ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5124/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 17.03.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Cabinet Medical Veterinar "A." a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i achite suma de 60.000 RON - și anume 10.000 RON/luna începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 (16.12.2019) și până la momentul apariției O.U.G. nr. 117/2020 (24.07.2020) -, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, instanța a reținut că reclamantul a chemat în judecată numai o autoritate publică centrală, căreia îi solicită îndeplinirea unei anumite prestații și anume achitarea unor sume de bani despre care pretinde că i s-ar cuveni în temeiul dispozițiilor Legii nr. 236/2019, iar o astfel de solicitare trebuie soluționată, în considerarea prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de către secția contencios administrativ și fiscal a unei curți de apel, nefiind de competența tribunalului.

În considerarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a apreciat tribunalul că este competentă a soluționa cauza Curtea de Apel Craiova, având în vedere că sediul reclamantului se află în comuna Țuglui, județul Dolj.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța, făcând trimitere la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., reținând că în materia contenciosului administrativ legea stabilește o plenitudine de competență în favoarea tribunalului și că în cauză se contestă refuzul nejustificat al DSVSA Dolj, a apreciat că, competența de soluționare a cauzei în primă instanță ar aparține Tribunalului Dolj.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va trimite spre competentă soluționare cauza privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar "A." și pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, la Judecătoria Craiova, pentru considerentele ce urmează:

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar "A." privind obligarea pârâtei Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor să-i achite suma de 60.000 RON - și anume 10.000 RON/luna începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 (16.12.2019) și până la momentul apariției O.U.G. nr. 117/2020 (24.07.2020).

Înalta Curte reține că reclamantul a încheiat, în calitate de concesionar, Contractul nr. x din data de 01.09.1999, modificat și completat ulterior printr-o serie de acte adiționale, cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor prin DSVSA Dolj, pentru Circumscripția Sanitar Veterinara de Asistență Țuglui.

Potrivit art. IV din Legea nr. 236/2019: "Beneficiarii contractelor de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, până la finalizarea acestora."

Potrivit art. 6 alin. (1) din Anexa la O.U.G. nr. 117/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 656 din 24.07.2020:

"Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative."

Conform art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

"Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Din interpretarea acestei dispoziții legale rezultă că legiuitorul a instituit o regulă de competență specială, derogatorie de la regulile instituite de art. 10 din același act normativ, astfel că, ori de câte ori este incidentă ipoteza prevăzută la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, criteriile valoric și cel privind rangul autorității emitente pe care le consacră art. 10 din același act normativ nu își mai găsesc aplicabilitatea pentru stabilirea instanței competente.

Plecând de la această premisă, Înalta Curte constată că în speță este incidentă ipoteza prevăzută de la art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, având în vedere că raporturile contractuale dintre părți se circumscriu noțiunii de contract de concesiune de servicii publice.

De altfel, în acest sens a fost și soluția de principiu privind unificarea practicii judiciare adoptată în ședința Plenului secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 decembrie 2021.

În consecință, întrucât litigiul dedus judecății decurge din executarea unui contract de concesiune, iar art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența de soluționare a unor astfel de litigii în favoarea instanței civile de drept comun, în acord cu dispozițiile art. 94 pct. l lit. k) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revine judecătoriei competența materială de soluționare a cauzei.

Din punct de vedere teritorial, Înalta Curte va avea în vedere prevederile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului. Cum reclamantul are sediul în comuna Țuglui, județul Dolj, Înalta Curte observă că acesta se află amplasat în circumscripția Judecătoriei Craiova.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2022.