ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4281/2024

Ședința publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 5795 pronunțată la data de 6 decembrie 2022 în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 581 din 2 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuentul A., susținând că decizia atacată este nelegală, întrucât instanța i-a respins acțiunea reținând că nu a invocat art. 21 din Legea nr. 554/2004 și fără a analiza motivele invocate în calea de atac.

Mai arată că această hotărâre este în contradicție cu Decizia nr. 45/2016, potrivit căreia cererea de revizuire este admisibilă indiferent de momentul pronunțării deciziei CJUE care are incidență în cauză.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ., contestatorul solicitând anularea deciziei atacate și rejudecare recursului.

Prin întâmpinare, intimatul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția tardivității, excepția inadmisibilității și excepția nulității contestației în anulare.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 506 C. proc. civ.:

"Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deși curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. Termenul de 15 zile, calculat de la data comunicării hotărârii care se atacă, reprezintă termenul general, înăuntrul căruia trebuie introdusă contestația în anulare, pe când termenul de un an este aplicabil exclusiv pentru cazul în care comunicarea hotărârii are loc într-o perioadă care depășește un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă.

În cauză, decizia nr. 5795 din 6 decembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată contestatorului A. la data de 26 ianuarie 2024, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul Înaltei Curți nr. 918/59/2021.

Termenul de 1 an, prevăzut de art. 506 C. proc. civ., înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a contestației în anulare, începea să curgă de la data de 6 decembrie 2022 și se împlinea la data de 6 decembrie 2023, potrivit dispozițiilor art. 181 raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Contestația în anulare a fost depusă prin poștă, la data de 29 ianuarie 2024 (astfel cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflat la fila x), împrejurare față de care Înalta Curte constată că această cale de atac a fost depusă cu nerespectarea termenului de 1 an, prevăzut de art. 506 C. proc. civ.

Înalta Curte precizează că hotărârea atacată a fost comunicată ulterior împlinirii termenului de 1 an, astfel că nu mai contează dacă a fost respectat termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei pentru declararea căii de atac, întrucât devin incidente prevederile celei de-a doua teze a art. 506 C. proc. civ., contestatorul având obligația depunerii contestației în anulare nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Prin urmare, cum decizia nr. 5795/2022 este definitivă de la data pronunțării sale - 6 decembrie 2022 [conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ..], termenul de un an s-a împlinit la data de 6 decembrie 2023, astfel că depunerea contestației în anulare la data de 29 ianuarie 2024 este tardivă.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5795 pronunțată la 6 decembrie 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 5795 pronunțată la 6 decembrie 2022 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 octombrie 2024.