ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal la data de 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - A.N.S.V.S.A., solicitând, în temeiul Legii nr. 554/2004, obligarea pârâtei la achitarea sumei de 60.000 de RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 - până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, pentru fiecare contract încheiat aferent unei circumscripții sanitar veterinară; cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 554/2004 și C. proc. civ.

Pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ șl fiscal în soluționarea prezentei spețe, arătând că A.N.S.V.S.A. este organ de specialitate al administrației publice centrale. Prin urmare, apreciază că, în cauză, devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1), (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, iar competența materială de soluționare a acțiunii aparține Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, motiv pentru care, solicită admiterea excepției și declinarea cauzei în favoarea acestei instanțe. De asemenea, a invocat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 236/2019, O.U.G. nr. 117/2020, O.G. nr. 42/2004.

La termenul de judecată din 11 februarie 2021, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dolj.

Prin încheierea de ședință din 11 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției și, prin raportare la dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR - A.N.S.V.S.A., în favoarea secției a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a civile din cadrul Tribunalului Dolj la data de 18 februarie 2021, sub nr. x/2020*.

Prin sentința nr. 103/2021 din 31 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins (pe fond) acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ Șl PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR (A.N.S.V.S.A.).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat, într-o primă teză, admiterea apelului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, iar într-o teză subsidiară, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 733/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de apelanta reclamantă S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 103/2021 din data de 31 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR-A.N.S.V.S.A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând casarea deciziei nr. 733/2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că este titulara contractului de concesionare nr. x din data de 15.10.1999 cu actul adițional aferent, încheiat cu D.S.V.S.A. Dolj pentru Circumscripția Sanitar Veterinară de Asistență Seaca de Câmp și a contractelor subsecvente de servicii, pentru efectuarea în exploatațiile nonprofesionale a unor activități sanitar-veterinare cuprinse în programul acțiunilor de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor și ecvideelor, precum și a altor acțiuni prevăzute în alte programe naționale, iar prin cererea de chemare în judecată, a solicitat achitarea sumei de 10.000 de RON/lună, precum și dobânda legală aferentă, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, până la data notificării, în conformitate cu prevederile art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

În continuare, evocând dispozițiile articolului mai sus amintit, a arătat că, deși Legea nr. 236 din 11 decembrie 2019 a intrat în vigoare la data de 16 decembrie 2019, intimata-pârâtă nu a respectat norma legală, motiv pentru care se impune ca aceasta să fie obligată prin decizia instanței să respecte temeiul legal și să achite către reclamantă sumele de bani.

Totodată, subliniază că în mod greșit a fost analizată de către instanța de apel aplicarea normelor de drept incidente în soluționarea acestui gen de acțiune, întrucât litigiul rezultă din neexecutarea unui act administrativ, iar pretențiile formulate decurg din această neexecutare.

Prin urmare, recurenta susține că, în speță, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu aplicarea art. 10 alin. (1) teza I din același act normativ.

Nu în ultimul rând, arată că a prestat serviciile medical veterinare astfel cum au fost contractate și cum au fost definite prin Legea 236/2019, chiar și în lipsa normelor metodologice, astfel că, în opinia sa, în mod eronat s-a reținut inexistența prestării acțiunilor sanitar veterinare.

În drept, cererea de recurs nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă A.N.S.V.S.A. a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., iar, în situația în care se va trece peste această excepție, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 10 mai 2022 s-a fixat termen de judecată la 11 octombrie 2022 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 11 octombrie 2022, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului față de prevederile art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data începerii procesului, respectiv la 9 noiembrie 2020 și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată, din oficiu, Înalta Curte constată că recursul se impune a fi respins, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanta a solicitat plata unei sume de bani, în temeiul art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, sumele pretinse fiind stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităților sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, în executarea acelor contracte (de concesiune și/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a legii 236/2019, pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor).

Totodată, acordul-cadru de servicii nr. x din 13.09.2019 (aflat la dosar fond Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal), de care se prevalează reclamanta, având ca obiect achiziția de servicii de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la anumale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor și caprinelor, a fost încheiat în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, litigiile privind executarea unor astfel de contracte fiind soluționate conform dispozițiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, mai precis, conform art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016:

"Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

În speță, Înalta Curte reține că litigiul a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă prin sentința nr. 103/2021 din 31 mai 2021, împotriva căreia reclamanta a formulat apel, calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul secției a II-a Civilă a Curții de Apel Craiova.

Totodată, având în vedere că procesul a debutat la 9 noiembrie 2020, Înalta Curte reține că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, articol introdus la 13 iulie 2020 prin Ordonanța de urgență nr. 114/2020 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice:

"(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. (…)".

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) fraza finală din C. proc. civ., "…nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în astfel de litigii, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiași articol:

"(2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării", raportat la art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii (09.11.2020).

Faptul că în dispozitivul hotărârii curții de apel a fost menționată calea de atac a recursului nu poate crea părților o cale de atac în afara cadrului legal, așa cum impun și dispozițiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei;

(2) Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. ……"

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 733/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 733/2021 din 23 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.