ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4909/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, obligarea acestuia să îi răspundă la cele șase întrebări formulate și adresate directului instituției, înregistrate sub nr. x/08.12.2022.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 596 din 20.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, ca neîntemeiată. 3 Recursul formulat Împotriva sentinței nr. 596 din data de 20.06.2023 a Tribunalului Timiș, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea recurată Prin încheierea din 7 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023, s-a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținându-se lipsa nejustificată a părților și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 7 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., prin care arată că la data suspendării a solicitat amânarea cauzei conform art. 24 din Constituția României. 4. Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, având în vedere că susținerile recurentului-reclamant din cererea de recurs nu pot reprezenta o veritabilă critică și că finalitatea urmărită de către acesta se poate realiza prin formularea unei cereri de repunere pe rol, și nu printr-o cerere de recurs. 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 30 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că deși recurentul nu și-a întemeiat în drept cererea de recurs, aceasta se întemeiază pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce vizează încălcarea normelor de procedură. În cauză, la termenul de judecată din data de 7 septembrie 2023 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând lipsa nejustificată a părților și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Acest caz de suspendare facultativă a judecății intervine atunci când părțile lipsesc nejustificat de la soluționarea pricinii și nu au cerut judecarea cauzei în lipsă, ipoteză în care intervine o prezumție de desistare voluntară a părților față de continuarea procesului, iar textul de lege avut în vedere constituie temeiul suspendării judecării cauzei până la stăruința părții interesate în continuarea judecării ori până la intervenirea sancțiunii perimării. Examinând dosarul Curții de Apel Timișoara, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din 07.09.2023, primul termen acordat pentru soluționarea recursului, recurentul a formulat o cerere de amânare pentru angajare avocat, cerere aflată la dosarul Curții de Apel Timișoara. Cu toate acestea, instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare prin încheierea recurată, ci doar a reținut depunerea ei, precum și faptul că părțile nu s-au prezentat și nu au solicitat judecarea în lipsă. Înalta Curte constată că, fiind vorba de o cerere de amânare, aceasta trebuia analizată cu prioritate. În acest context, Înalta Curte constată că prin formularea cererii de amânare de către recurent, pentru termenul în discuție, s-a înlăturat prezumția simplă de desistare care stă la baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În condițiile în care instanța de recurs - Curtea de Apel Timișoara - nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare formulate și a procedat la suspendarea judecării cauzei, reținând lipsa nejustificată a părților și faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Înalta Curte constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Prin urmare, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 7 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. PENTRU ACESTE MOTIVE,