ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4656/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 03 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, având în vedere soluționarea nefavorabilă a contestației formulată la Ordinul de salarizare 676/C/2016, obligarea pârâtului ca, începând cu 01 martie 2013 și ulterior cu 01 martie 2015, să emită alte ordine de salarizare și să modifice indemnizația brută de încadrare prin adăugarea a 10% și respectiv a 15% din indemnizația de încadrare, ca urmare a schimbării condițiilor referitoare la vechimea în funcție începând cu 01 martie 2013 - să modifice indemnizația brută de încadrare cu 10% aferente unei vechimi în magistratură de la 3 la 5 ani - începând cu 01 martie 2015 - să modifice indemnizația brută de încadrare cu 15% aferente unei vechimi în magistratură de la 5 la 10 ani, obligarea pârâtului să-i emită începând cu data de 11 noiembrie 2012 alte Ordine de salarizare în care să-i acorde sporul pentru condiții de muncă grele de 15% din indemnizația lunară de încadrare, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și a sporului pentru păstrarea confidențialității de 5% fiecare aplicate la indemnizația lunară de încadrare, indemnizație de încadrare stabilită prin Ordinele de salarizare emise de Ministerul Justiției potrivit punctului I, să-i calculeze și să-i plătească drepturile salariale neplătite, actualizate cu rata indicelui de inflație la momentul plății și la plata dobânzii legale corespunzătoare acestor drepturi salariale neplătite de la momentul datorării și până la plata lor efectivă, cu cheltuielile de judecată.

La data de 29 iunie 2016 reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să modifice capătul doi al acțiunii în sensul că solicită obligarea pârâtului să-i emită începând cu data de 11 noiembrie 2012 alte Ordine de salarizare prin care să-i acorde sporul pentru condiții de muncă grele de 15% din indemnizația lunară de încadrare, a sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25% și a sporului pentru păstrarea confidențialității de 5% fiecare aplicate la indemnizația lunară de încadrare, indemnizație stabilită prin ordinele de salarizare emise de Ministerul Justiției.

Prin sentința civilă nr. 3877 din 06 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de suspendare a cauzei;

- a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;

- a obligat pârâtul să emită, începând cu 11 noiembrie 2012, alte ordine de salarizare prin care să-i acorde sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15% aplicat la indemnizația lunară de încadrare, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 25%, aplicat la indemnizația lunară de încadrare și sporul pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicat la indemnizația lunară de încadrare și să achite diferențele salariale rezultate, actualizate cu rata inflației aferentă perioadei cuprinse între data scadenței fiecărei sume acordate cu titlul de diferență salarială și data plății efective a acestor sume;

- a obligat pârâtul să emită pentru reclamanta noi ordine de încadrare salarială, pentru perioada ce începe cu data de 09 aprilie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015 și să achite diferențele salariale rezultate, actualizate cu rata inflației aferentă perioadei cuprinse între data scadenței fiecărei sume acordate cu titlul de diferență salarială și data plății efective a acestor sume;

- a obligat pârâtul la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate în baza prezentei hotărâri pentru perioada cuprinsă între data scadenței fiecărei sume acordate cu titlul de diferență salarială și data plății efective a acestor sume;

- a respins cererea referitoare la majorarea indemnizației cu procentele de 10% și respectiv 15% pentru perioada anterioară datei de 09 aprilie 2015, ca neîntemeiată, hotărârea fiind executorie.

Împotriva sentinței civile nr. 3877 din 06 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului și casarea în parte a sentinței recurate atacate, în sensul respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

Prin încheierea de ședință din 27 februarie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 3877 din data de 6 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate suspenda judecata:

(…)

Totodată, potrivit art. 415 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

Astfel, în situația suspendării facultative a judecății dispuse ca urmare a faptului că dezlegarea cauzei depinde, în parte, de soluția ce va fi pronunțată într-un alt dosar, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecății, procesul se reia la cererea părții interesate și nu din oficiu, de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.

În cazul în care a fost suspendată judecarea cauzei, termenul de perimare începe să curgă de la momentul la care a încetat cauza care a determinat suspendarea, acesta fiind momentul de la care părțile au obligația de a solicita repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății.

Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea. Deci, este evident că, după pronunțarea hotărârii, încetează cauza suspendării și începe să curgă termenul de perimare.

Or, cauza care a provocat suspendarea, respectiv dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 3838 din 30 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, înregistrat în cel de al doilea ciclu procesual.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.:

"(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 5. hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;"

Prin urmare, decizia civilă nr. 3838 din 30 iunie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, este definitivă de la data pronunțării acesteia, respectiv data de 30 iunie 2022, dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30 decembrie 2022, în raport de dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției în ale cărui drepturi și obligații s-a subrogat Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței civile nr. 3877 din 06 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 17 octombrie 2024.