ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4733/2024

Ședința publică din data de 24 octombrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, contestație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2741 din 14.09.2023 dispuse de către D.G.R.F.P. Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice, care i-a fost comunicată la data de 18.09.2023, în care este menționat că trebuie să răspundă solidar cu S.C. B. S.R.L. pentru suma de 5.018.583 RON, din care: debit 3.209.081 RON; dobânzi 1.329.43 RON și penalități 480.068 RON, solicitând anularea totală a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 2741 din 14.09.2023 dispuse de către D.G.R.F.P. Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj - Serviciu Colectare Executare Silită Persoane Juridice.

La termenul de judecată din 17.11.2023, reclamanta A. a depus cerere de chemare în garanție a numitului C., în calitate de cesionar al S.C. B. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- obligarea chematului în garanție să recunoască calitatea de acționar unic și administrator la S.C. B. S.R.L. și să plătească către ANAF suma de 5.018.583 RON, din care debit 3.209.081 RON; dobânzi 1.329.43 RON și penalități 480.068 RON; anularea totală a Deciziei de instituire a masurilor asigurătorii nr. 2741 din 14.09.2023 dispuse de către DGRFP Craiova, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane Juridice; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 664 din 15 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției invocate de reclamantă.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj.

A fost anulată Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/14.09.2023.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motivarea fiind succintă, fără să aibă în vedere apărările formulate de pârâtă.

Recurenta-pârâtă susține aplicarea greșită a disp. art. 213 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, măsura este justificată de faptul că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire și să își ascundă patrimoniul.

Astfel, la data de 19.11.2013 a fost declarată starea de insolvabilitate, fără bunuri și venituri urmăribile a debitorului S.C. B. S.R.L., existând indicii că intimata-reclamantă se va sustrage de la plata obligațiilor fiscale, precum golirea conturilor, vânzarea bunurilor, fapt care s-a și întâmplat, întrucât la câteva zile de la primirea deciziei, aceasta a înstrăinat un teren aflat în proprietate, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.09.2023.

O asemenea atitudine se încadrează în categoria "cazurilor excepționale" și constituie o dovadă suficientă a faptului că debitorul se va sustrage de la executare silită sau va îngreuna colectarea.

Este greșită susținerea primei instanțe în sensul că decizia de instituire a măsurilor asiguratorii este nemotivată, începând cu data primirii notificării, intimata-reclamantă a început să dezmembreze din terenurile proprietatea acesteia și să le înstrăineze, încasând în numerar suma de 50.000 RON pentru a evita o eventuală poprire a contului bancar.

Această atitudine a intimatei-reclamante a fost realizată cu scopul de a se sustrage de la executarea silită și a îngreuna colectarea.

Deși a fost invitată la organul fiscal pentru a depune punct de vedere, potrivit disp. art. 9 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, intimata-reclamantă nu s-a prezentat și nu și-a exprimat punctul de vedere.

În perioada 08.12.2009 - 20.03.2013, reclamantei i-au fost poprite conturile bancare.

Recurenta-pârâtă susține interpretarea greșită a disp. art. 46 din Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului, art. 50, art. 73 și art. 131 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, documentele întocmite de notarul public și nedepuse la ONRC nu pot influența starea de drept fiscală, cu consecințe asupra raporturilor de drept fiscal, reclamanta figurând în calitate de administrator al S.C. B. S.R.L..

În aceste condiții, reaua-credință se conturează din întregul comportament fiscal inadecvat, orientat spre sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

Se mai susține că în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022, conturile societății debitoare au fost creditate cu suma totală de 6.384.628 RON, ce reprezintă încasări de la clienți, iar reprezentanții societății C. și reclamanta A. au retras în numerar suma de 6.371.705 RON.

Din analiza tuturor informațiilor și documentelor referitoare la comportamentul fiscal al debitoarei S.C. B. S.R.L., recurenta-pârâtă consideră că persoana cu atribuții de conducere, care a organizat și a coordonat activitatea debitoarei prin acțiunile sale, a provocat insolvabilitatea societății, s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, a acționat împotriva intereselor societății și a urmărit eludarea legii prin neîndeplinirea obligației de plată a impozitelor, contribuțiilor și taxelor datorate bugetului general consolidat al statului, în condițiile în care nerespectarea obligațiilor privind plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat, a operat în folosul său și în dauna statului român.

Un astfel de comportament nu poate fi catalogat decât un act de rea-credință întrucât măsurile de administrare înfăptuite în numele și pentru persoana juridică de către reprezentantul legal, au condus la acumularea constantă a datoriilor față de stat și față de alte persoane de interes privat.

Concluzionează recurenta-pârâtă în sensul că acumularea datoriilor de către S.C. B. S.R.L. nu reprezintă un fenomen izolat, determinat de situația economică nefavorabilă, ci reprezintă expresia modului de operare exercitat de reprezentanții societății în îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege și actul constitutiv al societății, orientat spre sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

II. Soluția instanței de recurs

Analiza motivelor de casare

Prealabil, Înalta Curte reține că obiectul dosarului îl reprezintă anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. x/14.09.2023 dispusă de către DGRFP Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Dolj - Serviciul Colectare Executare Silită Persoane juridice, intimata-reclamantă urmând să răspundă solidar cu S.C. B. S.R.L., pentru suma totală de 5.018.583 RON, din care 3.209.081 RON debit, 1.329.434 RON dobânzi și 480.068 RON penalități.

Măsura a fost dispusă în temeiul art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora "se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în cazuri excepționale, respectiv în situația în care există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea".

Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta A. și a anulat decizia de instituire a măsurilor asiguratorii, arătând în considerente că măsura are un caracter excepțional și poate fi luată numai în ipoteza în care există date certe, susținute de probatoriu, care să ducă la concluzia existenței pericolului ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.

Prin urmare, judecătorul fondului a reținut că decizia atacată este nemotivată, deoarece a reprodus textul art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală și argumente din cuprinsul deciziei care au stat la baza angajării răspunderii solidare a reclamantei în raport cu S.C. B. S.R.L., însă acestea nu pot reprezenta motive care să justifice luarea unor măsuri asiguratorii.

A mai reținut instanța de fond faptul că nu prezintă relevanță aspectele invocate prin întâmpinare, întrucât motivarea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie să existe în cuprinsul deciziei, iar nu într-un act de procedură din cadrul litigiului.

Instanța de fond a reținut și existența actului adițional la actul constitutiv al S.C. B. S.R.L. autentificat cu nr. x/13.12.2010, prin care reclamanta, în calitate de asociat unic a hotărât transformarea societății din S.R.L. cu asociat unic în S.R.L. cu doi asociați, prin cooptarea ca nou asociat a domnului C., precum și hotărârea din data de 22.12.2020, din care rezultă retragerea din societate a reclamantei și cesionarea întregului aport la capitalul social de 200 RON către C., care rămâne asociat unic și administrator.

Înalta Curte constată întrunite criticile de nelegalitate invocate de recurenta-pârâtă, întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a disp. art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind îndeplinită condiția cazului excepțional, când există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să-și risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.

Din cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii rezultă faptul că intimată-reclamantă nu a răspuns notificărilor prin care a fost invitată la organul fiscal să depună punct de vedere în susținerea cauzei și pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor relevante în luarea deciziei referitoare la posibilitatea atragerii răspunderii acesteia în solidar cu societatea debitoare.

Notificările au fost emise la 05.05.2022 și 03.06.2023, iar la 13.09.2023 s-a întocmit Nota de constatare nr. x/13.09.2023.

Din conținutul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, a cărei anulare s-a cerut în prezentul dosar, reiese și împrejurarea conform căreia, în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022, conturile societății debitoare B. S.R.L. au fost creditate cu suma totală de 6.384.628 RON, încasări de la clienți.

Suma de 6.371.705 RON a fost retrasă în numerar din conturile societății, de către reprezentanții societății C. și intimata-reclamantă A., ceea ce a determinat ascunderea activelor societății față de organul fiscal și a contribuit direct la provocarea insolvabilității persoanei juridice debitoare.

În acest sens, este de reținut că intimata-reclamantă nu a combătut argumentele autorității fiscale referitoare la retragerea sumei menționate, neformulând apărări în niciunul dintre stadiile procesuale ale cauzei.

Organul fiscal a expus în cuprinsul deciziei atacate istoricul fiscal al societății debitoare și comportamentul reprezentanților societății, arătând că solicitarea de deschidere a procedurii simplificate de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2014, împotriva societății a fost făcută de creditoarea AJFP Dolj în data de 06.02.2023, că în perioada 02.11.2019 - 28.02.2013 contribuabilul a fost somat printr-un număr de 10 adrese să își achite obligațiile fiscale și i-au fost poprite conturile în perioada 08.12.2009 - 20.03.2013, aspecte ce conturează o conduită fiscală neadecvată a reprezentanților societății, orientată spre sustragerea de la plata obligațiilor fiscale.

Toate aceste împrejurări conturează întrunirea disp. art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, fiind dovedită intenția intimatei-reclamante de ascundere a activelor societății, risipirea patrimoniului și îngreunarea colectării obligațiilor fiscale.

Argumentele prezentate în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii care stau la baza angajării răspunderii solidare a reclamantei în raport cu S.C. B. S.R.L. reprezintă argumente comune luării celor două măsuri, întrucât nu există doar indicii pentru sustragerea de la plată, ci și fapte constând în retragerea în numerar a sumelor existente în conturile societății.

Este adevărat că expunerea privind situația dezmembrării terenurilor proprietatea intimatei-reclamante și vânzarea acestora, astfel cum rezultă din actele de dezmembrare nr. 1152/20.06.2023, nr. 1456/28.07.2023, nr. 1754/06.09.203 și din Contractele de vânzare-cumpărare nr. x/28.07.2023; nr. 1856/19.09.2023; nr. 1858/19.09.2023, s-a făcut numai în cuprinsul întâmpinării depuse în fața instanței de fond, odată cu actele în cauză, însă aceste înscrisuri au fost depuse pentru a se demonstra că debitoarea se sustrage de la executarea obligației solidare, prin risipirea patrimoniului și îngreunarea colectării.

Or, disp. art. 213 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se consideră a fi îndeplinite în situația existenței unui pericol în sensul arătat și nu a încheierii unor acte, de exemplu, care să demonstreze că debitorul deja s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale.

Înalta Curte reține că actele de dezmembrare și de vânzare-cumpărare a terenurilor au fost încheiate în preajma inspecțiilor fiscale privind angajarea răspunderii solidare și a emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii, cu siguranță organul fiscal a luat cunoștință mai târziu despre existența acestora, iar două dinte contractele de vânzare-cumpărare au fost încheiate imediat după data comunicării deciziei atacate, la 19.09.2023, iar decizia a fost comunicată astfel cum a arătat însăși intimata-reclamantă, la 18.09.2023.

În ceea ce privește aptitudinea actului notarial autentificat sub nr. x/22.12.2010 și a Hotărârii acționarilor din data de 22.12.2010, de a avea consecințe asupra raporturilor de drept fiscal contestate, Înalta Curte constată că acestea nu au urmat procedura înregistrării în registrul comerțului, prevăzută de art. 46 din Legea nr. 265/2022 și art. 50 din Legea nr. 31/1990, prin urmare nu sunt opozabile terților, partea având în continuare calitatea de asociat și administrator al societății, beneficiind de suma retrasă din contul acesteia în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022.

Același raționament este aplicabil și în privința declarației autentificate cu nr. x, din care rezultă că C. recunoaște că nu a efectuat formalitățile la Registrul Comerțului în privința celor două înscrisuri, nominalizând însă eronat actul nr. x/13.12.2010, în locul celui cu nr. x/22.12.2010.

Totodată, acesta recunoaște că doar din data de 22.12.2022 s-a ocupat în totalitate de societate, ceea ce confirmă împrejurările reținute în decizia atacată cu privire la implicarea intimatei-reclamante în conducerea acesteia și la existența unui comportament fiscal inadecvat, culminând cu retragerea în numerar a sumelor de bani din contul societății, în perioada 22.07.2021 - 31.12.2022.

În plus, susținerile intimatei-reclamante sunt infirmate de faptul că la data de 04.01.2011, cei doi asociați au adoptat o hotărâre cu privire la înființarea unui punct de lucru pentru care s-a solicitat înregistrarea în Registrul Comerțului, prin cererea cu nr. x/13.01.2011.

Referitor la criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se va constata că acestea au fost invocate formal, neexistând o dezvoltare a argumentelor în sensul tezelor subsecvente acestui motiv de recurs.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul declarat, va casa în parte sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca neîntemeiată, menținând totodată celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției și respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței nr. 664 din 15 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.