ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 iunie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamantul României - Camera Deputaților, a solicitat anularea Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 4/17.05.2023 și suspendarea executării acestei Decizii până la soluționarea definitivă a cauzei.

La termenul de judecată din 29 septembrie 2023, în ședință publică, reclamantul a depus o cerere prin care a solicitat:

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în ceea ce privește sintagma "Hotărârea plenului Camerei este definitivă și executorie și se aduce la cunoștință publică în ședința de plen";

- suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională.

Prin sentința civilă nr. 479/2023 din 20 octombrie 2023, Curtea de Apel Cluj:

- a admis cererea formulată de către reclamantul A. și a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor;

- a respins cererea de suspendare formulată în cauză, apreciind că nu e necesar a se aplica dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

- a admis excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților.

Împotriva sentinței de fond, doar în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății cauzei, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a cauzei formulată de reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ce face obiectul sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză.

În motivare, se arată că soluția de respingere a cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate îl vatămă în dreptul la un proces echitabil, drept protejat de art. 6 din Convenția EDO, în contextul în care instanța a soluționat cauza prin respingerea cererii de chemare în judecată, cu toate că soluționarea acesteia depinde indubitabil de soluția pe care o va pronunța Curtea Constituțională asupra excepției de neconstituționalitate cu care a fost învestită.

Astfel, vătămarea ce i se aduce derivă din faptul că, în ipoteza admiterii de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, va fi nevoit să uzeze de procedura revizuirii cauzei, fapt ce va genera cheltuieli de judecată suplimentare în sarcina sa.

Mai mult decât atât, procedura de reînvestire a instanței cu revizuirea cauzei ar genera și un timp mai îndelungat decât repunerea cauzei pe rol în urma unei suspendări în temeiul dispoziților art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă Parlamentul României-Camera Deputaților a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției nulității recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., precum și admiterea excepției lipsei de interes în promovarea recursului, întrucât, în prezenta cauză, recurentul-reclamant a înțeles să critice sentința instanței de fond numai sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecății cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale, soluția primei instanțe cu privire la inadmisibilitatea cererii de anulare a Deciziei Biroului permanent al Camerei Deputaților nr. 4/17.05.2023 rămânând definitivă.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând mai întâi, în temeiul art. 248 alin. (2) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimată prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurent se pot circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 același Cod.

II.2. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea recursului

Apoi, analizând excepția lipsei de interes în promovarea recursului, invocată prin aceeași întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată și urmează să o admită, pentru următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Obiectul dedus judecății privește anularea Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 4/17.05.2023, cât și suspendarea executării acestei Decizii până la soluționarea definitivă a cauzei (în privința cererii având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 4/17.05.2023, instanța de fond pronunțându-se prin încheierea din 30 iunie 2023, în sensul respingerii acestei cereri ca inadmisibilă, urmare admiterii excepției inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârât).

Pe parcursul judecării cererii de anulare, la termenul din data de 29 septembrie 2023, reclamantul A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, solicitând, totodată, și suspendarea cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 479/2023 din 20 octombrie 2023, instanța de fond a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, a respins cererea de suspendare a cauzei, apreciind că nu este necesar a se aplica dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., iar în ceea ce privește cererea de anulare a Deciziei nr. 4/17.05.2023, a respins-o ca inadmisibilă, urmare admiterii excepției inadmisibilității cererii invocată de pârât.

În sensul celor indicate în mod expres în cuprinsul cererii de recurs, se observă că recurentul-reclamant a solicitat "reformarea sentinței civile nr. 479/2023 cu consecința admiterii cererii de suspendare a cauzei, formulată de către subsemnatul în fața instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 413 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ce face obiectul sesizării Curții Constituționale...".

Așadar, recurentul-reclamant a înțeles să critice sentința instanței de fond numai sub aspectul respingerii cererii de suspendare a judecății cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale.

În acest context, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de anulare a Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 4/17.05.2023 a rămas definitivă, prin nerecurare.

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Textul legal citat consacră un caz de suspendare legală facultativă, din moment ce instanța "poate" suspenda judecata.

Așadar, adoptarea măsurii suspendării cauzei în temeiul acestui text de lege depinde de aprecierea instanței care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății. Or, instanța de fond a apreciat că nu este oportună luarea unei astfel de măsuri.

Pentru a verifica dacă sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul legal pentru suspendarea judecății și, de asemenea, dacă este oportună luarea unei astfel de măsuri, Înalta Curte reține următoarele:

În litigiul principal a fost formulată o cerere de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 54 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, excepție invocată în cauză de reclamantul A., sesizare ce a fost admisă de instanța de fond, care a apreciat că excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea excepției inadmisibilității.

Este adevărat că în actuala reglementare a procedurii excepției de neconstituționalitate [art. 29 din Legea nr. 47/1992, astfel cum a fost modificat prin art. I alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 177/2010] nu mai impune obligativitatea suspendării de drept a judecății cauzei în intervalul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, cum era anterior abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, când se prevedea în mod explicit luarea de către judecător a unei asemenea măsuri.

În egală măsură, însă, aceste împrejurări nu pot să conducă la concluzia că instanța nu poate suspenda cursul judecății în cazul particular de suspendare facultativă, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu justifică interesul în promovarea prezentului recurs, lipsind folosul practic pe care acesta l-ar obține în urma unei soluții de admitere a căii de atac, cu consecința admiterii cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, de vreme ce sesizarea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate s-a realizat tocmai în considerarea legăturii cu soluționarea excepției inadmisibilității care, însă, nefiind criticată prin prezentul recurs, a rămas definitivă încă de la data promovării acestuia.

Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de reclamant.

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în promovarea recursului, invocată prin întâmpinare și va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite excepția lipsei de interes în promovarea recursului.

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 479/2023 din data de 20 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.