ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.10.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2024

HOTĂRÂRE
09.10.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4392/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 9 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată și precizată pe rolul Judecătoriei Slatina în data de 14.11.2023 sub nr. x/2023, reclamanții Cabinet Medical Veterinar DR. A., Cabinet Medical Veterinar B., Cabinet Medical Veterinar C. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitara Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor- ANSVSA, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- obligarea intimatei Autoritatea Naționala Sanitara Veterinara și Pentru Siguranta Alimentelor să plătească reclamantelor Cabinet Medical Veterinar DR. A. suma de 140.000 RON (2 circumscripții), Cabinet Medical Veterinar B. suma de 70.000 RON (1 circumscripție), Cabinet Medical Veterinar C. suma de 70.000 RON (1 circumscripție), aferenta activității desfășurata in circumscripția sanitar veterinara in lunile ianuarie - iulie 2020 (șapte luni), respectiv activitățile legate de transportul probelor, ridicarea produselor si tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispozitiilor Legii nr. 236/2019 in vigoare la data prezentei;

- plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumelor nealocate, respectiv neachitate in termen reclamantei, de catre intimata, calculata de la data scadentei pentru fiecare luna in parte pana la data achitarii întregului debit;

- reactualizarea sumei cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului, pana la data platii efective; -

- obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecata, ocazionate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii, au arătat că în fapt, reclamanții au încheiat cu ANSVSA contracte de concesiune si acte adiționale valabile în perioada 1999-2022, iar începând cu luna august 2020 au emis deconturi justificative si facturi fiscale, aferente fiecărei luni, plătibile pana la data de 25 a lunii următoare, conform dispozitiilor legale in vigoare, pentru circumscripțiile sanitare veterinare concesionate.

Prin prezenta solicita instanței punerea urgenta în aplicare dispozițiile legale, imperative ale Legii 42/2004, modificata prin Legea 236/2019 și Ordonanța de urgență nr. 117/2020 și să dispună alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plații sumelor prevazute de art. IV din Legea nr. 236/2019 de către ANSVSA către cabinetul medical veterinar, sume aferente perioadelor ianuarie- iulie 2020.

Astfel, menționează că prezenta cerere se întemeiază legal pe conținutul dispozitiilor O.U.G. nr. 117/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 42/2004, privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor și pentru abrogarea art. IV alin. (2) și art. V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative.

În drept, a invocat dispozițile art. 1516 din C. civ., O.G. nr. 42/2004, Legii nr. 215/2004, Legii nr. 236/2019, O.U.G. nr. 117/2020.

Prin precizarea formulată reclamanții Cabinete Veterinare, au arătat că, în ceea ce privește obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv pretenții pentru suma de 140.000 RON, acesta este dat de contravaloarea celor 7 luni de contract x 10.000 RON pe luna pentru 2 circumscripții, pentru reclamant Cabinet Medical Veterinar DR. A., pentru suma de 70.000 RON, pentru 7 luni de contract x 10.000 RON pe luna pentru 1 circumscripție, pentru reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR B., pentru suma de 70.000 RON, pentru 7 luni de contract x 10.000 RON pe luna pentru 1 circumscripție, pentru reclamant CABINET MEDICAL VETERINAR C., asa cum au arătat in cererea de chemare in judecata.

În ceea ce privește solicitarea instanței de a preciza valoarea dobânzii legale, de la data scadentei Până la data formulării cererii de chemare in judecata, reclamanții au învedereat ca aceasta este un accesoriu al creanței ce nu poate fi determinat decât cu ajutorul unui expert, scadența fiind la sfârșitul fiecărei luni.

Totodată, prin precizarea la acțiune s-a socicitat introducerea in cauza a Directiei Sanitar Veterinare Pentru Siguranta Alimentelor Olt, în calitate de pârâtă, alături de ANSVA Bucuresti .

Judecătoria Slatina, prin sentința nr. 2178/15 mai 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, a admis excepția necompetenței materiale și a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel judecătoria a reținut că în fapt, reclamanții au încheiat cu D.S.V.S.A. Olt actul adițional nr. x/13.08.2014, contract de concesionare nr. x/01.09.1999, actul adițional nr. x/13.08.2014, contract de concesionare nr. x/01.09.1999.

Prin aceste contracte s-a urmărit concesionarea activităților sanitare veterinar de interes public național din cadrul DSVSA, prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combaterea bolilor la animale, de prevenirea transmiterii bolilor de la animale la om și protecția mediului, aprobate prin H.G. cu nr. 1156/2013, cu modificările ulterioare.

A mai reținut instanța că, în realitate, după cum a precizat și detaliat pe larg în cuprinsul cererii introductive chiar de către reclamanți, instanța este învestită cu o acțiune întemeiată pe un drept recunoscut de lege, întrucât sunt nemulțumiți de răspunsul primit la notificarea (plângerea prealabilă) - exprimată de ANSVSA prin adresa nr. x/23.11.2020, prin care le-au fost aduse și li se aduc în continuare efecte grave asupra desfășurării activității profesionale, împrejurare pentru care solicită, respectiv plata sumei de 10.000 RON lunar, care (pretind că) li se cuvin în calitate de concesionar, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Astfel, reclamanții pretind că sunt îndreptățiți la un drept legal recunoscut de Legea nr. 236/2019 prin acordarea sumei de 10.000 RON/lunar pe perioada ianuarie- iulie 2020, care reprezintă intervalul de timp dintre intrarea în vigoare a Legii nr. 236/2019 și apariția O.U.G. nr. 117/2020, plata sumelor de bani cuvenite în baza legii reprezentând o consecință a constatării lipsei de temeinicie a refuzului autorității, în speță pârâta ANSVSA

Ca atare, prin aplicarea criteriului poziționării autorității publice împotriva căreia este îndreptată cererea de chemare în judecată (Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor), instanța a apreciat că revine Curții de Apel competența materială de soluționare a prezentei cauze, potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 20.06.2024 sub nr. x/2024 primind termen de judecată la data de 04 septembrie 2024 pentru când părțile au fost legal citate.

Prin sentința nr. 365/2024 din 4 septembrie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Craiova, secția CAF pentru judecarea în primă instanță a cauzei, a declinat soluționarea cauzei privind acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în favoarea Judecătoriei Slatina.

Totodată, a constat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecarea cauzei și înaintează cauza către ÎCCJ secția CAF în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând actele si lucrările dosarului cu prioritate, asupra excepției de necompetența materială instanța a reținut că, contractele de concesionare a fost încheiate la 01.09.1999, prin atribuire directă, înainte de reglementarea competentei jurisdicționale a contractelor administrative prin Legea nr. 101/2016 și la titlul X al contractului s-a convenit că litigiile sunt de competența instanței judecătorești de drept comun.

În aceste condiții, raportat la valoarea cererii și legea procesuală aplicabilă momentului încheierii contractului, care nu atribuia o competență specială, de contencios administrativ pentru acesta, reclamantii sunt profesionisti, instanța A constatat că că nu este competentă material să soluționeze în prima instanță, acțiunea patrimonială întemeiată pe aceste contracte, competența revenindu-i Judecătoriei Slatina, secția civilă.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Slatina, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea care face obiectul prezentei cauze, reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Olt, potrivit dispozițiilor art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, la plata drepturilor bănești, reprezentând contravaloarea sumei de 10.000 lunar, calculată pentru perioada 1999-2022 și să dispună alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plații sumelor prevazute de art. IV din Legea nr. 236/2019 de către ANSVSA către cabinetele medical veterinare, sumă care va fi actualizată cu rata inflației, precum și la plata dobânzii legale aferente.

Cu titlu prealabil, este de menționat că domeniul de aplicare al art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 este unul restrâns, constând în acordarea sumei de 10.000 RON/lunar/contract, în condițiile definite de prevederea invocată, intervenind doar pentru contractele de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior și până la momentul finalizării acestora.

Astfel, conform textului legal, singura condiție instituită de alin. (1) al art. IV pentru acordarea sumei este derularea unui raport juridic contractual având ca obiect executarea activităților sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004, medicul veterinar beneficiind de acest drept, stabilit prin lege, prin prisma asumării calității de concesionar și a îndeplinirii corespunzătoare a obligațiilor contractuale.

Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, fiecare reclamant a încheiat cu partea pârâtă, câte un contract de concesionare la data de 01.09.1999, despre care reclamanții fac vorbire inclusiv în cererea de chemare în judecată, ca temeiuri ale pretențiilor solicitate, obiectul acțiunii nu mai poate fi unul atipic, respectiv refuz nejustificat de plata a unor pretenții patrimoniale.

Ca atare, temeiul acțiunii fiind răspunderea contractuală, competența materială nu se stabilește în funcție de rangul autorității publice care ar fi emis un act juridic atipic, refuz nejustificat, ci după legea in vigoare la momentul încheierii contractului.

Contractele de concesionare au fost încheiate la 01.09.1999, prin atribuire directă, înainte de reglementarea competentei jurisdicționale a contractelor administrative prin Legea nr. 101/2016 și la titlul X al contractului (fila nr. x ds judecătorie) s-a convenit că litigiile sunt de competența instanței judecătorești de drept comun.

În aceste condiții, raportat la valoarea cererii și legea procesuală aplicabilă momentului încheierii contractului, care nu atribuia o competență specială, de contencios administrativ pentru acesta, reclamantii fiind profesionisti, astfel că soluționarea cauzei formulată de reclamanții, Cabinete Veterinare, fiind o acțiune patrimonială întemeiată pe aceste contracte, competența revine Judecătoriei Slatina, secția Civilă.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea judecătorieui Slatina.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Cabinet Medical Veterinar Dr. A., B. - Cabinet Medical Veterinar, C. - Cabinet Medical Veterinar și pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Judecătoriei Slatina.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 9 octombrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-02-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2022
Ședința publică din data de 22 februarie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curț
ÎCCJ 2023-10-26
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4868/2023
soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 25 mai 2023, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea din 25 mai 2023 s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea d
ÎCCJ 2022-03-22
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2022
Ședința publică din data de 22 martie 2022 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată p
ÎCCJ 2023-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4384/2023
Ședința publică din data de 05 octombrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, s
ÎCCJ 2023-11-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5681/2023
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată
Sursă