ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.03.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Craiova, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea actului administrativ (dispoziție) pentru punerea în plată a drepturilor salariale recunoscute deja prin hotărâri judecătorești, respectiv calcularea salariilor prin aplicarea unei VRS de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017.

2.1. Prin încheierea din 07.06.2023 Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție a reținut dispozițiile art. 95 alin. (2) din Legea nr. 567/2004; faptul că reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Judecătoriei Craiova, iar obiectul cererii deduse judecății este în legătură cu recunoașterea și plata unor drepturi de natură salarială.

Conform dispozițiilor art. 95 alin. (2) din actul normativ indicat, litigiile în legătură cu aplicarea normelor privind statutul grefierilor sunt de competența funcțională a secțiilor specializate în conflicte de muncă și asigurări sociale.

În plus, a reținut prevederile art. 382 lit. c) din Codul administrativ, potrivit cărora:

"Prevederile prezentului titlu, cu excepțiile prevăzute de prezentul cod, nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: magistrații, personalul asimilat acestora și, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor".

2.2. Prin sentința civilă nr. 733 din data de 16.02.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis exceptia necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea sectiei de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

În acest sens, a reținut că potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Potrivit art. 7 alin. (1) și (2) din Anexa nr. 5 la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Astfel, având în vedere calitatea reclamanților de personal auxiliar în cadrul instanțelor de judecată și faptul că se solicită emiterea unui act administrativ de către pârâta Curtea de Apel Craiova, pentru punerea în plată a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, cauza fiind în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea sectiei de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

2.3. Prin sentința civilă nr. 1440 din data de 11 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În considerentele acestei sentințe a reținut că din interpretarea art. 7 din Capitolul VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V din Legea nr. 153/2017 reiese că revine Curții de Apel București competența materială de judecată doar atunci când personalul salarizat, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor sale salariale, a contestat în prealabil actul administrativ de stabilire a acelor drepturi salariale, adresându-se ulterior instanței cu o acțiune îndreptată împotriva soluției date de ministerul justiției sau alt organ sesizat cu procedura contestației (Colegiul de conducere al curții de apel).

Dispozițiile legale anterior menționate sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

A mai reținut că actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

De asemenea, a reținut dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că reclamanții au dedus judecății un act administrativ asimilat, în condițiile în care din actele dosarului rezultă că aceștia au adresat pârâtei la data de 08.02.2023 o cerere de emitere a unui act administrativ, iar prin adresa nr. x/28.02.2023 solicitarea a fost respinsă.

Prin urmare, în raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanți, având în vedere art. 1, art. 8 dar și art. 10 din Legea nr. 554/2004, precum și cu faptul că pârâta nu este autoritate centrală, competența materială revine tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

În aceste condiții, competent să soluționeze acțiunea reclamanților este tribunalul, secția de contencios administrativ și fiscal, iar reclamanții, dând eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. au ales să învestească Tribunalul București, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Conform cererii de chemare în judecată și înscrisurilor anexate acesteia, reclamanții, în calitate de personal auxiliar de specialitate juridică în cadrul Judecătoriei Craiova, din cadrul Curții de Apel Craiova, au solicitat obligarea pârâtei la emiterea dispoziției de punere în plată a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, respectiv calcularea salariilor prin aplicarea unei VRS de 605,225 RON, cu înlăturarea plafonării prevăzute de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, în condițiile în care prin adresa din 28.02.2023, pârâta a comunicat reclamanților refuzul său de a emite o asemenea dispoziție.

Înalta Curte constată că, deși personalul auxiliar de specialitate este prevăzut în norma de competență de la art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017, acest text de lege reglementează ipoteza în care este vorba de o contestație împotriva actelor administrative de salarizare, emise de către angajator.

Or, în speță este vorba de un refuz nejustificat al instituției pârâte de emitere a deciziei de punere în plată a unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești.

Prin urmare, art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 nu este aplicabil în cauză, acesta fiind de strictă interpretare și aplicare doar în ipoteza existenței unui act administrativ de salarizare, ceea ce nu este cazul în speță.

Art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 definește contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Astfel, se constată că reclamanții au dedus judecății un act administrativ asimilat, fiind vorba de un refuz nejustificat, atacat în instanță conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage stabilirea competenței în raport cu dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Or, raportat la 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se constată că pârâta chemată în judecată (Curtea de Apel Craiova) nu este autoritate publică de rang central, ci de rang local, ceea ce indică o competență materială a tribunalului.

Pe de altă parte, se impune a se reține și faptul că reclamanții au ales să învestească cu soluționarea litigiului de față Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., tribunal aflat în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Prin urmare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal este instanța competentă să soluționeze cauza de față, față de rangul autorității pârâte și de opțiunea reclamanților de înregistrare a cererii pe rolul Tribunalul București, în baza dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. și pârâta Curtea de Apel Craiova în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.