ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2021

HOTĂRÂRE

24.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2579/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la 20 aprilie 2021, sub număr de dosar x/2021, reclamanții S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L., E., S.C. F. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR, au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, în baza Legii nr. 554/2004, modificată și completată, următoarele: obligarea intimatei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALMENTELOR să plătească fiecăruia dintre reclamanții sus menționați sumele în cuantum de: 23.800 RON (inclusiv 19 % TVA), aferentă activității reclamantului S.C. A. S.R.L. (poziția nr. 1 din acțiune), desfășurata în luna august 2020, respectiv activitățile legate de transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informațiilor privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispozițiilor Legii nr. 236/2019 și O.U.G. nr. 117.0020, în vigoare la data prezentei; 20.000 RON aferentă activității reclamanților de la pozițiile 2-6 din prezenta acțiune, desfășurată în luna august 2020, respectiv activitățile legate de transportul probelor, ridicarea produselor și tipizatelor necesare, instruirea și formarea profesională aferentă activităților contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaților privind lanțul alimentar, bunăstarea și condițiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situații de urgență, precum și pentru inspecția și certificarea animalelor destinate sacrificării, conform dispozițiilor Legii nr. 236/2019 și O.U.G. nr. 117/2020, în vigoare la data prezentei, plata dobânzii legale aferente sumelor nealocate, respectiv neachitate în termen reclamantei, de către intimate, calculată de la data scadenței obligației până la data plății efective a acesteia și obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată, ocazionate de prezentul litigiu.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1516 din C. civ., prevederile Legii nr. 554/2004, O.G. nr. 42/2004, Legii nr. 215/2004, Legii nr. 236/2019, O.U.G. nr. 117/2020.

Prin sentința nr. 195/2021 din 25 iunie 2021, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina – secția Civilă.

În motivarea soluției s-a reținut, în esență, că reclamanții sunt titulari ai contractelor de concesiune/contract cadru de servicii și al contractelor subsecvente, încheiate cu DSVSA Olt.

Având în vedere și prevederile art. 15 alin. (2) și (6)-(9) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum a fost modificată prin art. IV din Legea nr. 236/2019, s-a apreciat că sumele solicitate de către reclamanți decurg din executarea contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii, și, prin urmare, acțiunea dedusă judecății privește aspecte care țin de executarea contractelor administrative, astfel că, pentru stabilirea competenței materiale, trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, conform căroră: "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Așadar, legiuitorul a înțeles să stabilească în mod expres competența de soluționare în primă instanță a litigiilor decurgând din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun.

În raport de sumele solicitate de reclamanți și dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a constatat că litigiul este de competența judecătoriei, cererea fiind evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului cererii fiind mai mică de 200.000 RON.

Totodată, în ceea ce privește competența teritorială, Curtea de Apel Craiova a reținut că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta persoană juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, în speță, Judecătoria Slatina.

Învestită prin declinare, Judecătoria Slatina – secția Civilă, prin sentința civilă nr. 3529/2021 din 5 octombrie 2021, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivarea soluției de declinare, Judecătoria Slatina a reținut, în esență, că reclamanții se plâng împotriva refuzului instituției publice de a-și îndeplini o obligație prevăzută de legiuitor, respectiv de a plăti suma stabilită lunar, pentru fiecare contract încheiat, în favoarea beneficiarilor contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a Legii 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative.

În raport cu art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, s-a apreciat că suma în discuție reprezintă un beneficiu acordat de lege persoanelor vizate de acest text normativ, pentru contractele aflate în derulare, fiind, așadar, solicitată în executarea unei obligații stabilite de lege în sarcina instituției publice.

La art. 8 din Legea nr. 554/2004 se statuează că: " Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Cum, reclamanții urmăresc obinerea unor fonduri bănești conform art. III din OU.G. nr. 117/2020 coroborate cu art. IV din Legea nr. 239/2019, s-a reținut că litigiul intră în sfera contenciosului administrativ reglementat de Legea nr. 554/2004.

Totodată, la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se arată că: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Având în vedere cele reținute, Judecătoria Slatina a apreciat că nu este competentă să soluționeze cererea formulată de către reclamanți, sens în care a admis la rândul său, excepția necompetenței materiale invocată de către reclamanți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca fiind instanța învestită cu fondul cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În speță, se constată că prin prezentul demers judiciar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR la plata către reclamanta S.C. A. S.R.L. a sumei de 23.800 de RON aferentă activității desfășurate de către aceasta în luna august 2020 și la câte 20.000 RON pentru fiecare dintre ceilalți reclamanți, suma aferentă activității desfășurate de către aceștia în luna august 2020.

Art. IV din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea și completarea art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, precum și pentru modificarea unor acte normative prevede că: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ: "Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

În speță, Înalta Curte constată că este incidentă ipoteza prevăzută de art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ având în vedere că raporturile contractuale dintre părți se circumscriu noțiunii de contract de concesiune de servicii publice, altfel spus, obiect al contestării, în acțiunea de față, îl reprezintă, astfel cum rezultă din petitele cererii de chemare în judecată, executarea contractelor de concesiune/contract cadru de servicii și al contractelor subsecvente, încheiate cu DSVSA Olt.

Așadar, litigiul dintre părți privește executarea unui contract administrativ, astfel că pentru stabilirea competenței materiale trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu și cele ale art. 10 din același act normativ, consecința fiind aceea că le revine instanțelor civile de drept comun competența materială de soluționare a prezentei cauze.

Se mai reține faptul că, analizând cuprinsul acțiunii cu care a fost învestită instanța de judecată, se constată că reclamanții nu fac referire la anularea unui act administrativ sau la un refuz de rezolvare a unei cereri sau la vreo vătămare adusă acestora printr-un act administrativ, în sensul pe care Legea contenciosul administrativ îl dă acestor concepte.

Astfel, obiectul acțiunii în contencios administrativ este configurat de dispozițiile exprese ale art. 52 din Constituția României și de cele ale art. 1 alin. (1) și (8) din Legea nr. 554/2004, în sensul că persoana care se consideră vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin refuzul rezolvării unei cereri adresate unei autorități publice poate sesiza instanța de contencios administrativ pentru anularea, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.

Altfel spus, în contenciosul administrativ, cererea privind recunoașterea unui drept sau a unui interes legitim și repararea pagubei cauzate este subsecventă cererii îndreptate împotriva unui act administrativ tipic sau asimilat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în caz contrar, competența revenind instanțelor civile.

În concluzie, având în vedere prevederile legale anterior menționate, precum și dispozițiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., raportate la criteriul valoric, apreciat de către reclamanți sub 200.000 RON, Înalta Curte constată că instanța competentă material să soluționeze cauza este instanța de drept comun, respectiv Judecătoria Slatina – secția Civilă.