ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1035/2022

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanții S.C. A. S.R.L., Dr. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. și E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, au solicitat instanței să dispună:

- obligarea pârâtei să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. și Dr. B. S.R.L. suma de 210.000 RON pentru fiecare în parte, aferentă activității desfășurată în cele trei circumscripții sanitar veterinare ale fiecărei reclamante, în lunile ianuarie- iulie 2020 (șapte luni), respectiv activitățile legate de transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispozițiilor Legii nr. 236/2019,

- obligarea pârâtei să plătească reclamantei S.C. C. S.R.L. suma de 166.600 RON (inclusiv 19% TVA), aferentă activității desfășurată în cele două circumscripții sanitar veterinare ale reclamantei, în lumile ianuarie- iulie 2020 (șapte luni), respectiv activitățile legate de transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispozițiilor Legii nr. 236/2019,

- obligarea pârâtei să plătească reclamantei D. și E. suma de 70.000 RON (inclusiv 19% TVA), aferentă activității desfășurată în circumscripția sanitar veterinară concesionată, în lumile ianuarie- iulie 2020 (șapte luni), respectiv activitățile legate de transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispozițiilor Legii nr. 236/2019,

- plata dobânzii legale aferente sumelor nealocate, respectiv neachitate în termen reclamantei de către intimate, calculată la data scadenței obligației până la data plății efective a acesteia,

- obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu.

2.1. Prin sentința nr. 207/02.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că, în cauză, reclamanții - cabinete medicale veterinare, se plâng împotriva refuzului instituției publice de a-și îndeplini o obligație prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, pentru fiecare contract încheiat, în favoarea beneficiarilor contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative.

Astfel cum se observă din art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, suma în discuție reprezintă un beneficiu acordat de lege persoanelor vizate de acest text normativ, pentru contractele aflate în derulare, fiind, așadar, solicitată în executarea unei obligații legale stabilite în sarcina instituției publice, și nu a unei obligații contractuale.

Așa fiind, competența materială de soluționare a cauzei se determină în raport de norma cu caracter general în materia contenciosului administrativ înscrisă în art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.

De asemenea, apreciind ca fiind relevante dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2

1

la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, a reținut că verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea A.N.S.V.S.A.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamanți sunt atributul D.S.V.S.A. a județului Olt, iar împrejurarea că a fost chemată în judecată autoritatea centrală coordonatoare nu are relevanță sub aspectul competenței, actul administrativ emis în soluționarea cererii trebuind să emane de la instituția publică subordonată.

Deci, legea reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului care trebuie să facă plata și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Conform art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare, pentru efectuarea unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor animalelor și a altor acțiuni prevăzute de programele naționale, direcțiile sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene încheie contracte de concesiune pe o durată de 4 ani cu medicii veterinari organizați în condițiile legii.

Cererea reclamanților privește acordarea sumelor prevăzute la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 (art. IV din Legea nr. 236/2019), potrivit căruia, "(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative."

Autoritatea sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor județeană este definită la Anexa 1 la aceeași ordonanță ca fiind un serviciu public sanitar-veterinar descentralizat, subordonat tehnic și administrativ autorității centrale, sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, având autoritatea și responsabilitatea aplicării strategiilor guvernamentale în domeniul sanitar-veterinar pe teritoriul județului respectiv, a gestionării, realizării și controlului activităților sanitar-veterinare publice la acest nivel, precum și alte competențe delegate de autoritatea centrală sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor.

Din analiza textelor legale menționate, rezultă că direcțiile județene sunt cele care încheie contractele de concesiune, care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și controlează controlul activităților sanitar-veterinare pe teritoriul județului.

Bugetul direcțiilor județene (ordonatori terțiari de credite) este aprobat de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor și propunerilor acestora.

Deci, obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor la alocarea sumelor necesare este o cerere accesorie acțiunii, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, competența de soluționare a cauzei aparține tribunalului, iar potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său", reclamanții având sediul pe raza județului Olt.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

La data de 25.11.2021, reclamanții au depus la dosar precizare la acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză și conceptarea în calitate de pârâtă a DSVSA Olt.

2.2. Prin sentința nr. 755/2021 din 6 decembrie 2021 a Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt, invocată din oficiu; s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții S.C. A. S.R.L., Dr. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D., E., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Constatând ivit conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe de judecată, prin prisma sentinței civile nr. 207/02.07.2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul declinat, conform art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Olt a reținut că, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din precizările scrise formulate de reclamanți cu privire la obiectul cererii lor instanța constată că în cauza pendinte a fost formulată o acțiune în contencios administrativ împotriva refuzului nejustificat al pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor de soluționare favorabilă a cererii reclamanților referitoare la dreptul de a obține îndeplinirea exactă și integrală a obligației constând în plata drepturilor bănești ce li se cuvin, în temeiul dispozițiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004.

Delimitarea competenței materiale în primă instanță de soluționare a acțiunilor de contencios administrativ și fiscal, între tribunal și curtea de apel, se face, de principiu, pe baza rangului autorității de la care emană actul administrativ contestat, cu excepția litigiilor privitoare la taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesoriile acestora, unde criteriul este cel al sumei în discuție.

Regula aplicării criteriului emitentului actului este valabilă și în cazul actelor administrative asimilate, fiind competentă material instanța de contencios administrativ determinată de rangul autorității ce a refuzat nejustificat soluționarea unei cereri sau nu a soluționat cererea în termenul prevăzut de lege.

Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor este o autoritate publică centrală, fiind, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1415/2009, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, autoritate de reglementare și control în domeniul sanitar-veterinar și pentru siguranța alimentelor, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, astfel că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a litigiilor care vizează refuzul nejustificat de a soluționa cererile adresate acestei instituții sau de anulare a actelor emise de această instituție revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel de la domiciliul sau sediul reclamanților. Cum în prezenta cauză sediile reclamanților sunt în județul Olt, competența de soluționare a litigiului revine Curții de Apel Craiova.

De asemenea, potrivit art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 din C. proc. civ.

Cererile adiționale sunt, conform art. 30 alin. (5) din C. proc. civ., acele cereri prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare. În această categorie sunt incluse orice cereri prin care partea modifică o cerere în justiție cu care a sesizat anterior instanța, fie că aceasta era o cerere principală, accesorie sau incidentală. Întrucât legea nu distinge, modificarea poate privi atât obiectul, cât și cauza cererii inițiale, precum și partea ori părțile împotriva cărora aceasta era formulată.

Prin clasificarea drept cereri adiționale a cererilor prin care se modifică cererea inițială, legiuitorul a urmărit instituirea și pentru acestea a prorogării legale de competență, similar cererilor incidentale și accesorii.

Astfel, deși după declinarea competenței de Curtea de Apel Craiova în favoarea Tribunalului Olt, reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, prin solicitarea introducerii în cauză în calitate de pârâtă și a Direcției Sanitar Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor Olt, competența revine, în baza dispozițiilor art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., tot Curții de Apel Craiova, care este instanța competentă să judece cererea principală formulată în contradictoriu cu o autoritate publică centrală conform art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalului Olt, secția litigii cu profesioniști, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

Înalta Curte constată că acțiunile întemeiate pe dispozițiile art. IV din Legea nr. 236/2019 sau art. 15 alin. (2) și (7) din O.G. nr. 42/2004 nu privesc nici fazele premergătoare încheierii contractului și nici încheierea ca atare a contractului administrativ, ci sunt acțiuni în pretenții legate de executarea contractului, astfel încât competența de soluționare aparține instanțelor civile.

Instanța civilă competentă se stabilește în funcție de contractul pe care este întemeiată efectiv acțiunea, depus la dosarul cauzei.

În cauză, observă Înalta Curte că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă pretențiile rezultate din executarea unui contract de concesiune și, având în vedere că din analiza contractului pe care se întemeiază acțiunea în pretenții nu rezultă existența unei dispoziții speciale care să stabilească altfel, urmează ca instanța civilă competentă să fie stabilită potrivit C. proc. civ., raportat la valoarea pretențiilor.

De altfel, în acest sens s-a hotărât și prin Ședința de unificare a practicii judiciare a Plenului secției de contencios administrativ și fiscal din data de 13 decembrie 2021.

În consecință, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, valoarea pretenției deduse judecății fiind de 446.600 RON, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a stabilit competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun, în acord cu dispozițiile art. 95 pct. l C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine Tribunalului Olt, secția litigii cu profesioniști.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.C. A. S.R.L., Dr. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. și E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor în favoarea Tribunalului Olt, secția litigii cu profesioniști.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.