R.L. în favoarea Judecătoriei Avrig.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-01-23
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău-Secția I civilă la 28 iulie 2023, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a solic
ÎCCJ 2024-06-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3050/2024
Ședința publică din data de 4 iunie 2024 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată sub dosar
ÎCCJ 2022-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2022
competența materială aparține Tribunalului Bacău, secția a I-a civilă, Curtea de Apel Bacău a admis excepția necompetenței sale materiale și, pe cale de consecință, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența în favoa
ÎCCJ 2023-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1809/2023
Ședința din camera de consiliu de la 30 martie 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate 1.1. Prin acțiunea
ÎCCJ 2024-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2264/2024
Ședința publică din data de 17 octombrie 2024 După deliberare, asupra conflictului negativ de competență: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacă
Sursă