ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4913/2024

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06.11.2023 pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și Consiliul Județean Galați, exproprierea totală a imobilelor deținute de reclamanți, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 6.700.000 RON contravaloare construcții și teren. Au mai solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 15.02.2024, reclamanții au formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, prin care au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Unității Administrativ Teritoriale Județul Galați și au precizat că înțeleg să conteste și Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022 emisă de CNAIR, cu consecința exproprierii totale.

2.1. Prin sentința civilă nr. 500 din data de 31 mai 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Galați - sectia I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, decizia de expropriere constituie titlu executoriu pentru predarea bunului imobil, atât împotriva celor expropriați, cât și împotriva celor care pretind un drept legat de bunul imobil expropriat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului legat de proprietatea bunului imobil expropriat. Contestația asupra deciziei de expropriere nu suspendă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile în cauză.

Conform alin. (4), transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii.

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.

Instanța a reținut că în cauză reclamanții nu contestă hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, emisă în condițiile legii nr. 255/2010, ci contestă exproprierea propriu-zisă, respectiv exproprierea parțială și nu totală a terenului deținut de reclamanți.

Întrucât Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022, emisă de CNAIR, reprezintă un act administrativ, analiza cererii reclamanților trebuie să se realizeze în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă Legea nr. 255/2010, întrucât aceasta nu face referire la procedura în cazul contestării exproprierii, ci trimite la aspecte ulterioare emiterii deciziei de expropriere, cum este cazul stabilirii cuantumului despăgubirii acordate.

Reținând dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004, potrivit cărora litigiile privind acte administrative încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, Tribunalul a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 234/F din data de 19.09.2024, pronunțată în același dosar, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă; a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că, întrucât Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022, emisă de CNAIR reprezintă un act administrativ, analiza cererii reclamanților trebuie să se realizeze în condițiile prevăzute de Legea nr. 554/2004, nefiind incidentă Legea nr. 255/2010, întrucât aceasta nu face referire la procedura în cazul contestării exproprierii, ci trimite la aspecte ulterioare emiterii deciziei de expropriere, cum este cazul stabilirii cuantumului despăgubirii acordate.

Curtea de Apel a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea 554/2004 și faptul că reclamanții au cerut instanței, în principal, exproprierea totală, în temeiul art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, articol situat în cuprinsul Cap. IV din lege, capitol în care la art. 21 alin. (1) se stabilește competența de soluționare în favoarea tribunalului.

Astfel, deși în procedura exproprierii sunt implicate autorități publice în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, autorități care efectuează operațiunile administrative necesare trecerii bunului din proprietatea privată în proprietatea publică, procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică, prin reglementarea specială a Legii nr. 33/1994 și a Legii nr. 255/2010, scapă prevederilor legii generale, respectiv ale Legii nr. 554/2004, referitoare la competența de soluționare a litigiilor ivite în legătură cu această procedură.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că în speță, actul administrativ îl reprezintă H.G. nr. 345/2022, care este valorificat în planul dreptului civil de actul cu natură juridică civilă reprezentat de Decizia de expropriere nr. 718/2022, act subsecvent care nu face decât să reia cele menționate în Anexa 2 la hotărârea de guvern, art. 32 alin. (3) și (4) din Legea nr. 255/2010 prevăzând că:

"(3) Anexa la hotărârea Guvernului/consiliului județean/consiliului local privind declanșarea procedurii de expropriere, cuprinzând tabelul cu imobilele și persoanele supuse exproprierii, va fi rectificată ori de câte ori aceasta se impune, astfel încât situația juridică a proprietarilor, a imobilelor și a obiectivului construit să corespundă în totalitate cu situația de fapt.

(4) Ca urmare a rectificării prevăzute la alin. (3), expropriatorul va rectifica hotărârea de expropriere și va reconsemna sumele de bani cu titlu de despăgubiri conform hotărârii Guvernului/consiliului județean/consiliului local rectificată, coroborate cu prevederile art. 9 alin. (8) din același act normativ, urmând ca procesul-verbal și hotărârea de stabilire a despăgubirilor să fie emise după rectificarea anexei la H.G., în baza unui nou raport de evaluare, conform prevederilor legale."

De asemenea, s-a constatat că prin cererea modificatoare, reclamanții au precizat că înțeleg să conteste și Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022 emisă de CNAIR, cu consecința exproprierii totale. Or, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Prin urmare, față de obiectul litigiului dedus judecății, Curtea de Apel Galați a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați, secția I civilă, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie competența materială de soluționare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu prevederile legale incidente în materie.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte reține că reclamanții A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și Consiliul Județean Galați, exproprierea totală a imobilelor deținute de reclamanți, cu obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 6.700.000 RON contravaloare construcții și teren, iar prin cererea modificatoare au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Unității Administrativ Teritoriale Județul Galați și au precizat că înțeleg să conteste și Decizia de expropriere nr. 718/16.06.2022 emisă de CNAIR, cu consecința exproprierii totale.

Se constată, astfel, că raportul juridic dedus judecății este unul de expropriere.

Prin urmare, acesta este guvernat de legea specială în temeiul căreia a fost emisă decizia de expropriere și hotărârea de Guvern atacate, și anume Legea nr. 255/2010, distinctă de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun în materie.

Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010; "(1) Cererile adresate instanței judecătorești pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unitățile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere și a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru și sunt de competența instanțelor de drept comun".

De asemenea, conform art. 34 din Legea nr. 255/2010:

"Dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale C. civ. și ale C. proc. civ., în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi".

În fine, art. 21 din Legea nr. 33/1994 prevede în acest sens că:

"soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere".

Sub acest aspect, se impune a se reține și că potrivit art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".

Având în vedere că imobilele din speță se află în extravilanul Municipiului Galați, respectiv în raza de competență a secției civile a Tribunalului Galați, competența de soluționare a cauzei aparține accestei instanțe.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. și A. și intimații UAT Județul Galați, CNAIR S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Buzău, Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere SA-C.N.A.I.R. S.A. și Consiliul Județean Galați în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.