ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2397/2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău, secția civilă, la data de 04 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Mărgineni solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 495.000 RON reprezentând prejudiciu.

Prin sentința civilă nr. 7399 din 28 noiembrie 2016, Judecătoria Bacău, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Bacău.

Prin sentința civilă nr. 1118 din 06 noiembrie 2017, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei competenței funcționale a secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal; a constatat conflictul negativ de competență; a suspendat judecarea cauzei până la data soluționării conflictului negativ de competență; a trimis cauza la Curtea de Apel Bacău pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința civilă nr. 34/CC din 08 decembrie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis sesizarea; a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civilă a Tribunalului Bacău.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Bacău:

Prin sentința civilă nr. 641 din 18 decembrie 2020, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul A. și pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, prin primar, având ca obiect "pretenții"; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 75.331 RON reprezentând despăgubiri pentru imobilele construcții (casă și magazie) amplasate pe str. x, comuna Mărgineni, județul Bacău, precum și suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.095,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorarii experți, corespunzător cotei de 17,23 % din cuantumul total al despăgubirilor solicitate; a obligat pârâta să plătească Statului 1.474 RON reprezentând 17,23% din cheltuielile de judecată constând în taxă judiciară de timbru în sumă de 8.555 RON, pentru plata căreia reclamantul a obținut scutire prin încheierea din 28 septembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Bacău, diferența rămânând în sarcina Statului, în temeiul art. 18 și art. 50

2

din O.U.G. nr. 51/2008.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Bacău:

Prin decizia nr. 143 din 02 februarie 2022, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a respins apelul formulat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 641 din 18 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, ca nefondat; a admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva aceleiași sentințe; a schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 131.677 RON în loc de 75.331 RON reprezentând despăgubiri; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii; a obligat apelanta-pârâtă să plătească apelantului-reclamant suma de 1.116 cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, au declarat recurs reclamantul A. și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 aprilie 2022, sub nr. x/2016, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2.

II.1. Recursul declarat de reclamantul A.:

II.1.1. Motivele de recurs:

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate, cu consecința admiterii în integralitate a pretențiilor precizate, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate la fond (cheltuielile judiciare în apel au fost acordate integral), cu cheltuieli de judecată în recurs reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu de avocat, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a arătat că decizia recurată este în parte nelegală, întrucât instanța de apel a admis doar parțial pretențiile (despăgubirile) solicitate de reclamant pentru daunele produse de lucrările neautorizate ale intimatei-pârâte U.A.T. Margineni, în urma majorării despăgubirii datorate de la suma de 75.331 RON, pentru casă și magazine, la valoarea din expertiza B., respectiv la suma de 131.677 RON, omițând să se pronunțe și asupra despăgubirilor aferente celorlalte bunuri imobile distruse de lucrările culpabile și neautorizate ale intimatei-pârâte, încălcând astfel dispozițiile art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 C. civ. cu privire la răspunderea delictuală și la repararea integrală a prejudiciului suferit.

În acest sens a susținut că la instanța de fond, pentru termenul din 23 iunie 2017, a precizat acțiunea, prin care a enumerat bunuri afectate de către inundațiile și infiltrațiile de apă cauzate de lucrările efectuate de către pârâtă, respectiv în curte: casa de locuit de 88 m.p. (8m x 11m), cu trei camere, bucătărie, cămară, două holuri, veranda și baie, construită din zid, acoperită cu tablă, dotată cu trei sobe de teracotă, racordată la energie electrică, apă potabilă, gaze, telefon (construită în anii 1958, renovată și îmbunătățită în 2007); magazie și atelier de 28 m.p. (7m x 4m), cu două încăperi, construită din zid BCA, acoperită cu tablă, racordată la energie electrică (construită în 2005); coteț pentru păsări de 6 m.p. (2m x 3m) - construit din zid de cărămidă, acoperit cu țiglă din azbociment, racordată la energie electrică (edificat în 1999); beci de 17.50 m.p. (7m x 2,5m) - edificat din beton și armatură de oțel, racordat la energie electrică (construit în 1960 și renovat în 1999); alei de acces betonate și pavaje betonate de aprox. 47 m.p. (reconstruite în 2006); sistem de susținere vie - tip boltă pe o suprafață de aprox. 28 m.p. (construită în 1992); gard pe latura din față (la drumul public) pe o lungime de 46 m, cu fundație de beton, stâlpi de susținere de metal (țeavă), cherestea și scândură, acoperit cu tablă pe întreaga lungime (construit în 1995, refăcut parțial în 2010); garduri laterale pe o lungime de 40 m, cu fundație de beton, stâlpi de susținere de metal (țeavă), din scândură (20 m) și plasă metalică (20 m); gardul din spate nu a fost afectat, întrucât este pe o panta ridicată mai înaltă de 2 m.

În ceea ce privește grădina, recurentul a reliefat pomii fructiferi pe rod (86 la număr): meri, caiși, vișini, piersici, pruni, un gutui (unii plantați în anii 1980-1990, iar majoritatea plantați în 2002-2003); vița de vie (5 rânduri), cu sistem de susținere pe spalieri de beton și sârmă, cu sistem de picurare apă la rădăcina plantei (plantată în 2009); latrina (WC), cu fosă septică din beton, construită din lemn și acoperită cu tablă (edificată în 1994).

Deși a fost evidențiată și constatată starea acestor bunuri, prin probele administrate la fond (mai puțin bunurile din gradină), instanța de fond a admis despăgubiri parțiale în cuantum de 75.331 RON, doar pentru casa de locuit și o magazie, și daune morale de 10.000 RON, împreună cu parte din cheltuielile judiciare (1.095,24 RON) pentru o parte din onorariile de expertiză, iar instanța de apel a majorat parțial despăgubirile, de la suma de 75.331 RON la suma de 131.677 RON, și s-au acordat cheltuielile de judecată din apel, fără a acorda integral despăgubirile și pentru celelalte bunuri imobile precizate la fond și nici nu s-a efectuat o nou expertiză, așa cum a solicitat prin motivele de apel, pentru a se verifica și daunele evidențiate de recurent pentru restul bunurilor imobile distruse și afectate de către lucrările pârâtei.

Nu s-au acordat proporțional cu pretențiile acordate diferența de cheltuieli judiciare de la fond, instanța de apel menținând în rest dispozițiile hotărârii apelate.

A menționat că instanța de apel nu a analizat solicitările formulate prin memoriul de apel ce vizau acordarea despăgubirilor pentru aducerea terenului la nivelul actual al drumului comunal (edificat de către pârâtă) la stadiul la care se poate construi pe el, acordarea despăgubirilor pentru gardurile împrejmuitoare distruse de către lucrările intimatei-pârâte, precum și reanalizarea și acordarea cheltuielilor de judecată proporțional cu admiterea acțiunii, ceea ce duce la nelegalitatea parțială a deciziei recurate.

Deși prin decizia recurată, instanța de apel și-a însușit motivarea de la fond unde sunt enumerate și invocate o serie de principii de drept și de decizii din practica judiciară cu privire la despăgubirile materiale, dar și la cele morale, totuși instanța de apel nu s-a pronunțat și pe despăgubirile solicitate pentru restul bunurilor imobile afectate.

Cu toate că prin expertizele însușite de către instanță s-a constatat că imobilul (teren, construcții, alei și garduri) este iremediabil afectat și că nu mai poate fi utilizat cu destinația de locuință, fiind consecința lucrărilor intimatei-pârâte, care în mod culpabil a generat daunele, s-a tras concluzia unei despăgubiri parțiale în sensul în care prejudiciul nu ar fi unul actual (prezent) și efectiv, ci unul viitor și incert, deși probele menționate de către instanțele anterioare, în mod corect, au arătat că prejudiciul este prezent și efectiv, cert și concret: casa este distrusă integral, aleile de acces sunt colmatate și nefolosibile, gardul este distrus, iar terenul este iremediabil afectat pentru că a rămas într-o groapă de peste 1,50 m adâncime, care la fiecare precipitație adună apa și face impracticabilă curtea și construcțiile din ea.

Atât expertizele, cât și martorii audiați în cauză au format convingerea instanței că lucrările neautorizate ale pârâtei la drumul public au generat pentru proprietatea reclamantului daune ireversibile în actualul context (groapa formată prin lucrările pârâtei, care adună apa în curtea și construcțiile reclamantului), că aceste daune sunt severe, iar o reparare a stării actuale este posibilă prin despăgubirea care să permită reclamantului umplerea golului (gropii), compactarea terenului pentru a fi apt pentru construcții și refacerea imobuluilui, casa de locuit cu anexele și împrejmuirile avute înainte de producerea daunei, care presupun avize și autorizații, proiecte și execuție, cu costuri evidente și mari, dar o reparație echitabilă și corectă a prejudiciului cauzat prin fapta generatoare de daune a pârâtei presupune acoperirea integrală a acestor costuri cât timp pârâta l-a lipsit de locuință, iar repararea acestei pierderi înseamnă asigurarea unei noi locuințe la nivelul avut înainte de distrugerea provocată de către pârâtă.

Redând conținutul art. 1357 C. civ., indicat ca temei juridic al pretențiilor formulate, recurentul a arătat că repararea înseamnă readucerea bunului și a situației la starea de dinaintea distrugerii. Lucrările efectuate de către pârâtă în imediata apropiere a gardului său, prin modul în care s-au efectuat au dus la situația să nu mai existe niciun fel de scurgere a apelor din curte mea. Cota la care a fost ridicat drumul public (la nivelul podului construit) este mult peste cota anterioară a drumului public și cu mult peste cota existentă în interiorul curții aparținând recurentului, astfel încât acum această curte reprezintă (a fost transformată implicit) o groapă în care se adună apa fără posibilitatea de scurgere.

Din fotografiile depuse rezultă că grădina a trebuit să fie acoperită integral cu un strat de pământ de cel puțin 1,5 metri pentru a putea fi la nivelul drumului ce trece peste pod și pentru a nu periclita lucrările de acces pe pod.

Faptul că a fost pus pământ nu exonerează pârâta de răspunderea pentru despăgubire, căci acest pământ a fost pentru a restrânge suprafața luciului de apă (a bălții) creat în curtea și gradina sa ca urmare a lucrărilor efectuate de pârâtă.

Pârâta a recunoscut nevoia de înălțare a cotei din proprietatea recurentului afectată de lucrările întreprinse de aceasta, după cum a recunoscut și că a fost înștiințată despre daunele cauzate proprietății recurentului, aspecte ce nu au fost reținute de instanța de fond, trecând peste această recunoaștere și, astfel, diminuând în mod nelegal despăgubirea acordată.

Despăgubirea persoanei vătămate trebuie să țină seama de dimensiunea daunei suferite, fapt probat cu expertizele din dosar, deci dovada prejudiciului exista deja, însă aceste aspecte au fost ignorate atât de decizia recurată, cât și de sentința de la fond. Probele administrate la fond dovedesc distrugerile suferite la toate bunurile imobile enumerate în acțiunea precizată, iar instanța de apel trebuia să țină seama și de acestea, respectiv expertiza C. a menționat că datorită faptului că partea superioară a drumului se află la cca. un metru și jumătate deasupra cotei terenului și pentru că pe terenul aflat între pârâul Trebeș și gardul ce mărginește proprietatea recurentului s-a depozitat o cantitate mare de pământ, toata apa provenită din precipitații se adună în fața și în interiorul curții acestuia, strângându-se cantități însemnate de apă care inundă curtea, casa și anexele acesteia, precum și terenul agricol aflat în imediata vecinătate a terenului, fapt ce duce la degradarea imobilelor.

De asemenea, expertiza B. a arătat că podul a fost finalizat în condițiile realizării unor lucrări conexe, favorabile și defavorabile totodată pentru locația de la nr. 9, str. x - proprietatea recurentului, în sensul în care prin depozitarea pământului excavat de la pod și șosea, pe terenul proprietatea recurentului s-au realizat lucrări favorabile pentru apărarea proprietății de eventuale inundații dinspre râul Negel (adică Trebes) (imobilul fiind amplasat pe un teren cu o cotă joasă, fiind posibil inundabil), dar astfel a blocat scurgerea apelor pluviale acumulate în amonte, de-a lungui str. x și amplasamentul riveran acesteia, producându-se asemenea inundații.

Așadar, la data edificării, întreaga locație situată pe str. x a fost supusă unei inundații masive, inundații care au avut următoarele cauze: acumulări masive de apă, colectată în urma unor ploi torențiale, de pe un areal important situat în amonte și care a stagnat în incinta proprietății reclamantului; depozitarea pământului excedentar, rezultat de pe podul de peste râul Negel și de la amenjarea străzii, în partea de Nord a proprietății reclamantului și care a blocat scurgerea normală, gravitațională a apelor din rigola existentă; efectuarea de lucrări de captare și dirijare a apelor pluviale din zonă fără a fi asigurată o rețea de rigole și canalizare corect dimensionate și executate și care să asigure evacuarea totală a apelor (lucrările trebuiau să fie proiectate și executate odată cu modernizarea străzii și edificarea podului); neexecutarea de rigole pluviale betonate, aferente străzii Grădiniței, respectiv, stânga-dreapta drumului, în amonte încât să se evite antrenarea de aluviuni; neîntreținerea rigolelor existente și traversării din tuburi de beton de către administrația străzilor, constatande-se la data expertizei că aceste tuburi erau aproape în întregime colmatate, pline de vegetație; proiectarea deficitară (o subdimensionare) a traversării a apelor colectate, pe sub șosea, traversare situată în imediata apropiere a porților recurentului, fără să se țină seama de situția din amonte, unde se antrenau masiv aluviuni, și de schimbare a pantei fără masuri corespunzătoare (să fie prevăzut înainte de traverse, un cămin de liniștire și stocare a aluviunilor) și asigurarea unei pante de scurgere corespunzătoare pe toata lungimea traseului de deversare.

În aceste condiții, expertul a apreciat că situația actuală nu este accidentală, iar casa recurentului de pe actualul amplasament fiind cu risc maxim de inundații, fenomenul putându-se repeta oricând, situație ce impune măsuri corespunzătoare severe. Completarea la raportul de expertiză tehnică în construcții efectuată de expertul B. a arătat că odată cu realizarea podului-de peste pârâu a fost demolat gardul grădinii recurentului, unde au fost făcute umpluturi la nivelul apropiat ce cel al șoselei, umpluturi care au avut un rol primordial de a apăra imobilele de posibile inundații ce s-ar fi produs din cauza pârâului Trebeș, dar și ridicarea la cota șoselei a terenului, acțiune care ar fi fost benefică pentru toate părțile dacă erau studii și lucrări de amenajări corespunzătoare privind dirijarea apelor pluvial colectate în amonte, pe str. x.

Instanța de apel, deși a făcut referire la dispozițiile legale din materia răspunderii delictuale, care impun despăgubirea integrală în limita prejudiciului produs, totuși nu s-a pronunțat pe despăgubirile aferente unora dintre bunurile imobile distruse din culpa pârâtei, acordând doar parțial despăgubiri pentru casa de locuit și magazie, iar diminuarea despăgubirilor încalcă principiul reparării integrale și echitabile a daunei cauzate de către pârâtă și art. 1385 alin. (3) C. civ., încălcare ce trebuie înlăturată prin acordarea despăgubirii care să acopere dauna produsă.

Recurentul-reclamant a susținut că hotărârea recurată este parțial nelegală și pe aspectul limitării acordării cheltuielilor de judecată sub proporția admiterii pretențiilor solicitate, aspect ce relevă o încălcare a dispozițiilor art. 450 - 455 C. proc. civ.

Astfel, a precizat că prin sentința primei instanței a fost acordat numai un procent de 17,23% (1.095,24 RON) din cuantumul cheltuielior de judecată efectuate de recurent cu onorariile pentru expertizele administrate la fond, în considerarea faptului că acțiunea a fost admisă doar în parte și cheltuielile de judecată au fost acordate proporțional cu admiterea acțiunii, însă în condițiile în care în apel au fost admise și majorate pretențiile reclamantului și cheltuielile menționate trebuiau majorate.

În acest sens, a susținut că în apel s-au admis despăgubiri în valoare de 131.677 RON, ceea ce reprezintă un procent de 26,60 % din valoarea la care s-a raportat instanța de fond, însă instanța de apel, deși a majorat despăgubirea, adică a acordat mai mult decât la fond, nu a majorat proporțional și cheltuielile de judecată de la fond, care au fost menținute identic cu cele din sentința de fond, încălcându-se astfel dispozițiile art. 450 - 455 C. proc. civ.

Dacă 17,23% din totalul cheltuielilor cu onorariul pentru expertize (6.356,60 RON) era în valoare de 1.095,24 RON, procentul de admitere a acțiunii în apel a fost de 26,60%, rezultă că același procent (26,60%) din cei 6.356,60 RON, duce la suma de 1.690,85 RON cheltuieli de iudecată la fond, care nu au fost analizate și nici nu au fost modificate în apel.

Or, cheltuiala aferentă expertizelor nu poate fi asimilată cu cea a taxelor judiciare de timbru care se raportează la mărimea pretenției deduse judecății, lăsată la libera apreciere a reclamantului, care timbrează la cât pretinde, însă onorariul pentru expertiză este stabilit în mod obiectiv de către instanță prin raportare la complexitatea expertizei și nu poate fi tratat prin corelarea cu câtimea admiterii pretenției reclamantului; admiterea acțiunii, fie și în parte, ca urmare a administrării expertizelor, nu trebuie să limiteze această cheltuială de judecată, căci a fost generate de culpa pârâtului care cade în pretenții.

Potrivit art. 451 alin. (2) și (3) C. proc. civ., diminuarea onorariilor poate fi dispusă de către instanță doar atunci când sunt disproporționate în raport de valoarea sau complexitatea cauzei ori activitatea desfășurată de către experți, însă o atare situație nu operează în speță cât timp au fost aprobate de către instanță prin încheierea interlocutorie.

II.2. Recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar:

II.2.1 Motivele de recurs:

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința trimiterii cauzei la instanța de apel pentru rejudecarea apelurilor, cât timp instanța de apel nu a analizat motivul de apel privind neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, invocând incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, cu referire la istoricul litigiului, a arătat că prejudiciul a fost cauzat prin activitatea desfășurată de către cele două societăți, care au efectuat lucrări: S.C. "D." S.R.L. și S.C. "E." S.R.L., însă, fără a face o analiză a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, instanța de apel a apreciat că recurenta-pârâtă are calitate procesuală, deoarece este proprietara podului și a drumului.

A susținut că între recurentă și cele două societăți nu a existat un raport de prepușenie, pentru a interveni răspunderea comitenților pentru prepuși, deoarece raportul de prepușenie este un raport de subordonare, comitentul exercitând controlul asupra activității prepusului, pe când în speță au fost încheiate contracte de execuție lucrări între pârâta și societăți, părți aflate pe aceiași poziție juridică.

În cauză, a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 1362 C. civ., întrucât reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe această prevedere, iar în raport de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., trebuia admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată.

Reclamantul nu a exercitat drepturile procesuale cu bună-credință, potrivit art. 12 C. proc. civ.

În mod eronat, instanța de apel a reținut faptul că nu a dovedit că s-a primit anterior despăgubiri pentru aceeași situație de fapt cât timp a depus fotografii și borderoul acordării despăgubirilor din anul 2010, față de fratele reclamantului care lucrează în cadrul instituției recurente, sens în care inundația reclamată nu este singulară, fiind determinată de poziționarea casei în raport cu drumul.

A susținut că reclamantul nu locuiește în casa părinților săi și nici nu o demolează, întrucât prin poziția acesteia sub nivelul străzii, obține avantaje financiare de fiecare dată când au loc inundații, după cum s-a întâmplat în anii 2005 și 2010, când a primit despăgubiri de la pârâtă.

A precizat că soluția primei instanțe de acordare parțială a despăgubirilor este întemeiată, iar acordarea de daune morale nu se justifică într-o astfel de situație, în care este vorba de o casa nelocuită.

II.3. Apărările formulate în cauză:

La data de 20 mai 2022, prin poștă, în termenul legal, recurenta-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar, a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamantul A., prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că prin motivele de recurs, reclamantul a reiterat aceleași argumente pe care le-a invocat în fața primelor instanțe de judecată, pe care la consideră nejustificate, întrucât inundația care a cauzat prejudiciul acestuia nu este singulară, fiind determinată de poziționarea casei în raport de drum, soluția primei instanțe de acordare parțială a despăgubirilor fiind întemeiată, iar acordarea de daune morale nu se justifică într-o asemenea situație.

Cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, a apreciat că instanța de apel a dat eficiență prevederilor art. 451 alin. (2) și (3) și art. 453 alin. (2) C. proc. civ., judecătorii având dreptul de a micșora cuantumul acestora.

Totodată, a precizat că nu este necesar a-și exprima acordul ca recursul să fie soluționat în complet de filtru, în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., întrucât acest articol a fost abrogat.

II.3. Procedura de filtrare a recursului:

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., la data de 07 octombrie 2022, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, la data de 20 octombrie 2022 și, respectiv, la data de 21 octombrie 2022, potrivit proceselor-verbale de înmânare aflate la dosar, iar, prin punctul de vedere la raport, depus la data de 01 noiembrie 2022, prin poștă electronică, recurentul-reclamant a arătat că recursul este admisibil prin raportare la dispozițiile legale invocate și la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, precum și la argumentele supuse analizei instanței de recurs.

A considerat recursul promovat de pârâta U.A.T. Mărgineni, ca vădit nefondat, în totală contradicție cu situația de fapt și cu probatoriul administrat în această cauza.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din 02 noiembrie 2022, completul de filtru a stabilit termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea discutării admisibilității în principiu a recursurilor declarate de reclamantul A. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând recursurile în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Ca atare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

În contextul reperelor enunțate, în ceea ce privește cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., Înalta Curte observă că partea s-a prevalat în mod formal de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cât timp nu a circumstanțiat în niciun mod criticile sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material invocate în considerarea soluției de admitere în parte a pretențiilor deduse judecății, consecință a lucrărilor neautorizate efectuate de intimata-pârâtă. Atare critici ar fi presupus pe lângă identificarea explicită a normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de către instanța de apel încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme, aspect ce nu se regăsește, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.

Astfel, în prima parte a memoriului de recurs, recurentul a invocat nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul neacordării integrale a pretențiilor (despăgubirilor) pentru toate bunurile imobile afectate de lucrările culpabile și neautorizate ale pârâtei cu referire la normele de drept material (art. 1357, art. 1381, art. 1385 și art. 1386 C. civ.), care reglementează răspunderea civilă delictuală și repararea integrală a prejudiciului încercat, indicate ca temei juridic al pretențiilor formulate, pretins a fi încălcate de către instanța de apel, însă pentru a atrage incidența efectivă a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu este suficientă doar expunerea unor texte legale, ci este necesar a se arăta în concret prin raportare la argumentele reflectate în cuprinsul hotărârii judecătorești contestate de ce instanța de apel le-a aplicat greșit sau le-a dat o interpretare eronată.

Limitându-se în a enumera bunurile afectate de inundațiile și infiltrațiile de apă cauzate de lucrările defectuoase ale pârâtei ce au făcut obiectul precizării acțiunii în fața instanței de fond, astfel cum au fost evidențiate la pct. II.1.1., paragraful 3, din prezenta decizie, recurentul a arătat că prima instanță a admis despăgubiri în cuantum de 75.331 RON doar pentru casa de locuit și o magazie, deși starea celorlalte bunuri a fost constatată prin probele administrate la fond (cu excepția bunurilor din grădină), iar instanța de apel a majorat despăgubirile la suma de 131.677 RON, cu excepția celor care se cuveanu pentru celelalte bunuri imobile, deși o atare solicitare a făcut obiectul motivelor de apel.

Or, prin motivele de apel, partea a solicitat modificarea în parte a sentinței apel, în sensul acordării integrale a despăgubirilor stabilite prin raportul de expertiză întocmit de expertul B., adică suma de 131.677,00 RON, acordarea despăgubirilor pentru aducerea terenului la nivelul actual al drumului comunal, edificat de către pârâtă, la stadiul la care se poate construi pe el, precum și acordarea despăgubirilor pentru gardurile împrejmuitoare distruse de lucrările pârâtei.

Prin hotărârea recurată, admițând în parte apelul, instanța de apel a acordat reclamantului întreaga sumă calculată de expertul B. (131.677 RON), conform completării raportului de expertiză tehnică construcții, pentru readucerea terenului la un nivel care să nu mai permită scurgerea apei ca urmare a ridicării terenului de către pârâtă și pentru readucerea construcțiilor (casa, magazia, garduri) la nivelul de folosință și la calitățile avute de acestea înaintea inundației, ținând cont că recurentul, în calitate de proprietar, este îndreptățit a primi o despăgubire aptă să aducă imobilul la aceeași stare de folosință avută înaintea inundației, chiar dacă acesta nu va decide să reconstruiască imobilul, întrucât trebuie tratat după lipsa din patrimoniul său a valorii imobilului, fiind irelevantă destinația pe care ar fi dat-o banilor obținuți din vânzare dacă aceasta s-ar fi produs înainte de inundație.

Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză întocmit în cauză, același expert a menționat că în ceea ce privește construcțiile reprezentate de coteț de păsări și WC, acestea nu se află în zona inundată și nu se rețin ca fiind afectate .

În considerentele sentinței apelate, la pagina 4, ultimul alineat, prima instanță a reținut că reclamantul a declarat că renunță la administrarea probei cu expertiză agricolă, iar în concluziile orale formulate prin reprezentantul său convențional a solicitat doar suma de 131.677 RON stabilită de expertiza efectuată în specialitatea construcții, fără nicio referire la pretențiile inițiale privind plantația de pomi fructiferi și de viță de vie, astfel că nefiind vorba de o renunțare expresă la judecata acestui capăt de cerere și în lipsa unei expertize care să evalueze prejudiciul încercat prin distrugerea plantațiilor de pomi fructiferi și de viță de vie, a apreciat că nu poate acorda reclamatului nicio sumă pentru acoperirea acestui prejudiciu.

Așadar, se observă, pe de o parte, că argumentele recurentului-reclamant cu trimitere la probele administrate de instanța de fond, întemeiate pe neacordarea despăgubirilor pentru celelalte bunuri imobile (atelier, coteț de păsări, alei pietonale, sistem de susținere vie, pomi fructiferi, viță de vie), nu au fost aduse în discuție și nu au fost supuse controlului judiciar în apel, constituind așadar motive invocate omisso medio și nu pot fi primite de instanța de recurs.

Pe de altă parte, este de evidențiat că alegațiile făcute de către autorul căii extraordinare de atac de reformare pendinte exprimă, în mare parte, nemulțumiri legate de modul în care instanța de apel a interpretat și apreciat mijloacele de probă (expertize) din perspectiva cuantumului despăgubirilor acordate, însă nu pot fi valorificate în această etapă procesuală, întrucât prin criticile expuse se tinde la o cenzurare a aprecierii date de instanța de apel asupra situației de fapt stabilite efectiv pe baza administrării probatoriilor și care constituie premisa pentru judecata recursului, faptele astfel cum au fost determinate de către instanța de apel sunt câștigate cauzei, iar instanței de recurs îi revine rolul de a verifica doar dacă normele de drept au fost corect aplicate la aceste fapte, ținând cont că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare ce poate fi exercitată pentru temeiuri de nelegalitate limitativ determinate de legiuitor, nu și de netemeinicie a hotărârii atacate.

Cu alte cuvinte, în fața instanței de recurs nu se poate pune în discuție o reapreciere sau reevaluare a probelor administrate, după cum este inadmisibil a se înfățișa critici de netemeinicie ale hotărârii atacate, căci, dacă s-ar admite această teză, ar însemna acceptarea unei extinderi a controlului judiciar dincolo de limitele evocate în paragrafele anterioare.

Aceeași observație este valabilă și în privința criticilor ce expun neefectuarea unei noi expertize prin intermediul căreia să se verifice daunele evidențiate de către recurent pentru restul bunurilor imobile distruse și afectate de lucrările pârâtei.

Nici susținerile ce reclamă pretinsa omisiune a instanței de apel de a se pronunța asupra pretențiilor solicitate pentru restul bunurilor imobile afectate în contextul însușirii motivării instanței de fond ce cuprinde o serie de principii de drept și decizii din practica judiciară, relativ la despăgubirile materiale și morale, nu constituie critici pertinente la adresa hotărârii recurate, apte a declanșa controlul judiciar eficient, în condițiile în care recurentul-reclamant nu a indicat în concret care sunt principiile de drept preluate de către instanța de apel în motivarea deciziei recurate sau deciziile relevante, cu titlu de jurisprudență, în raport de care normele de drept material invocate au fost interpretate sau aplicate în mod greșit de către prima instanță de control judiciar.

Un examen atent relevă, însă, distinct de cele arătate mai sus, faptul că la pagina 3, ultimul paragraf, paginile 4, 5 și 6, paragrafele 1, 2 și 3, pagina 8, paragrafele 2, 3, 4 și 5, și pagina 9, paragrafele 1 și 2 din memoriul de recurs, recurentul-reclamant a reluat quasi ad litteram criticile expuse în cadrul motivelor de apel ce au primit deja dezlegare jurisdicțională din partea instanței de apel, cu o motivație identică ce nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind în prezența unor veritabile critici ale considerentelor prezentate de instanța de apel în susținerea soluției pronunțate, cu consecința unei ignorări a existenței judecății în apel, finalizate prin decizia recurată.

Aceasta, deoarece a motiva recursul înseamnă atât arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cât și, mai ales, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici de nelegalitate privind modul de judecată a instanței de apel, raportat la motivul de recurs, nefiind suficientă simpla mențiune că decizia atacată nu este legală ori că nu s-au respectat anumite prevederi legale enumerate de către recurent.

Este fără dubiu că aceste cerințe nu pot fi considerate îndeplinite nici în ipoteza în care în memoriul de recurs, la pagina 6, paragrafele 5 și 6, și pagina 7, paragrafele 1, 2 și 3 sunt redate concluziile experților C. și B. în cadrul rapoartelor de expertize tehnice în specialitățile căi ferate, drumuri și poduri și construcții pentru a se justifica la nivel formal teza referitoare la îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale în cazul pârâtei, în sensul în care deduc judecății recursului chestiuni de netemeinicie a hotărârii atacate, întrucât implică o evaluare care se sprijină pe analiza unor împrejurări factuale ale speței, prin prisma probatoriului administrat în cauză, iar nu pe o interpretare a normelor juridice invocate, astfel că nu pot fi supuse cenzurii în recurs.

În sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că este necesar să se formuleze o argumentare juridică a nelegalității hotărârii atacate, prin precizarea greșelilor săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale invocate, iar nu doar o expunere a situației de fapt și a analizării probelor administrate în etapa procesuală anterioară, instanța de apel este suverană în a decide asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, în timp ce, potrivit legii, instanța de recurs nu are competența de a proceda la reinterpretarea probelor administrate sau de a stabili o altă situație de fapt decât cea reținută anterior în cauză, întrucât în calea extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect la judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În aceeași măsură și simpla afirmație prin care se reproșează instanței de apel nepronunțarea pe despăgubirile aferente unora dintre bunurile imobile distruse din culpa pârâtei, având ca reper dispozițiile art. 16 C. civ., este lipsită de valențe juridice în prezența unor considerații de ordin general care nu reliefează aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate în contextul factual al cauzei prin prisma textului de lege evocat.

În ceea ce privește criticile ce reclamă încălcarea dispozițiilor art. 450-455 C. proc. civ. sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată circumstanțiat la onorariile pentru expertizele administrate în cauză, acordate de prima instanță, în contextul admiterii pretențiilor reclamantului, astfel cum au fost majorate, de către instanța de apel, Înalta Curte reține că aceste argumentări țin de netemeinicia hotărârii recurate și de aprecierea probelor administrate, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs.

Cu privire la cererea de recurs formulată de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni, prin primar, Înalta Curte constată că partea nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel, limitându-se să reitereze parte din motivele deduse judecății apelului, ceea ce echivalează cu indicarea formală a dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurenta-pârâtă să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă critici pertinente la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Cu toate acestea, prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere a apelului promovat de pârâtă împotriva sentinței atacate și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizie recurată, partea rezumându-se în a relua în aceeași formulă a neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, aspecte relative la calitatea procesuală a acesteia în contextul încheierii contractelor de execuție lucrări între pârâta și societăți S.C. "D." S.R.L. și S.C. "E." S.R.L., părți aflate pe aceiași poziție juridică ce exclude existența raportului de prepușenie, de aplicabilitatea prevederilor art. 1362 C. civ., a art. 9 alin. (2) și art. 12 C. proc. civ., de probatoriul administrat în cauză ce a conturat situația de fapt dedusă judecății (fotografii, borderoul acordării despăgubirilor din anul 2010), concluzionând că soluția primei instanțe de acordare parțială a despăgubirilor este întemeiată, iar acordarea de daune morale nu se justifică în cauză.

Or, după cum s-a arătat la începutul analizei, aceste critici au fost dezvoltate în calea de atac a apelului, regăsindu-se inserate în considerentele deciziei recurate (paginile 8 și 9), în raport de care instanța de apel a expus raționamentul juridic ce reflectă soluția de respingere a apelului, ca neîntemeiat, stabilind că pârâta este proprietara drumului, podului și terenului care s-a înălțat, că obligația de a nu schimba direcția de scurgere a apelor pluviale incumbă proprietarului fondului care a efectuat aceste lucrări și că nu s-a făcut dovada că anterior reclamantul ar fi primit despăgubiri pentru ridicarea terenului aflat în proprietatea pârâtei.

Însă, în raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile ce cenzură în recurs, recurenta-pârâtă a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii extraordinare de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere că, în cauză, motivele invocate de recurenți nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursurilor declarate de reclamantul A. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursurilor declarate de reclamantul A. și de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mărgineni împotriva deciziei nr. 143 din 02 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 decembrie 2022.