ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2024

Ședința publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 02.05.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UAT comuna Rodna, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 237.280 RON reprezentând contravaloarea (diferența) serviciilor prestate în temeiul contractelor de prestări servicii nr. x/08.11.2021, nr. y/08.11.2021 și nr. 207/02.11.2020 încheiate între părți, și penalități de întârziere la suma datorată până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău raportat la prevederile art. 25 din contractele asumate de către părți prin care s-a prevăzut că în situațiile în care părțile nu ajung la o înțelegere, litigiile se vor rezolva de către instanța de judecată competentă de la sediul Beneficiarului.

2.1. Prin sentința civilă nr. 474 din 27 septembrie 2023 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, enunțând dispozițiile art. 53 alin. (1) - teza litigiilor privind executarea unui contract administrativ - din Legea nr. 101/2016, art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 126 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Tribunalul Bacău a reținut că prin contract scris părțile au convenit ca litigiile să fie soluționate de instanța competentă de la sediul autorității contractante, în speță Tribunalul Bistrița Năsăud.

2.2. Prin sentința civilă nr. 65 din 22 martie 2024 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe invocată din oficiu, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a X-a, și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut, în esență, că sub aspectul competenței de soluționare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, care instituie un regim juridic al competenței teritoriale de ordine publică.

Reclamantul are alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente potrivit textului legal citat mai sus, acesta impunându-se a fi coroborat (în temeiul prevederilor art. 68 din aceeași Lege nr. 101/2016) cu prevederile Codului de procedură care, în conținutul art. 116 reglementează alegerea instanței, prevăzând că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", pârâtul nefiind așadar legitimat a invoca excepția de necompetență, câtă vreme instanța investită de reclamant este una dintre cele cărora legea le conferă competență în soluționarea cauzei, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 126 C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel, pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Prin prezentul demers judiciar, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul UAT comuna Rodna, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 237.280 RON reprezentând contravaloarea (diferența) serviciilor prestate în temeiul contractelor de prestări servicii nr. x/08.11.2021, nr. y/08.11.2021 și nr. 207/02.11.2020 încheiate între părți, și penalități de întârziere la suma datorată până la data plății efective.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.").

Acest text de lege reglementează în conținutul normei atributive de competență, în mod expres și în termeni imperativi (având în vedere natura juridică a raporturilor generate de încheierea contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii), instanța competentă în soluționarea litigiilor de natura celui ce face obiectul prezentului dosar, prevăzând ca fiind deopotrivă competente, completurile specializate în achiziții publice din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal atât a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, cât și a tribunalului în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul.

Prin urmare, reclamantul are alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente potrivit acestui text, acesta impunându-se a fi coroborat (în temeiul prevederilor art. 68 din aceeași Lege nr. 101/2016) cu prevederile Codului de procedură care, în conținutul art. 116 reglementează alegerea instanței, prevăzând că "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", pârâtul nefiind așadar legitimat a invoca excepția de necompetență, câtă vreme instanța investită de reclamant este una dintre cele cărora legea le conferă competență în soluționarea cauzei.

În cauză nu se poate reține incidența prevederilor 126 C. proc. civ. care poartă denumirea marginală "alegerea de competență" și nu se poate da eficiență clauzei contractuale privind alegerea de competență (inserată în conținutul art. 25 al contractelor nr. x/08.11.2021 și y/08.11.2021, dar nu și în conținutul contractului nr. x/02.11.2020!), clauză de care a înțeles a se prevala pârâta în susținerea excepției necompetenței teritoriale invocate prin întâmpinare, cât timp raporturile juridice deduse judecății sunt supuse unei reglementări a competenței de ordine publică, exclusivă, în sensul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Astfel, regimul juridic al competenței teritoriale instituite de prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 este de ordine publică, neputând fi înlăturat, aspect care rezultă din interpretarea per a contrario a chiar textului art. 126 C. proc. civ. care reglementează posibilitatea alegerii competenței teritoriale în cazurile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, ipoteză legală în care nu se pot include raporturile juridice de drept administrativ, specifice dreptului public, cu referire în concret la materia contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii).

Așa fiind, această interpretare fundamentează concluzia că în alte procese decât cele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care părțile pot să dispună, competența teritorială a instanței este exclusivă, aceasta neputând face obiectul alegerii de competență în temeiul prevederilor art. 126 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale fundamentată pe incidența prevederilor Legii nr. 101/2016 putând fi invocată din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

În concluzie, în acord cu opinia Tribunalului Bistrița Năsăud, se observă că, prin prisma aplicării prevederilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, învestirea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a realizat de către reclamantă în condiții de deplină regularitate, aceasta adresându-se uneia dintre instanțele competente prevăzute de lege, cât timp sediul său se situează pe raza de competență a Tribunalului Bacău.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Comuna Rodna în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.