ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4813/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

2.1. Prin sentința civilă nr. 173/27.01.2021 Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că suma de bani a fost solicitată de către reclamantă din calitatea sa de beneficiar al contractului de concesiune pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activității sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor, ceea ce conduce la concluzia că pretențiile bănești decurg din executarea unui contract administrativ.

Or, prin modificările și completările aduse Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin Legea nr. 212/2018, dispozițiile art. 8 alin. (2) Legea nr. 554/2004 disting între competența instanțelor care au ca obiect încheierea contractelor administrative și cele care au ca obiect executarea contractelor.

În aceste condiții, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanței de drept comun, aceasta fiind instanța civilă și, în funcție de calitatea părților și de obiectul contractului administrativ, completurile specializate în litigii între profesioniști, justificarea soluției legislative fiind dată de faptul că, în faza executării contractelor administrative, nu mai sunt incidente reglementările de drept public, ci normele de drept comun, iar soluția dată de instanța de contencios administrativ (într-un eventual proces de competența sa) nu este pusă în discuție în cadrul litigiului derivat din executarea contractului.

Dat fiind că litigiul deferit în competența instanței de drept comun vizând executarea contractului administrativ are o natură patrimonială, devin incidente prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Astfel, a reținut că, în speță, nu se contestă un act emis de către o autoritate publică în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 554/2004, nu se referă la un raport juridic de drept administrativ și nici nu sunt în discuții pretenții ce derivă din raportul de serviciu, acțiunea pendinte având natura juridică a unui litigiu de drept comun - acțiune în pretenții, reclamanta pretinzând pârâtei plata unei sume ce susține că i se cuvine datorită faptului că este beneficiar al contractelor de concesiune și de prestări servicii pentru realizarea activităților prevăzute la alin. (2) al art. 15 din O.G. nr. 42/2004.

Faptul că reclamanta s-a adresat pârâtei ANSVSA cu o notificare vizând plata sumelor de bani solicitate, iar pârâta i-a răspuns în cadrul unei adrese, nu conferă acestui răspuns valoarea unui act administrativ atacabil pe calea contenciosului administrativ, întrucât nu are natura unui act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, neputându-se pretinde că dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, astfel încât nu cade sub incidența dispozițiilor normelor de contencios administrativă, neputând face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004.

2.2. Prin sentința nr. 3916 din data de 27.04.2021, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

La pronunțarea acestei soluții, judecătoria a reținut că, în cauză, în acțiunea formulată, reclamantul arată că a înțeles să sesizeze instanța de judecată, întrucât prin adresa nr. x/02.09.2020, ce i-a fost comunicată de către pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor, aceasta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze favorabil cererea pe care a adresat-o instituției pârâte, organ de specialitate al administrației publice centrale, conform art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2009.

Instanța a reținut că atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată cât și din precizarea orală a apărătorului reclamantului reiese că obiectul prezentei acțiuni este reprezentat de refuzul nejustificat al autorității de a soluționa într-un termen rezonabil cererea reclamantului, de a se achita suma de bani în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 4 alin. (1) din Legea nr. 236/2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2021.

2.3. Prin sentința nr. 157/2021 din 14 mai 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat acțiunea în favoarea Judecătoriei Craiova.

Constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat din oficiu cauza și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Curtea de apel a constatat că reclamanta este titular al contractului de concesionare nr. x/01.09.1999, prelungit prin acte adiționale, încheiat cu ANSVSA prin DSVSA Dolj, pentru Circumscripția Sanitar Veterinara de Asistenta Murgași, contractul de concesiune menționat fiind act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Lg. nr. 554/2004.

Rezultă astfel că, în speță, acțiunea reclamantei privește aspecte care țin de executarea contractului de concesiune, refuzul plății fiind explicit legat de executarea contractului.

În ceea ce privește litigiile care decurg din executarea contractelor administrative, așa cum este și litigiul ce face obiectul prezentei cauzei, aceste litigii sunt date în competența exclusivă a instanțelor civile, după cum prevede art. 8 alin. (2) teza a II -a din Legea nr. 554/2004, normă legală care, în mod explicit, dispune că "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

În raport de suma solicitată de reclamantă, respectiv 60.000 RON, având în vedere dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., Curtea de Apel a reținut că litigiul este de competența judecătoriei, cererea fiind evaluabilă în bani, iar valoarea obiectului cererii este mai mica de 200.000 RON.

Totodată, în ceea ce privește competența teritorială, Curtea a constatat că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

În speță, reclamanta are sediul în Craiova, iar pârâta este o instituție publică, astfel încât, din punct de vedere al competenței teritoriale, soluționarea prezentei cauze aparține instanței de la sediul reclamantei, respectiv Judecătoria Craiova.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la natura litigiului dedus judecății.

Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei ANSVSA la plata sumei de 60.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 și până la data apariției O.U.G. nr. 117/2020, conform art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019), petit ce are ca temei juridic refuzul apreciat de reclamant ca nejustificat de a da curs cererii sale de plată, astfel încât, în cauză, sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1), raportat la art. 2 alin. (1), lit. i) din Legea nr. 554/2004, sens în care competența de soluționare a prezentului litigiu aparține instanței de contencios administrativ.

Așadar, fundamentul juridic al acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 236/2019, art. III din O.U.G. nr. 117/2020.

În speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a cauzei relevante sunt dispozițiile art. 6 din Anexa nr. 2

1

la O.G. nr. 42/2004 - Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanță, potrivit cărora:

"(1) Beneficiarii contractelor pentru realizarea activităților prevăzute la art. 15 alin. (2) din ordonanță primesc suma de 10.000 RON, sumă exceptată de TVA, din bugetul Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, prin bugetul direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București, în baza decontului și a documentelor justificative.

(2) Decontul prevăzut la alin. (1), însoțit de documentele justificative, se depune până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar decontarea sumei respective se realizează în maximum 20 de zile de la depunerea acestuia.

(3) Decontul prevăzut la alin. (1) se depune împreună cu următoarele documente justificative, după caz: (...).

(5) Decontul prevăzut la alin. (1) și documentele justificative aferente este/sunt verificat/e și vizat/e de către medicul veterinar oficial al circumscripției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor oficiale, care stabilește, după caz, penalitățile aplicabile conform prevederilor art. 8, înainte de depunerea oficială la registratura concedentului.

(6) Decontul justificativ și documentele aferente activităților prevăzute la alin. (5) sunt verificate, în maximum 5 zile de la depunere, de către Serviciul/Biroul control oficial - sănătate și bunăstare animală, respectiv de către Serviciul/Biroul economic din cadrul direcției sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, respectiv a municipiului București și aprobat de directorul executiv în vederea realizării plății."

Din analiza textelor legale menționate, rezultă că direcțiile județene sunt cele care achită suma prevăzută la art. 6 din Anexa 2

1

la O.G. nr. 42/2004 și care gestionează, realizează și controlează activitățile sanitar-veterinare pe teritoriul județului.

Bugetul direcțiilor județene (ordonatori terțiari de credite) este aprobat de Președintele Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ordonator principal de credite) în urma cererilor și propunerilor acestora.

În acest context, cererea de obligarea a pârâtei ANSVSA la alocarea sumelor necesare, reprezintă un petit accesoriu celui principal, ce vizează refuzul nejustificat concretizat în Răspunsul emis de DSVSA Dolj, de a-și îndeplini o obligație prevăzută de legiuitor la art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, respectiv de a plăti suma de 10.000 lunar, pentru fiecare contract încheiat, astfel încât, în aplicarea prevederilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., competența poate fi stabilită strict prin raportare la obiectul principal dedus judecății.

Așadar, verificarea și aprobarea solicitării de plată a sumei prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea 263/2019, precum și plata acesteia sunt de competența direcțiilor sanitar-veterinare și pentru siguranța alimentelor județene, instituții publice cu personalitate juridică, aflate în subordinea ANSVSA.

În cauza de față, verificarea și soluționarea cererii de plată formulate de reclamant sunt atributul pârâtei DSVSA Dolj, iar împrejurarea că, alături de aceasta, a fost chemată în judecată și autoritatea centrală coordonatoare, în calitate de ordonator principal de credite, nu are relevanță sub aspectul competenței.

Reține Înalta Curte că ne aflăm într-un raport de drept administrativ, privind un drept izvorât din lege, în care una dintre părți este o autoritate publică locală, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 asimilând actelor administrative și refuzul nejustificat al autorității, neavând relevanță, sub aspectul competenței funcționale, împrejurarea că reclamanta nu face vreo referire la anularea vreunui act administrativ sau la refuzul autorității de rezolvare a unei cereri, astfel cum a apreciat curtea de apel.

Prin urmare, natura litigiului fiind de contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei se determină în raport de norma cu caracter general în materia contenciosului administrativ înscrisă în art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal raportat la două criterii: rangul organul emitent al actului și cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat, însă, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată nu vizează taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, în determinarea instanței competente să soluționeze prezenta cauză incident este criteriul rangului autorității emitente.

Având în vedere și dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim…", Înalta Curte, reținând că ne aflăm într-un raport de drept administrativ privind un drept izvorât dintr-o lege (art. IV din Legea nr. 236/2019), în care cererea principală vizează o autoritate publică locală, va stabili competența de soluționare în primă instanță a litigiului în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile alin. (3) al articolului 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la sediul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor - ANSVSA în favoarea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.