ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4608/2024

Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11.01.2018, înregistrată sub nr. x/2018, reclamanta R.N.P. - ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava, a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Suceava și Consiliul Local al Comunei Cârlibaba, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a Hotărârii Guvernului României nr. 1357/27.12.2001, respectiv excluderea din Anexa nr. 27/1, poziția 61 a drumului comunal 87B - Drum de acces pe pârâul Valea Stânii, comuna Cârlibaba, județul Suceava, atestat prin acest act administrativ cu caracter individual ca fiind proprietatea publică a U.A.T. Comuna Cârlibaba, județul Suceava. Prin sentința nr. 56 din 16.04.2018, în dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Suceava. A admis excepția tardivității introducerii plângerii prealabile și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta R.N.P. - ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Suceava, Consiliul Local al comunei Cârlibaba și Guvernul României. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta R.N.P. - ROMSILVA - Direcția Silvică Suceava. Prin decizia nr. 2132 din 28.05.2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat în parte sentința atacată și a trimis cauza pentru continuarea judecății instanței de fond. Prin încheierea din 18.11.2020 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei întrucât reclamanta nu s-a conformat solicitărilor instanței, așa cum au fost formulate la termenele din 14.09.2020 și 21.10.2020, împiedicând desfășurarea cursului procesului. Prin sentința nr. 54 din 16.06.2021 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins, ca nefondată, cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta R.N.P. - Romsilva - Direcția Silvică Suceava; a admis excepția de perimare, a constatat perimată cererea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta R.N.P. - Romsilva - Direcția Silvică Suceava, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta R.N.P. - Romsilva - Direcția Silvică Suceava. Prin decizia nr. 3173 din 02.06.2022 Înalta Curte de Casației și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantei, a casat sentința recurata și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 129 din 03 octombrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect anulare act administrativ formulată de reclamanta R.N.P. - Romsilva - Direcția Silvică Suceava precum și cererea de chemare în judecată a altei persoane - Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Consiliul Județean Suceava, Consiliul Local al Comunei Cârlibaba. A anulat în parte H.G. nr. 1357/27.12.2001, în sensul excluderii din Anexa nr. 27/I a poziției 61 privind drumul comunal 87B Drum de acces pe pârâul Valea Stânii. A obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 4300 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Caile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 129 din 03 octombrie 2023 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs recurenții-pârâți Consiliul Județean Suceava și Consiliul Local al Comunei Cârlibaba. Recurenții-pârâți, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 3.1. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Suceava Invocă recurentul pârât că Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Cârlibaba pe teritoriul căreia se află drumul în discuție, nu avea obligația legală să parcurgă procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cum în mod greșit reține instanța de fond. De asemenea, susține că prin Hotărârea Consiliului Local Cârlibaba nr. 34 din 05.09.1999, a fost aprobat inventarul bunurilor mobile și imobile ce aparțin domeniului public al comunei (inclusiv acest drum) în baza Legii nr. 213/1998, respectiv al articolului nr. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică. Relevă și că Hotărârea Guvernului nr. 1357/2001 este temeinică și legală fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia cu modificările și completările ulterioare, subliniind faptul că dispozițiile art. 18-24 din Legea nr. 213/1998 în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prevăd faptul că prin hotărâre de Guvern se atestă apartenența bunurilor respective la domeniul public de interes local, aspect din care rezultă că Hotărârea Guvernului nr. 1357/2001 nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unității administrativ teritoriale . Efectul juridic al acestui act normativ este de atestare a regimului juridic al proprietății publice, diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ teritoriale. Mai susține pârâtul recurent că drumul în discuție este un drum care se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor și nu este un drum forestier ci un drum prevăzut și în H.G. nr. 540/2000 - Anexa 1, privind aprobarea în categorii funcționale ale drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, la poziția nr. 94 - DC 87B DN 18 - Obcina Botoșel-Botuș 0+ 000 14+000 - 14,000 km. 3.2. Recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Comunei Cârlibaba Recurentul pârât critică soluția instanței de fond prin raportare la prevederile art. 11 alin. (2) din Legea 554/2004, potrivit căruia cererea putea fi introdusă și peste termenul de 6 luni prevăzut de alin. (1), dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului, în vreme ce H.G. nr. 1357/2001 a fost publicată în M.O. nr. 642 la data de 30.08.2002, iar instanța de contencios administrativ a fost sesizată la data de 11.01.2018, mult cu depășirea termenului impus de lege. Or, inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la termene și dovezi de comunicare, nu a mai fost analizată de către instanța de fond în al doilea ciclu procesual. Deosebit, susține că în cauză nu există motiv de anulare a actului administrativ, cu atât mai mult cu cât legalitatea actului contestat este susținută de următoarele aspecte: • DC Valea Stânii, este un drum comunal, proprietate publică a comunei Cârlibaba, înscris în inventarul domeniului public ai acestei unități administrativ teritoriale, anexa nr. 27, poziția nr. 61, atestată prin H.G. nr. 1357/27.12.2001 si cartea funciară a comunei Cârlibaba, reabilitat și modernizat prin fonduri susținute de bugetul local la comunei; • Hotărârea Guvernului nr. 1357/2001 este temeinică si legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 107 din Constituția României, textul nerevizuit, și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare; Relevă recurentul că, potrivit extraselor de carte funciară nr. x și 36085 parcelele cadastrale nr. x, aveau categoria de folosință drum din vechime și erau proprietatea comunei Fundu Moldovei, județul Suceava, instanța de fond analizând exclusiv înscrierile cuprinse în amenajamentele silvic cu privire la un anume drum edificat prin defrișarea fondului forestier, fără a avea în vedere categoria de folosință dintotdeauna a imobilului în litigiu- drum care asigura accesul locuitorilor Valea Stânii spre centrul comunei; în plus, traseul drumului la care se face referire, are în mare parte ca vecinătăți terenuri agricole (pășuni și fânețe), imobile care dețin dintotdeauna această categorie de folosință, situație față de care reținerea instanței de fond potrivit căreia acest drum s-a constituit prin defrișare, este total lipsită de fundament, câtă vreme drumul traversează terenuri agricole și zone cu case, care nu au aparținut niciodată fondului forestier.

Apărările formulate în cauză Prin notele scrise depuse la dosar, pârâtul statul român prin Ministerul Finanțelor, reiterând apărările de la prima instanță, a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor 5.1 Succintă prezentare a situației de fapt În prezenta cauză s-a solicitat anularea parțială a Hotărârii Guvernului nr. 1357/27.12.2001, în sensul excluderii din anexa nr. 27/I a poziției 61 prin care drumul comunal 87B- Drum de acces pe pârâul Valea Stânii- este atestat ca fiind proprietatea publică a UAT Com. Cârlibaba, jud. Suceava, susținând intimata reclamantă că acest drum reprezentă în realitate drumul auto forestier Valea Stânii, aflat în proprietatea publică a statului, edificat de structurile silvice în teren forestier și aflat în administrarea reclamantei RNP Romsilva prin DS Suceava. A subliniat reclamanta că drumul figurează în evidențele proprii, este definit în documente ca Drumul auto Forestier Valea Stânii, evidențiat contabil la DS Suceava ca mijloc fix cu nr. de inventar x, clasificat conform Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 1718/2011 sub codul 8.04.2004, identificat ca unitatea amenajistică u.a. 620 D din unitatea de producție UP III Deaca Valea Stânii, în suprafață de 3,36 ha, administrat de Ocolul Silvic Iacobeni. Astfel, în cauză este în dispută un drum, despre care intimata reclamantă susține că se află în proprietatea publică a statului ca drum forestier parte a fondului forestier național, statuat în proprietatea statului încă din 1948, urmare a Constituției din acel an și legilor de naționalizare, atestat în favoarea statului prin amenjamentele silvice din 1989 și recunoscut ca urmare după anul 1989 drept proprietate a statului în virtutea art. 5 și 35 din Legea nr. 18/1991 și art. 16 din Legea nr. 26/1996 a Codului silvic, iar pârâta susține că drumul este comunal, încadrându-se în prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, fiind proprietate publică a comunei Cârlibaba, înscris în inventarul domeniului public ai acestei unități administrativ teritoriale, anexa nr. 27, poziția nr. 61, atestată prin H.G. nr. 1357/27.12.2001 si cartea funciară a comunei Cârlibaba. 5.2. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Cu privire la critica din recursul pârâtului Consiliul Local Cârlibaba referitoare la pretinsa nerespectare a termenului de introducere a acțiunii, Înalta Curte constată că, în baza art. 501 din C. proc. civ., dezlegările date prin decizia de casare nr. 2132/28.05.2020 în sensul că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală cu privire la admiterea excepției tardivității plângerii prealabile și, în consecință, a respins în mod greșit acțiunea ca inadmisibilă" au intrat sub autoritatea lucrului judecat, critica nemaiputând fi analizată la rejudecarea cauzei după casare. Referitor la fondul litigiului, Înalta Curte constată, aspect necontestat, că drumul în cauză, în suprafață de 21855 mp, cu o lungime de aproximativ 2,5 km (conform măsurătorilor efectuate de expertul desemnat în cauză și mențiunilor de la poziția 61 din anexa nr. 27/I din H.G. nr. 1357/27.12.2001) a fost înscris în cartea funciară veche austro-ungară ca parte din: -parcela drum 5341 din CF vechi x; -parcela drum 5342 din CF vechi x; parcela drum 5343 din CF vechi x toate având ca proprietar tabular comuna cadastrală Fundu Moldovei. În conformitate cu prevederile Legii nr. 2/1968 privind împărțirea teritorială administrativă a țării, limita administrativă între UAT Cârlibaba si UAT Fundu Moldovei, a fost modificată si consemnată în procesul-verbal nr. x din data de 19.08.2008, astfel că drumul comunal Valea Stânii a fost inclus în teritoriul administrativ al comunei Cârlibaba, iar în prezent în cartea funciară, asupra imobilului cu nr. cadastral x aflat în domeniul public, figurează înscris ca proprietar UAT Cârlibaba. Înalta Curte notează că, în privința imobilelor din regiunea în care este situat și drumul înscris în actul administrativ contestat, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 a funcționat sistemul real de evidență a imobilelor și a drepturilor dobândite în legătură cu acestea, potrivit Decretului-lege nr. 115/1938. Astfel, s-a păstrat sistemul real introdus anterior anului 1800 de vechiul C. civ. austriac, în care înscrierile în cartea funciară au efect constitutiv de drepturi. Potrivit art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, drepturile reale asupra imobilelor se dobândesc numai dacă între cel care dă și cel care primește dreptul este acord de voință asupra constituirii sau strămutării, în temeiul unei cauze arătate, iar constituirea sau strămutarea a fost înscrisă în cartea funciară. Simetric, drepturile reale se sting numai dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimțământul titularului. Potrivit art. 18 din același decret-lege, dispozițiile privitoare la dobândirea sau stingerea drepturilor se aplică și în cazul modificării lor. Ca o consecință a efectului constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, art. 32 și 33 din același act normativ statuează caracterul înscrierii de probă exactă cu privire la dreptul real înscris și titularul acestuia. Cuprinsul cărții funciare poate să fie supus rectificării, în cazurile prevăzute de art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938, respectiv: dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile; dacă prin înscriere dreptul a fost greșit calificat; dacă nu mai sunt întrunite condițiunile de existență ale dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Cu alte cuvinte, sub imperiul Decretul-lege nr. 115/1938, înscrierile din cartea funciară dovedesc existența și întinderea dreptului, precum și cine este titularul respectivului drept. Relativ la considerentele antereferite, Înalta Curte constată că prima instanță, în justificarea titlului statului asupra drumului înscris în actul contestat, a amintit Constituția din anul 1948, Legea nr. 119/1948 a naționalizării, precum și Codul silvic din 1962, fără însă a analiza dacă aceste acte normative au efect constitutiv de drepturi ope legis în favoarea statului, ori, pentru a formaliza și concretiza trecerea bunurilor în proprietatea statului (potrivit art. 6 din Constituția din 1948- prin lege se vor stabili modalitățile de trecere în proprietatea Statului, a bunurilor enumerate în alineatul precedent, care, la data intrării in vigoare a prezentei Constituții, se aflau în mâini particulare), era necesar a emana un titlu care să exhibe operațiunea și care, dacă consta într-un înscris, să fie eventual înscris în cartea funciară în contra înscrierilor primare în favoarea comunei Fundu Moldovei. Deosebit, potrivit art. 8 alin. (1) lit. a) din din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află și pot fi clasificate ca: a) drumuri comunale, care asigură legăturile...între reședința de comună și satele componente sau cu alte sate". Cu privire la acest aspect, prima instanță a reținut, în esență, că atâta timp cât drumul în cauză este un drum forestier, nu poate fi în același timp și "drum comunal" aparținând proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află. Or, față de incertitudinea statuărilor din sentința primei instanțe cu privire la trecerea drumului în proprietatea statului anterior anului 1989, coroborat cu faptul că recurentul pârât Consiliul Județean Suceava a susținut că acesta este înscris în H.G. nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, fiind identificat la poziția 274 din Anexa nr. 3.35, iar ambii recurenți au arătat că drumul face legătura între reședința de comună- Cârlibaba- și satul component Valea Stânii, aspecte neverificate la prima instanță, Înalta Curte constată că această situație echivalează cu necercetarea fondului, fiind dat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., impunându-se casarea sentinței recurate cu trimitere pentru rejudecarea cauzei. Cu ocazia rejudecării, prima instanță va stabili dacă, anterior anului 1989, drumul înscris la poziția 61, anexa 27/I din H.G. nr. 1357/27.12.2001, a trecut în proprietatea statului iar intimata reclamantă l-a amenajat ca drum "forestier" în considerarea acestei treceri, ori "amenajările" au fost făcute pe drumul care, la data efectuării acestora, era în proprietatea UAT, atâta timp cât figura înscris în cartea funciară ca fiind proprietatea com. Fundu Moldovei; dacă drumul este același cu cel înscris la poziția 274 din Anexa nr. 3.35 (DC 87B DN 18 - Obcina - Botoșel - Botuș DJ 175) a H.G. nr. 540/2000 și dacă, în sensul art. 8 alin. (1) lit. a) din din O.G. nr. 43/1997 "asigură legăturile...între reședința de comună și satele componente sau cu alte sate", respectiv între reședința de comună- Cârlibaba- și satul Valea Stânii.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 496 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pârâților și, casând sentința recurată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.